Forum Itbox

[Mihai LEONTE]

DRAGĂ CITITORULE,

Parcurgând în clipele de răgaz ceea ce am scris, îţi vei pune întrebarea firească, cine o mai fi şi ăsta?
Sigur nu am pretenţia de a fi cineva. Am fost şi am rămas un om simplu, plecat nu de la opincă, ci de la copilul desculţ, care de la Sfântul Gheorghe şi până la Ziua Crucii umblam desculţ şi eram foarte fericit că piciorul nu-mi era încorsetat de nimic.
Carte am învăţat mai mult iarna, dar ceea ce învăţam odată nu mai uitam. Nu aveam toate cărţile, dar când le găseam le citeam şi le ţineam minte. Regret că nu am ţinut un jurnal, căci acum după trecerea anilor, mi se pare că tot ce aş scrie nu ar mai fi autentic. Din poeziile scrise, acum când le-am tipărit, nu am schimbat aproape nimic. Oricine poate încerca să scrie, făcându-şi din asta un crez. Trebuie însă să citeşti mult, trebuie să cauţi mereu şi poate vei reuşi. Nu vă feriţi să scrieţi, căci scrisul rămâne un document.
Tu cititorule, gândeşte-te că propria ta conştiinţă îţi va fi întotdeauna judecătorul suprem. Sigur, cei care m-au învăţat carte nu mai sunt. Le păstrez o veşnică recunoştinţă, căci adevăratul mormânt se află în sufletul fiecăruia dintre noi. Citind ceea ce am scris, veţi găsi părţi din mine şi regret că nu am reuşit să vă dau mai mult.
Personal nu mă pot autodefini, pentru că nu-mi găsesc adevăratele valenţe. Din poeziile scrise unii cititori mi-au găsit faţete pe care sincer fiind, eu nu mi le-am descoperit. Să fie aceasta sclipirea diamantului neşlefuit? Singurul regret pe care îl am, este că nu mi-am folosit timpul pe care l-am avut în faţă.
Sfatul pe care îl dau celor ce vor citi scrierile mele, este să se folosească de acea sfântă trinitate: muncă, recreaţie, odihnă.
Vă doresc multă sănătate şi optimism!
Mihai LEONTE

[Reclama]

[Mihai LEONTE]

O, TU MINĂ ZEITATE…

O, tu mină zeitate nesătulă
Cu multe capete de galerii
Tu îţi devori fără vreo milă
Ai pământului copii.

Nu ţii cont de sentimente,
De ceea ce rămâne în urma ta
Îţi îngropi în sentimente
Pe cei ce te-au creat aşa.

Zeiţă, tu ne dai doar bogăţii
Argint, aur, diamante,
Transformate-n bijuterii
Pentru sferele înalte.

În jurul tău sunt bucurii şi jale
Având secrete ne elucidate
Din întuneric aduci lumini în cale
Dar curmi şi vieţi nevinovate.

Viaţa merge înainte
Nimeni nu o va opri cândva
Şi dacă mai sunt şi accidente,
Cine te poate condamna ?

[Mihai LEONTE]

EDENUL COPILĂRIEI…

Unde e pământul meu de-acasă
Prin care îmi păşteam cârlanii?
Dorul de acele vremuri mă apasă
Şi cât de repede trecură anii.

Satul meu cu largi fâneţe
Cu iarbă grasă şi cu flori
Cu oameni plini de tinereţe
Trecuţi prin vânturi şi ninsori.

În valea largă de pe GROAPĂ
Pe unde curge ŞIPOŢELUL
Acolo vitele s-adapă
Şi-nfloreşte dediţelul.

Dealul CRUCII de la noi
Carele-l urcau cu greu
Trăgeau de ele patru boi
Şi se împotmoleau mereu.

Nori sfioşi fugiţi de-acasă
Peste gura ruptă de la HALM
E imaginea cea mai frumoasă
Ce încă în suflet o mai am.

Petia iulie 1998

[Mihai LEONTE]

REFLECŢII…

Distinsului poet Ion CHICHERE

Clopot fragil de smaragd
Cu rezonanţe în iatacuri sfinte,
Ce revin şi iar se sparg
De zidul amintirilor cuminte.

Ţăran plecat din vreme la oraş
Privind opinci în vechi fotografii
Cu ochiul dur, dar şi gingaş
Al îndepărtatei copilării.

Acum privind sicriul scăpătat
Pe gheţuşul iernii dure,
Poetul observă că a alunecat
Şi în loc de cimitir se află în pădure.

Trăind intens la cotele înalte
Luptând din greu cu viaţa şi cu versul
E normal că sufletul se-mparte
Şi tinde să cuprindă universul.

Reşiţa 11 decembrie 1999

[Mihai LEONTE]

AMINTIRI…
Cerşetorului de la Catedrala din Reşiţa…

Plângi bătrâne, surd şi orb
Observi că n-ai ce face
Câinii tăi însoţitori îţi sorb
Paşii care merg în pace.

Unde ţi-s anii tinereţii
Când dansai cu o fetişcană
Admirându-te băieţii
Ne având de tine loc în sală.

Ţi-aduci aminte şi de şcoală
De anii zburdalnici de liceu
Când cu teamă şi sfială
Nu voiai să fi un „derbedeu”.

Tânăr fiind munceai pe rupte
Şi nu-ţi păsa de greutăţi
Acum ţi-s tâmplele cărunte
Ne mai putând citi în cărţi.

Armata te-a făcut bărbat
Căci ai rămas cu mustăcioară
Când te-ai întors din nou în sat
Însoţit de o zveltă domnişoară.

Reşiţa 20 august 2000

[Mihai LEONTE]

VIAŢA…

Viaţa este drumul lung,
Cu frumuseţi ne bănuite,
Doar cei puternici îl străpung,
Învingând greutăţile ivite.

Viaţa e continuă mişcare,
E mirosul florilor de tei,
E o stea din Carul Mare,
Contrazice-mă de vrei.

Viaţa este lupta din care,
Sigur vom ieşi învinşi,
Dar nu cuprinşi de întristare
Şi nici cu ochii plânşi.

Moldova Veche 8 august 2000

************
Volumul de versuri ,,NOSTALGII" m-a încântat prin sensibilitatea, delicateţea şi frumuseţea stilului.
Mulţumindu-vă domnule Mihai LEONTE pentru frumoasa dedicaţie de pe acest volum, vă urez să aveţi parte de alte succese literare şi vă asigur de aleasa mea consideraţie.
Cu deosebit respect,
Gheorghe FUNAR
Primar al Municipiului
CLUJ NAPOCA
_________________
Mane, tekel, fares
Biblia Cartea lui Daniel

[Mihai LEONTE]

MĂRTURISIRE

În inimă sunt, optimist
În tot ce fac, în ceea ce scriu
Mi-e totuşi stilul pesimist
Să mă descurc vezi că nu ştiu.

Dar apropie-te de soare
Ce este-n eclipsa totală
Să facem din noaptea relativă
O nesfârşită zi de vară.

Voi crede în tot ce e viu
În flori de crin şi file de ştiinţă
Şi rândul acesta ce-ţi scriu
Va fi plin de recunoştinţă.

Mă simt entuziast din fire
Am fost şi am să fiu mereu,
Îmi arunc spre tine o privire
Sunt încântat, aşa voi fi mereu.
_________________
Mane, tekel, fares
Biblia Cartea lui Daniel

[Mihai LEONTE]

LIBER

Curge râul liniştit
Susurând din unde
Iar prin gându-mi răvăşit,
Chipul drag pătrunde.

Îmi apare ca atunci
Liniştit şi parcă,
Râul unduind prin lunci
Spre visări mă poartă.

Ah, de-aş fi liber ca râul
Să urmez acelaşi curs
Să-mi arunc odată dorul,
Ce-i în inimă ascuns.

***********
Scrierea de versuri este o preocupare delicată care-ţi încununează existenţa. În simplitatea poeziilor create, stă parfumul pur filozofic al versului lui Mihai LEONTE.

Arsenie BOAR – filatelist – Reşiţa
_________________
Mane, tekel, fares
Biblia Cartea lui Daniel

[Mihai LEONTE]

SEMNIFICAŢIE

Pe masă buchetul de lalele
Ce le-am cules împreună
Încă nu s-a vestejit
Dovadă că încă îmi păstrezi
Dragostea ce mi-am dorit.

De aceea mi-am luat creionul
Şi le-am schiţat pe o filă albă
Voi căuta să le dau acelaşi colorit
Vreau să ştii că asta-nseamnă
Că te iubesc necontenit.

5 noiembrie 1963
_________________
Mane, tekel, fares
Biblia Cartea lui Daniel

[Mihai LEONTE]

INTERPĂTRUNDERE

Mi-ai pătruns în suflet,
Iubita mea, plăcut fiorTe înconjor
Tu eşti ceva înălţător
Un nou impuls de viaţă poate,
De departe gândurile-mi
Mai mult. Un vis stăruitor.

9 noiembrie 1963
_________________
Mane, tekel, fares
Biblia Cartea lui Daniel

[Mihai LEONTE]

ÎMI APARI

Ştii, aşa surâzătoare
Cum mi-apari în amintire,
O figură-ncântătoare
Ca o rază în lucire.

Fiindcă ai ceva feeric,
În purtare, în mişcări,
În al nopţii întuneric
Mă îndemni doar la visări.

Tu mă faci să uit de toate
Vitregiile vieţii,
Ca şi aerul cam rece
La ivirea dimineţii.

Tu mă faci să mă gândesc
Câte îmi mai trec prin minte,
Iată-mă că şi zâmbesc
Să-ţi mai spun? Nu am cuvinte.

De-ar fi toate în natură
Cum ne par de minuscule
Să mai spun? Nu. Tac din gură
Căci opinii sunt destule.

Însă vezi că tot prezentul
Se transformă în trecut,
Îmi păstrez considerentul
Şi o iau de la-nceput.

Ca o rază în lucire,
Tot aşa surâzătoare,
Îmi apari în amintire.
Mereu încântătoare.
_________________
Mane, tekel, fares
Biblia Cartea lui Daniel

[ValiSS]

Pam-pam!
Daca nu te superi (si tin mortis sa n-o faci), imi par puerile, lipsite de vreo 'incarcatura' si fortate-n rima. Parca ar fi Tocanita De Gazete a lui Gainusa.
_________________
Dragostea de tara naste prosti!

[Mihai LEONTE]

Distins(a) coleg(a) Vali-SS?
De ce sa ma supar? Eu am scris si iata le-am postat. Ai citit.
Iti multumesc pentru comentariu.
_________________
Mane, tekel, fares
Biblia Cartea lui Daniel

[Mihai LEONTE]

REVELAŢIE PROFESIONALĂ

În liniştea eternă şi sublimă
Din frontul cu pereţii aburiţi
Ies încet minerii la lumină
Cu feţele voioase, nu par obosiţi.

Râd, glumesc fără răgaz,
Nu sunt trişti, ci veseli mereu,
Au sclipiri în ochi şi-n glas,
Ca în lumină, bucăţi de minereu.

Din adâncuri, de departe,
Pe galeriile pustii acum,
Se strecoară prin a minei noapte,
Praful de la puşcături şi fum.
************
Mihai LEONTE, prin „pana” sa, a prins tematica minieră în poezie într-un stil deosebit , plin de sensibilitate. Venind dintr-un domeniu pe care îl considerăm dur, dar atât de frumos, mineritul.

Şandor NOVĂCESCU
Subinginer miner - Moldova Nouă
_________________
Mane, tekel, fares
Biblia Cartea lui Daniel

[Mihai LEONTE]

MELANCOLIE

Când stau la suprafaţă
Mă cuprinde dorul,
Căci din adâncuri
Iar mă cheamă
Discret perforatorul.

Dar toate dimprejur
Natură, Soare, Apă,
Sub cerul de azur
Din priviri îmi scapă.

Aici sub razele de soare
Mă simt destul de bine
Dar totuşi dorul minei,
Nu-l completează nimeni.

1963
_________________
Mane, tekel, fares
Biblia Cartea lui Daniel

[Reclama]