tjaden junior
  
  
  Joined: 29 Mar 2008 Posts: 10
 
  | 
		
			
				 Posted: Sat Mar 29, 2008 3:45 pm    Post subject: Lumina si eternitatea mea- poezii | 
				     | 
			 
			
				
  | 
			 
			
				Lumina si Eternitatea mea 
 
 
Astazi s-a nascut o stea,
 
In cant de ingeri,
 
Lumina urca catre ea,
 
Coloana mea-i de infinit.
 
 
Ai rasarit-Lumina mea
 
Si s-a patruns de farmec primavara,
 
Flori de cires in parul tau,
 
Esenta-a paradisului etern.
 
 
Si esti eternitatea mea,
 
Te infasor in purpura iubirii
 
Si te imbratisez cu brat de soare,
 
In caldura-amurgului soptit.
 
 
Si ma-nfior de dor
 
Si inima-mi ravneste de iubire,
 
Palpai ca o lumanare prinsa-n fir de cer,
 
Si lacrimi curg, sirag de fericire.
 
 
E ziua ta, Lumina mea,
 
Dulce si frumoasa,
 
Sa stralucesti precum o stea,
 
Preafrumoasa a mea craiasa,
 
 
La Multi Ani !
 
Iti spun acum si-n vesnicie,
 
Si-ti daruiesc o inima in dar,
 
S-o porti in nemurire,
 
Caci esti si te iubesc asa,
 
Lumina si Eternitatea mea.
 
 
Cine spunea 
 
 
Cine spunea,
 
Ca pe un vulcan nu cresc flori ?
 
Ii spun, sa priveasca sufletul adanc,
 
Sa vada, campurile de sanziene galbene,
 
Blande, unduite-n vant.
 
 
Cine spunea,
 
Ca un vulcan erupe doar in forta ?
 
Ii spun, sa priveasca sufletul adanc,
 
Sa vada, bucuria si iubirea ce da putere,
 
Lavei care mai tarziu e-grasamantu-l dragostei.
 
 
Cine spunea,
 
Ca pe-un vulcan nu se joaca copii ?
 
Ii spun sa priveasca panta lui,
 
Sa vada copii voiosi, zglobii,
 
Jucandu-se in pacea linisti ocrotiti.
 
 
Cine spunea,
 
Ca un vulcan nu poate fi fericit ?
 
Ii spun, ca poate fi si este,
 
Ca o fetita gingasa si rusinoasa,
 
Dulce, blanda si frumoasa.
 
 
Pentru tine 
 
 
Cu o mână opresc apusul,
 
Iar cu cealaltă te imbraţisez
 
Şi-am să-ţi arăt, acolo sus,
 
Castelul nostru misterios.
 
 
Dă-mi mâna,
 
Te voi ajuta să urci
 
Voi încropii din iarba o larga punte,
 
Cu flori, în loc de balustradă.
 
 
Pentru tine,
 
Voi ţine vîntul cald în adiere,
 
Să nu-ţi vad pielea-nfiorată,
 
Mai mult decât de drag..si dor,
 
Şi-o şoaptă.
 
 
Hai, urmează-mă,
 
Priveşte-acolo sus...vezi ?
 
Nici ceaţa nu coboară,
 
În lacaşul viselor castel.
 
 
Lasă privirea să-ţi plutească
 
Şi frageda-ţi suflare,
 
E cântul nou acum,
 
Şi-n castel e sarbătoare.
 
 
Penru tine,
 
Am construit,
 
Fiecare pas să-ţi fie drag,
 
În amurgul în care munţi ard,
 
Tacut... ciudat.
 
 
Şi pentru tine,
 
Toate ferestrele dau spre soare,
 
În ochii tăi să văd culoarea,
 
Zorilor şi păru-ţi prins de vânt.
 
 
Doar pentru tine,
 
Mă văd mereu pe-acelaşi drum,
 
Păşind, de mână-nlănţuiţi,noi doi,
 
Precum munţii-nmărmuriţi.
 
 
Aniversare
 
 
S-a intamplat atunci, acolo,
 
Iubita mea, tu sa rasari,
 
Era intr-o zi cand s-a-ntamplat sa vii,
 
Ca o raza de lumina si de soare,
 
Era intr-o zi cand s-a-ntamplat sa fii,
 
Scumpul meu luceafar, vesnic intre stele.
 
 
De ziua ta, iubita mea, iti daruiesc,
 
Fericirea ce-n cuvinte nu pot sa-ti spun,
 
De ziua ta, iubita mea, iti daruiesc,
 
Cuvantul bun si cald si sincer
 
Si te doresc..inger ce-n suflet imi esti.
 
 
Si esti parfumul meu de vis
 
Si adierea calda ce-n mine port
 
Si mai presus de tot si toate,
 
A mea iubire intruchipata.
 
 
Sa te sarut as vrea mereu,
 
Dar stiu ca eu...si stiu ca-i greu,
 
Dar cred c-ai sa ma ierti,
 
Caci inima imi esti pe veci.
 
 
Speranta-mi esti si paradis
 
Si doar tu poti sa ma-ncalzesti,
 
Caci iarna imi e in fiecare zi,
 
Cand alaturea nu-mi esti.
 
 
Nebunesc ma doare-n suflet
 
Si n-as vrea ca sa te pierd,
 
Caci te iubesc, te rog sa crezi,
 
Adevarat si fara alinare.
 
 
Si te-ai nascut atunci, acolo,
 
Ai rasarit cu primii ghiocei
 
Si-as fi putut sa jur ca am simti
 
..o adiere.
 
 
De-as fi stiut,
 
Ce iubire minunata o s-apara,
 
Cerul, supus l-as fi privit
 
Si i-as fi multumit...
 
Ca te-ai nascut.
 
 
 
Metamorfoza 
 
 
Spune-mi,
 
Ce e vantul care bate-n parul tau ?
 
Oare-i adierea care-mi misca frunzele-n copaci,
 
Oare-i mangaierea ce-mi ascunde privirii,
 
Stelele, ale noptii perle,
 
Sau e doar soapta-nmiresmata a iubirii ce-mi transmiti ?
 
 
Uneori ascult cum imi canta marea,
 
Sau poate-s privighetorile trimise,
 
Din indepartatele tinuturi,
 
Sa-mi spuna versul tau duios...
 
 
Nimeni nu s-a mai apropiat vreodata,
 
Atat de adancu-mi inimi necuprins,
 
Nimeni n-a-ndraznit sa intre,
 
In adancul nepatrunsului suspin.
 
 
Esti un inger trimis de soarta... asteptat,
 
Sa-mi patrunzi in suflet,
 
Intruchiparea celui vis frumos,
 
Ce chipul tau a luat acum. | 
			 
		  |