Forum Itbox

[Majin]

Vanatorul de Suflete

Episodul I - Secretul lui Sidonix

Focul ardea mocnit. Isi aseza mainile reci si zgariate pe pietrele calde din jurul focului. Privi lung zgarieturile care deja se cicatrizau de pe dosul palmelor. Unele dintre ele erau inflamate, probabil infectate. Isi ridica privirea la auzul unui sunet care venea dinspre padure. Isi miji ochii si privi timp de cateva secunde spre desimea ei. Intunericul nu il impiedica sa vada. Stramba din nas dezamagit. Doar o veverita. Desi ciudata prezenta ei, la acea ora din noapte. Dar nu se sinchisi sa ii dea prea multa atentie. In acel moment mai tare il chinuia foamea care o simtea si care nu ii dadea pace. Fusese deranjat din vanatoarea lui de o creatura de-a Lordului. Nu dorea sa aiba nimic dea face cu tot ce era bun pe acea lume, dar Raul ce il imprastia acel Lord ii facea si lui? rau. Ii lua libertatea si puterea. Pana atunci el era cel care aducea frica, toti fugeau de el, dar acum, acum ii cereau ajutorul. Nesabuitii!!! Nu isi dadeau seama ca EL era cel de care trebuiau sa se teama. Dar nu era asa. Pufni nervos. Isi ridica mainile de pe pietrele calde si isi privi palmele. Pielea ii era alba si fina, iar degetele lungi si drepte, lucru cam neobisnuit pentru un personaj de genul lui. Zambi fugar, iar zambetul scoase la iveala niste colti ascutiti si albi. Stomacul lui scoase un sunet. Isi prinse talia intre brate. Trebuia sa vaneze, dar era prea slabit, dupa lupta care o avuse. Un val de caldura se ridica din stomac spre crestet. Isi simti gura uscata. Ii era sete? Nu mai simtise mult gustul sangelui si nici al carnii crude. Ce devenise? Ii era rusine de el. El, temuta creatura, nici om, nici animal, acum era prea obosit si sa mai vaneze. Isi atinti ochii asupra focului. Flacarile rosiatice se reflectau in pupile negre ale ochilor lui. Marai infundat, apoi zise doar pentru el:
- Sidonix, ce ai ajuns? Te ascunzi de oamenii care iti cer ajutorul, esti flamand si insetat si nici macar nu poti vana? Si Lordul asta are o mare problema cu tine?

Privi in jur parca dezorietant. Incepu sa adulmece aerul. Miros de blana uda si murdara. Venea de undeva de departe, dar ii putea simti mirosul. Se ridica de jos si asculta. Chitaituri de animale speriate care isi cautau loc de adapost. Continua sa asculte? Raget de fiara. Lordul si-a scos ?odraslele? la vanatoare. Se incrunta. Scoase un urlet prelung. Din departare se auzira alte urlete, probabil lupii, care ii raspundeau ?chemarii?. Rasufla adanc, parca incercand sa se calmeze. Isi ridica sabia de jos, trecu cordonul de piele peste cap si aranja sabia minutios pe umar. Isi roti gatul o data, iar oasele ii trosnira scurt. Privi iar spre padure. Acum putea distinge usor animalele. Contururile trupurilor lor se vedeau deja printre copaci. Sau cel putin el le putea vedea. Un om normal nu ar fi observat nici sclipirile ochilor lor. Dar Sidonix nu era un om normal. Asa ca putea sa ii vada, putea sa ii auda si sa le simte mirosul. Stramba din nas, de parca acel miros l-ar fi deranjat. Se intoarse cu o miscare brusca si porni in fuga spre padure. Simtea creaturile aproape. Patru prezente. Fiecare cu un suflet diferit, unul mai haituit de ura si foame decat celalalt.

Deodata cele patru prezente se despartira. Sidonix se opri din fuga. Parca dezorientat privi in jur. Disparura, dar era imposibil. El nu avea vedenii. Stia foarte bine ce simtise, auzise si vazuse. Marai nervos. Deodata simti o greutate in dosul cefei. Cu o miscare scurta se intoarse si in acelasi timp scoase sabia din teaca. Una din bestii sarise spre el, dar isi gasi repede sfarsitul, sfartecata de sabia luptatorului. Liniste. Sidonix rasufla greu. Nu intelegea. Asemenea creaturi nu mai intalnise pana atunci. Nici macar in pesterile lui Cerber. Deodata, din neant o alta creatura tasni spre el. De data aceasta il doborase. Sidonix scapa sabia din mana. Se rostogoli pe jos, cu animalul peste el. Urla enervat si prinse grumazul creaturii intre maini. Isi infipse unghile in carnea lui. Deodata pielea mainilor lui incepu sa se crape. De sub ea iesira la iveala niste gheare ascutite. Sidonix stranse mai tare gatul animalului. Ghearele se adancira in grumazul lui. Creatura urla, dar se zbatu in speranta ca va scapa din stransoare. Dadu sa-l muste. Sidonix se incrunta si trase cu putere. Un urlet de agonie se auzi in linistea padurii. Sidonix sfasie gatul bestiei. Trupul neinsufletit cazu peste Sidonix. Il impinse scarbit de pe el si se ridica de jos. Se intoarse si isi cauta sabia. Statea infipta in trunchiul unui copac. Se apropie, dar cand puse ?mana? pe manerul ei auzi un marait. Isi ridica privirea. Una din acele patru creaturi negre ii ?ranjea? din copac. Sari un pas in spate nescapand animalul din vizor. Cu miscari calme, scoase teaca sabiei de pe umar si se lepada de vesminte. Se lasa sa cada in genunchi. Ranji:
- Nu-mi dai de ales?

Sidonix isi intinse gatul. Sira spinarii se arcui, poate prea tare. Pielea se crapa si in scurt timp o creasta tuciurie se ridica pe spinarea lui. Muschii corpului se umflau. De la baza spatelui inpecu sa ii creasca o coada . Mainile deja trasformate, se adancira in pamant. Scoase un urlet ascutit. Pielea fetei crapa si ea, lasand in urma ei un bot lung, asemanator unuia de lup. Colti ascutiti, urechile alungite, ochi patrunzatori si reci de animal. In cele din urma se lepada de pielea de om, iar acum arata asemenea unei bestii ce il atacase. Corpul ii era acoperit de un par negru si scurt, o blana deasa, iar membrele se trasformasera si ele. O creasta dintr-o membra aparent subtire i se ridica pe spinare, iar coada zvacnea asemenea unui bici, lunga si acoperita de solzi, parca un sarpe viu. Metamorfoza era completa.

Sidonix isi privi adversarii, care acum ii dadeau tarcoale. Se maraiau unii pe altii, dar nici unul nu misca. Se pare ca trasformarea luptatorului surprinse cele doua creaturi. Pareau intimidate. Cel putin asa simtea Sidonix. Asemenea unui caine care simte frica omului cand se apropie de el. Dar totusi, se pare ca nu ii intimidase indeajuns. Una din creaturi se repezi la el. Cu o singura miscare Sidonix lovi cu laba si dobora animalul. Ii rupse coastele si ii rani plamanii, iar acum animalul se zvarcolea in fata lui, sufocandu-se. Mai ramase unul singur. Fara sa mai astepte vreo miscare din partea lui Sidonix, bestia neagra se napusti asupra lui. Sidonix se feri din calea lui, se intoarse si lovi cu coada. Lovitura facu animalul negru sa urle. Enervat se intoarse catre Sidonix, dar creatura, era deja langa el. Isi infasura coada in jurul membrelor posterioare si il dobora. Se repezi asupra lui, muscand carnea pieptului. Odrasla Lordului urla prelung. Sidonix isi adanci botul in corpul lui, zdrobind oasele cu dintii. Prinse inima animalului intre colti si musca. Urletele se oprira brusc. Murise. Inca mestecand inima adversarului, Sidonix se retrase cu miscari lente de langa el. Dar reveni repede asupra lui, devorandu-i lesul. Se pare ca vanatul lui venise in cele din urma. Cand isi termina cina se indrepta obosit catre locul unde sabia si vesmintele lui zaceau. Se aseza langa ele. Isi intinse botul pe labe si inchise ochii.

Astepta venirea zorilor. Doar asa putea sa isi recapeta forma de om. Iar acum ca mancase se simtea in stare sa plece mai departe. Se pare ca pe cat era mai aproape, pe atat atacurile Lordului erau mai dese asupra lui. Nu intelegea de ce. In fond, nu era de partea nimanui. Apoi auzi o voce si una care ii era cunoascuta:
?- Chiar de aceea te doreste mort. Pentru ca nu esti de partea nimanui. Ai ales sa nu fi de partea nimanui, iar pentru el asta inseamna ca esti impotriva lui.?

Era unul dintre Observatori. Personaje nesemnificative pentru Sidonix, care urmareau activitatea oricarei creaturi sau oricarui lucru de pe acea planeta, dar care nu interveneau in decursul evenimentelor sau a vietii nimanui. Stateau si? observau.

Toti inafara de unul, Kaoru. El era diferit. Se misca precum vantul. Intodeauna de partea Binelui, dar in caz ca vreo creatura asemenea lui Sidonix era la o rascruce de drumuri, inclina balanta in favoare lui. Asa il jucase pe Sidonix de multe ori decand Lordul ajunse la putere si punea stapanire incet, dar sigur pe fiecare tinut. Se pare ca lui Kaoru nu-i convenea prezenta acestui Lord. Si era de inteles. Daca Lordul ar afla de existenta organizatiilor de Observatori, le-ar fi distrus mai mult ca sigur. Dar Kaoru era mai mult decat un simplu Observator. Impreuna cu fratele lui, Zeri, care era conducatorul unei mase de rebeli, impotriva Lordului. Kaoru incerca sa il duca pe Sidonix de partea lor, stiind valoare lui? Si secretul lui.

* * *

TO BE CONTINUED...
_________________
One Trouth . . . One Hate

[Reclama]

[Majin]

Vanatorul de Suflete

Episodul II - Organizatia Observatorilor

Poate chiar de aceea il dorea atat de tare. Un luptator de talia lui era o adevarata comoara in randurile rebelilor. Organizatia Observatorilor, tinea secreta aceasta miscare, stiind consecintele si unii din ei chiar ar fi ajutat rebeliunea, daca nu erau doar Observatori. Pactul care il facusera atunci cand intrasera in acea organizatie ii impiedica, iar regula era regula. Oare ei stiau de Kaoru? Stiau ca pentru el ?regulile erau facute a fie incalcate?? Sidonix il privi lung. Kaoru se apropie de el. Intinse mana in fata si ii atinse crestetul cu palma. Botul animalului era plin de sange. Kaoru scoase o batista si il sterse grijuliu. Il privi in ochi timp de cateva secunde si zise:
- De ce nu vrei sa intelegi ca e spre binele tau sa fi alaturi de mine? Am trecut prin multe impreuna. Ti-am facut vreodata rau? Nu eu sunt dusmanul tau. Lordul este. Lordul este dusmanul tuturor.

Ascunse batista undeva in haina lunga ce o purta si isi trase gluga pelerinei pe cap. Se tara mai aproape de animal. Corpul lui Sidonix era brazdat se zgarieturi de la lupta pe care tocmai o incheiase. Stramba din nas. Atinse una din rani cu mana, dar nu ii fu ingaduit mai mult, fiind oprit de maraitul animalului, care isi intoarse brusc botul spre el. Kaoru ridica mainile in aer, parca predandu-se. Privi animalul si zise in soapta:
- Gata. Am inteles. Nu am voie. Dar crezi ca daca se infecteaza o sa-ti fie mai bine? Prietene, lasa-ma sa te ajut. Asa am facut si pana acum. Crezi ca dintr-o data imi voi schimba parerea despre tine?
Sidonix marai scurt si il impinse pe Kaoru de langa el cu botul. Sacait Kaoru se smuci:
- Asculta tinere. Nu iti faci nici un favor, daca stai asa. Stiu ca esti prea sensibil cand esti? animal, dar incearca sa intelegi ca nu iti vreau raul. Ce ti s-ar putea intampla? Uite in cel mai rau caz, ma poti face bucatele si servi drept cina.

Animalul inceta sa mai maraie si isi lasa capul inapoi pe labe. Rasufla greu, parca stiind ca Kaoru nu era un medic prea priceput si avea sa-l doara. De sub haina, Kaoru scoase niste bandaje. Le aseza langa el apoi se ridica in picioare si incepu sa priveasca in jur. Incepu sa caute fiecare planta. In cele din urma, la radacina unui copac gasi niste frunze. Exact de ce avea el nevoie. Se intoarse catre Sidonix, dar acesta se ridicase de jos si privea atent vazduhul. Privi in aceeasi directie si observa ca cerul devenea de alta culoare. Rasarea soarele. Isi intoarse privirile catre Sidonix. Acesta se asezase iar jos la locul lui. Parea incordat. Si avea de ce. Durerile prin care avea sa treaca acum, erau de nesuportat pentru majoritatea oamenilor. Kaoru sa dadu cativa pasi inapoi. Il privea tacut pe Sidonix, care statea asemenea unui sfinx negru si tacut. Prima raza de lumina aduse cu ea un urlet. Animalul cazu pe o parte si ramase nemiscat. Burta incepu sa ii crape. Taietura, la inceput mica, acum crestea in dimensiuni, de-a lungul burtii fiarei, intinzandu-se pana pe gat. Lumina zilei era tot mai puternica. Deodata, dinauntrul animalului, prin taietura, se zari capul unui om. Sidonix trase adanc aer in piept si incerca sa isi regleze respiratia. Kaoru se stramba. Ura acel moment al metamorfozei animal-om. Era mult mai groaznic decat cel de om-animal. Dori sa se apropie sa-l ajute sa iasa din acel cocon, dar stia ca ar fi inrautatit situatia. Lui Sidonix nu ii placea sa primeasca ajutorul nimanui. Iar acum, oricum, nu mai avea nevoie de asistenta lui. ?Invelisul? ranit ramase gol, ca o coaja de ou, iar Sidonix era nevatamat. Era una din atuurile acestei creaturi.

Kaoru se intoarse si se pierdu in desimea padurii. Merse pe o carare timp de cateva minute, apoi se abatu de la e. O lua la fuga si ajunse in cele din urma la un copac imens. In fata lui, niste pietre ovale. Se proptii de una din ele si incepu sa impinga. Cu greu reusi sa o miste din loc. Sub piatra se deschise un tunel. Se strecuta inautru si cu acelasi efort, impinse piatra la locul ei. Pasi pe niste trepte bajbaind pe intuneric. Inainta precaut pe coridor. Deodata in jurul lui, facliile de pe pereti se aprinsera si in fata lui statea un barbat, cam de de aceasi statura si fizionomie cu a lui. Kaoru se dadu cativa pasi inapoi , dupa care, dandu-si seama cine era barbatul zambi sacait si zise:
- Zeri, tu erai. Data viitoare incearca sa nu mai faci asa cea. Stii ca urasc lucrul asta. Apari ca o fantoma si la fel si dispari. Parca ai fi un hot de buzunare.
Zeri il privi lung si stramba din nas:
- Sperios esti fratioare. Spune, ce ai aflat?
- Nu prea multe. Sidonix e ferm pe pozitii, nu vrea sa vina de partea noastra, dar nu voi renunta asa usor, iar Lordul? Ei bine. Isi inteteste atacurile asupra lui. Creaturile pe care le-a trimis in noaptea asta dupa el au fost ceva neasteptat. Felul in care se camuflau? L-au rascolit putin si pe Sidonix. E clar ca Lordul il vrea mort. Il vede probabil ca cea mai mare amenintare? Tu? Ceva vesti noi despre Suflet?
Zeri il privi lung cu un aer trist:
- Fangorn nu a reusit sa gaseasca o noua gazda pentru Suflet in caz ca va fi eliberat. Si nici nu a reusit sa gaseasca locatia, unde acesta este tinut prizonier.
- Lordul are nevoie de Suflet. Probabil ca il tine captiv in corpul celui care Sufletul l-a ales. Iar Sufletul nu poate rezita prea mult fara un corp si nu il poate parasi? Capcana perfecta?
- ? Si in tot acest timp, Lordul profita si isi face de cap cu Pamantul. Avem nevoie de ajutorul lui Sidonix.
- STIU! urla Kaoru. Stiu? Dar nu il pot forta. Nu vreau sa-l amagesc. El va fi intradevar de ajutor, atunci cand va aceepta targul nostu nesilit. Intelege acest lucru Zeri.
- Fara el?
Dar fu oprit de Kaoru:
- Stiu. Nu mai e nevoie sa-mi repeti. Spune-i lui Fangorn sa isi reinceapa cautarile si de data asta mai cu spor.
Zeri incuvinta si se intoarse sa plece. Kaoru il urma cu pasi grei. Trebuia sa faca ceva si repede.

* * *

TO BE CONTINUED...
_________________
One Trouth . . . One Hate

[Majin]

Vanatorul de Suflete

Episodul III - Inteleptul

Kaoru intra intr-un tunel foarte slab luminat. Nu isi dadu seama de acest lucru, pana in clipa cand se impiedica intr-o radacina de copac, care strapunse zidul de pamant si isi facu loc mai departe in tunel. Se poticni, dar inainta fara sa priveasca in ce se lovise. Totusi, obstacolul il facu sa se intoarca si sa caute o torta. In cele din urma se intoarse la tunelul intunecat. Isi facu drum, avansand, dar parca prea precaut. Undeva in fata lui incepu sa se desluseasca o usa din lemn sculptata. Modelele de pe usa fusesera minutios lustruite, iar in flacara folcului reflectau lumini rosiatice pe peretii tunelului. Deodata un curent puternic rascoli tunelul. Flacara tortei palpai si se stinse subit. Kaoru ramase in intuneric. Injura enervat si arunca torta din mana. Se lipi de perete si incepu sa inainteze pe langa el, pipaindu-l cu degetele. Intr-un final acestea ajunsera pe suprafata denivelata a usii de lemn. Inghiti in sec. Ura usa aceea si ura faptul ca de cate ori incerca sa aduca un pic de lumina in tunel, exista ceva care sa impiedice acel lucru. Si stia ca pe acolo misuna ceva. Si mai era sigur ca acele creaturi sculptate pe usa puteau lua viata. Isi plimba mainile de-a lungul usii, in speranta de a gasi zavorul ei. Fusese de atatea ori acolo, in mintea lui vedea exact unde se afla, dar parca acum, cand era in acel loc, nu il mai gasea. Injura infundat si continua sa caute. Degetele ii ajunsera intr-un canal subtire. Era locasul usii. Deodata auzi un raset. Era asemanator aceluia al unui copil, dar parca avea o nota de rautate il el. Isi retrase brusc mainile de pe usa. "In intuneric iau viata", gandi el. Se scutura, de parca l-ar fi trecut un fior rece. Nu intelese niciodata de ce "Inteleptul" isi alesese ca loc de ascunzatoare, exact una din fortaretele lor subterane. Si daca a facut acest lucru, nu putea sa nu isi mai bata joc de muritori in felul in care o facea? Trucurile lui ieftine dadeau fiori tuturor, desi de multe ori erau inofensive. Rasufla greu si isi facu curaj. Pasi inainte, parca stiind ce va urma si cum va deschide usa, dar inca o data, trucurile care il enervau atat de mult fusesera puse in aplicare. Usa se deschise brusc cu un zgomot sacaitor. Kaoru urla enervat si o lovi cu piciorul. Aceasta se tranti de perete cu zgomot. Dinauntrul incaperii, pe care usa o scoase la iveala, se auzi un huruit prelung. Kaoru dadu sa intre, dar o rafala de vant il opri. Enervat de-a binelea Kaoru lovi inca o data usa si urla:
- Asculta mos incapatanat! Stai aici pentru ca noi te lasam! Poti sa stingi cat doresti tu flacara focului, dar toporul tot nu il sfarami si nici zece uragane nu o sa ma opreasca sa iti fac zob garnienii, daca mai continui in stilul asta. M-AI AUZIT?!?!

Linistea se lasa in tunel. Asa de liniste incat Kaoru inceta pentru cateva momente sa mai respire. Apoi se auzi un scartait. Usa se inchidea incet. Kaoru se dezmatici destul de repede si in clipa cand usa era gata sa se inchida de tot se strecura inauntru. Poarta de lemn se inchise in urma lui. In jurul lui tot intuneric. Ura intunericul. Iar ironia sortii facuse ca el sa traisca intr-un vesnic intuneric. Intodeauna ascuns in diferite tunele si chiar existenta lui era un secret. Iar secretele nu ies niciodata la "lumina". Stau ascunse bine in... intuneric. Fu intrerupt din gandurile lui de un fel de marait. Cunostea acel "marait". Era "Inteleptul". Dar numai el ii spunea asa, in ciuda faptului ca il ura destul de mult. Restul ii spuneau NoOne, pentru ca se pare era interzis sa aduci vorba de el. Numele lui adevarat nu era nici soptit. Era interzis. Cumva acel... ceva inradacinase in mintea fiecaruia aceasta lege. Era clar ca era mai puternic decat oricine, dar daca acest lucru era adevarat, de ce avea totusi nevoie de ajutorul lor, al muritorilor? Inca o data gandurile ii fusesera spulberate de catre vocea lui NoOne. Dar de data acesta avea un raspuns:
- Pentru ca puterea acestui Lord, nu ma lasa sa vad mai departe. Iar prin a vedea, cred ca intelegi ce doresc sa spun.
- Adica vrei sa spui ca acest Lord este la fel de puternic ca si tine.
NoOne ofta:
- ...Exact...

Kaoru se afla inca in intneric. Isi schimbase totusi pozitia si incerca sa inainteze in directia de unde auzise vocea Inteleptului. De undeva de sus aparu o raza de lumina. Kaoru se intoarse si fugi spre ea. Se opri cand ajunse in fata ei si se aseza jos. Din intuneric aparu o silueta infasurata intr-o pelerina tuciurie cu o gluga pe cap, care ii ascundea chipul. Pe Kaoru il trecura fiorii. Il privi lung, parca rusinat. Isi inclina capul in semn de respect si salut, apoi il privi din nou. Intodeauna se intrebase care era chipul care se ascunde sub acea bucata de material. Dar nu reusise niciodata sa distinga decat doi ochi lucitori; si asta dar in momentele cand NoOne era manios. Kaoru spune:
- ... Atunci daca Lordul este atat de puternic, cum crezi ca noi il vom infrange? Daca nici tu nu il poti infrange...
- Pentru ca din partea mea se asteapta la un atac, dar din partea voastra nu. Iar daca o faceti, oricum nu va fi pregatit si nici nu se va pregati, crezand ca sunteti niste tinte usor de nimicit.
- Dar ii este frica de Sidonix...
- ...Sidonix... El...El este diferit...
- ...Dar face parte din familie...
- ...Iar Lordul nu stie asta...
- ...Dar daca afla...
- ...O sa va distruga... Un motiv in plus ca Organizatia Observatorilor sa ramana un secret si relatia care este intre tine, Zeri si Sidonix sa nu fie dezvaluita, zise NoOne.
Kaoru stramba din nas apoi zise:
- L-ai uitat pe Kaeru...
NoOne zambi:
- Ah, da! Fratele tau geaman... Ca ai adus vorba. Ce mai face? Cum se mai simte?
Kaoru se incrunta:
- Stii foarte bine cum se simte. A fost grav ranit de catre una din creaturile Lordului. Am avut noroc ca...
- ... Nu l-au capturat. Prinderea lui ar fi dezvaluit Lordului existenta voastra. Stii, va admir. In clipa cand unul dintre voi este capturat, isi pune capat zilelor, ca sa nu puna in pericol vietile celorlalti. Cate loialitate fata de clan si cauza. Da, fiinte neinsemnate, dar de admirat...
Kaoru se enerva de-a binelea:
- Daca suntem atat de neinsemnate atunci te rog sa iti rezolvi singur problema si sa ne lasi in pace.
- Nu te pripi tinere. Am atata nevoie de voi, cata aveti si voi de mine. Prezenta mea aici il "orbeste" pe Lord. Daca eu plec, o sa fiti descoperiti. Spionii lui sunt peste tot si acest lucru il stii mai bine decat mine, tuna NoOne.
Kaoru il privi cu dispret:
- Dar din aceasta cauza nu ai dreptul sa ne tratezi asa cum o faci tu. Da-ne informatile de care avem nevoie acum.
NoOne inclina capul si zise:
- Fie. Sidonix e in pericol. Lordul trimite dupa el animalele cu un scop. Dupa cum bine stii, fratele tau se hraneste in prezent doar cu animele, el fiind... o creatura. Dar ce crezi ca se va intampla cand va gusta carnea de om sau sangele lui?
Kaoru il privi dezorientat:
- Nu are cum. A jurat!
- Juramintele sunt facute sa fie incalcate si nimic nu poate opri o bestie. In clipa cand acest lucru se va intampla ratiunea lui va disparea si instictele de animal il vor acapara. Atunci va fi prea tarziu sa il mai salvezi, atunci va fi prea tarziu sa intre in randurile voastre. De ce crezi ca te-am sfatuit sa incerci sa il aduci aici? Lordul atat asteapta, un aliat ca el. Ar deveni asasinul lui numarul unu. Iar daca acest lucru se intampla, nu numai ca iti va fi imposibil sa iti mai salvezi fratele, va trebui sa il omori. Iar tu, nu ai pe nimeni intr-atat de puternic ca sa faca asa ceva... Ai fi tu, dar... tu esti fratele lui si... Nu poti s-o faci...Voi fiintele umane sunteti prea slabe, coplesite de sentimente... Incearca doar sa il aduci aici. Incearca sa il faci sa inteleaga ca aici este locul lui. Intinde-i o capcana daca trebuie, dar adu-l aici...
Kaoru il privi lung:
- Sidonix nu este asa prost sa se lase pe mana Lordului...
- Sidonix nu are puterea sa se impotriveasca Lordului. Eu, in schimb, il pot ajuta sa aiba aceasta putere... Si il pot ajuta sa scape si de blestemul care il trasforma intr-un animal.
Kaoru tacu. Era constient ca Inteleptul incerca sa incline balanta in favoarea lui si nu il interesau pierderile omenesti care se faceau, dar avea si dreptate. Daca Sidonix ajugea sa fie "otravit" de acest Lord, totul era pierdut. Se ridica de jos. Ramase tacut. Il privi inca o data pe Intelept, isi inclina capul si se intoarse sa plece. Lumina din incapere persista pana cand acesta ajunse la usa si o deschise. Auzi in urma lui un vajait, probabil Inteleptul pleca. Iesi afara si lasa usa sa se tranteasca in urma lui. Venise la Intelept ca sa ceara o solutie, iar acesta nu ii daduse nimic. Doar o alta problema de rezolvat. Chinuit de ganduri, iesi din tunelul intunecat. Isi ridica privirea. In fata lui se deschideau intrarile mai multor tunele. Il alese pe primul, unul luminat mult mai puternic decat celalalte. Inainta in el si ajunse in fata unei usi, camera lui. Deschise usa si pasi inauntru. Dar avu surpriza sa constate ca era asteptat. Fratele lui, Zeri, se afla in camera. Se intoarse catre el si zise:
- Fangorn a aflat ceva...

***

TO BE CONTINUED...
_________________
One Trouth . . . One Hate

[Anne]

nu ar trebui sa-ti intrerup povestea dar trebuie sa-ti spun ca-mi place !!! si ma bucur ca e mai mare decat celelalte .. imi place cum creezi suspansul si esti atat de atent la detalii , aici lupta dintre creaturi si Sidonix se desfasoara exact ca intr-un film , asta chiar ar putea fi film..
vrem continuarea !

pacat ca Anaisse (scuze daca n-am scris exact nick-ul ) nu are bani sa-l finainteze , dar e bine sa aiba vointa
_________________

[Majin]

mina..arigatou!!!! o sa pai pun azi inca 2 capitole...si sa vedem ce o sa mai fac in weekend...
here it goes!


Vanatorul de Suflete

Episodul IV ? Iubirea interzisa

Soarele stralucea pe cer cand el se trezi. Deschise ochii cu greu. Dar ii feri rapid de lumina care il orbise. Isi astupa fata cu palmele si se rostogoli in iarba. Gemu infundat, de parca ceva il lovise. Statu acolo cateva secunde, apoi se ridica in genunchi. Isi lua palmele de pe fata. Cu ochii mijiti incepu sa priveasca in jur. Totul era linistit si pasnic. Parca prea pasnic pentru zilele care tocmai trecusera. Simti din nou acel gol in stomac si parca deodata inima i se rupse in doua. Sa lasa greu pe coate si stranse in pumni niste smocuri de iarba. Starea de tristete se transforma brusc in furie. Ura faptul ca era muritor, iar puterile erau limitate. Ura faptul ca nu putea sa si-o scoata din minte si EA era tot ce vedea si tot ce simtea in acel moment si il facea neputincios. Iar acum EA, i-a fost furata.

Se ridica chinuit de jos si isi privi sabia care zacea in iarba. Se apleca si o ridica. O privi timp de cateva minute, apoi o scoase din teaca. Lama era patata de sange, care acum avea o culoare maronie. Isi trecu palma peste ea, de parca ar fi mangait-o si zise:
- Tu mi-ai ramas singurul prieten. Am trecut prin multe impreuna, apoi ofta. Dar nu stiu prin cate o sa mai trecem.
O mai privi o data, o invarti de cateva ori in aer, apoi o baga cu grija inapoi in teaca si o atarna la brau. Era timpul sa plece iar la drum. Privi in jur, incercand sa se orienteze in ce directie sa o apuce. Se afla la iesirea dintr-o padure, dar nu isi amintea exact cum ajunse acolo. Probabil ca oboseala il rapuse in cele din urma si cazuse din picioare, pentru ca nu ii statea in fire sa nu isi aprinda macar un foc. Iar acolo unde se alfa el, nici urma de vreascuri arse. Isi indrepta spatele si privi inainte. Trebuia sa ajunga la munti. Si asta cat mai repede.

Porni din loc, parca cu inima stransa, de parca stia ca nu aceea era directia corecta. Dar se impotrivi simtirii pe care o avea si pleca mai departe. Nu il mai interesa de el. Ii era indiferent ce i se intampla lui. Tot ce conta pentru el in acel moment era Tenshi. Si nu putea sa isi scoata din cap nici un moment petrecut alaturi de ea si nu putea sa uite cat de neputincios fusese in fata creaturilor Lordului. Incetase sa se mai imbete cu gandul ca fusese in inferioritate numerica sau ca bestiile erau pra puternice pentru el. Trebuia sa fi facut mai mult decat atat. Ar fi trebuit sa moara ca sa o salveze. Dar nu o facuse, iar acum Tenshi statea captiva undeva in fortareata aceea blestemata a Lordului. Si el era de vina pentru ca ea se afla pe Pamant. Doar pentru el venise. Ar fi trebuit sa ii spuna de la bun inceput ca nu el era ?alesul? ei. Ar fi trebuit sa il asculte. Zambi amar. Dar ea nu dorise sa il asculte. Nu il asculta niciodata. De cate ori ii spunea ca este in pericol, il privea zambind si cu un sarut il facea sa uite totul. Era totusi atat de senina in acele vremuri cand Lordul distrugea si distrugea? Si cu un zambet ea reivia totul. Iar acum ca a disparut, viata si natura pareau sa fie moarte si negre. Mult mai negre? Aruncase asupra lui un blestem in clipa cand isi daruise sufletul lui Tenshi. Isi daruise viata unuei fiinte neumane, superioare lui, descendenta din Zei. Mania Celor Patru Spirite era indreptata asupra lui. Mai putin a Lordului, care probabil ii era prea recunoscator pentru favorul care il facuse. O dusese pe Tenshi pe Pamant si ii facuse mai usoara sarcina.

Se opri din mers. De ce avea nevoie Lordul de Tenshi? Ce reprezenta ea pentru el? Cum putea Lordul sa ramana nepedepsit, cand tocmai rapise pe una din fiicele unui Spirit Primordial? Ce il facea pe el sa fie mai puternic decat restul? Si cum va reusi el sa il infranga, daca nici restul Spiritelor nu puteau? Dar daca aceste spirite nu existau? Dar existau. Din moment ce Lordul era acolo si Tenshi fusese cu el atata vreme si? Dintr-o data deveni confuz. Ii venea sa urle si sa se ascunda undeva. Nu mai intelegea nimic si daca ar fi incercat sa inteleaga simtea ca nu putea sa accepte toate acele raspunsuri. Se opri din mers si privi cerul. Inchise ochii si trase aer adanc in piept. Nu trebuia sa il intereseze nici un raspuns. Singurul lucru pe care el trebuia sa il faca, era sa o elibereze pe Tenshi din mainile Lordului. Singurele lucruri care trebuiau sa il preocupe erau legate de ea. Cum va intra in fortareata, cum va evita toti luptatorii si bestiile Lordului si cum o va elibera pe ea. Nu trebuie ca Lordul sa stie ca el trecuse pe acolo. Asta ar putea sa fie sansa lui. Singura sansa a lui. Lordul precis nu s-ar astepta ca el sa mearga sa o salveze pe Tenshi. Trebuia?

Pasi inainte, parca mai hotarat. Se mai linistise. Avea o speranta, desi vaga era acolo. Totusi un gand nu ii dadea pace. De ce Tenshi era luata captiva si nu alta fiica, al altui Zeu? Doar nu era ea singura care cutreiera Pamantul. Avea nevoie de mai multe raspunsuri decat credea si stand acolo sa isi planga de mila nu rezolva nimic. Era mometul sa face ceva. De cateva zile ratacea prin padure, cu mintea pierduta undeva departe. Din ziua in care Tenshi ii fusese rapita nu ii mai era bine. Inca isi aducea aminte cum patru aratari ii atacasera. Parca se materializasera din neant. Totul se intamplase prea rapid ca sa poata sa actioneze. Si parca in acea zi Tenshi fusese trista, mult prea trista. De parca stia ce o astepta. Nu mai avea nimic de facut, decat sa se trezeasca din amorteala care il cuprinse si sa plece mai departe. Iubirea care era intre el si Tenshi era una intersiza, imposibila. Iar daca ei incalcasera toate regulile sa fie impreuna, daca ea renuntase la multe pentru el, daca incalcase regulile tatalui ei, atunci era timpul ca el sa faca imposibilul si sa o salveze. Privi inainte. Fortareata Lordului se afla peste acei munti, intinzandu-se sub pamant, otravindu-l si deasupra lui, intepand vazduhul cu turnurile lui lungi si negre, asemenea unor colti de animal, gata sa sfasie totul. Auzise multe povesti de la parintii lui sau de la negustori, ale caror drumuri, ca doreau sau nu doreau, mai treceau prin acel tinut. Asa descriau toti privelistea care li se deschidea in fata ochilor, cand ajungeau pe piscul cel mai inalt al muntelui. Cuprins de indoilei, tanarul razboinic pleca mai departe. Dori sa se miste, dar cand dadu sa faca un pas deasupra lui trecu o umbra. Privi in jur aiurit, iar cand ochii lui tintira cerul ramase incremenit. Un dragon scotojiu se afla deasupra lui fixandu-l. Incerca sa fuga, dar o voce il opri:
- STAI!
Se opri. Dar mai degraba de uimire decat de frica. Ramase oarecum nedumerit, vocea pe care o auzise fiind a unei femei. Era imposibil ca un dragon sa vorbeasca. Se intoarse subit din directia din care venise vocea, dar in fata lui se afla acel dragon imens, cu solzi rosii si care fornaia zgomotos. Se dadu cativa pasi in spate si inghiti in sec. Apoi auzi un fel de chitaituri si privind dragonul, observa o fiinta miscadu-se in spatele uriasului grumaz al animalului. Incepu sa inteleaga. Vocea venea de la calaretul dragonului, care acum incerca sa coboare din sa? si avea anumite dificultati. In cele din urma calaretul se lasa pagubas si ramase in sa. Striga la el:
- Imi pare rau! Nu am vrut sa te sperii. Este doar un pui si acum invata sa zboare? cu cineva in spinare!
Tanarul privi animalul parca cu dispret. ?Un pui? ? sopti acesta.
Vocea calaretului se auzi din nou:
- Ai spus ceva?!
- Nu! striga in cele din urma cavalerul.
- Cum te numesti?, continua tanara din sa.
Tanarul ramase aiurit de curiozitatea fetei, dar ii raspunse:
- Balthasar! Daca acest nume iti spune ceva?, continua in soapta acesta.
- Acel Balthasar?!
- Cu cine am onoarea?
Calaretul se foi in sa enervat. La urechea lui Balthasar ajusera niste injuraturi. Acesta zambi si striga:
- Probleme?!
- Nu ceva ce nu poate fi rezolvat?!!!,
La cateva secunde dupa cele spuse, calaretul se afla langa Balthasar. Dar nu in maniera pe care o dorise. Se rostogoli pe spinarea dragonului si ajunse in sfarsit pe pamant, lovindu-se destul de violent. Ramase acolo cateva secunde fara sa se miste. Balthasar o privea cu ochi mari. Se apleca deasupra ei si zise in soapta:
- Domnita, sunteti teafara?
Aceasta rasufla greu si zise printre tuse:
- Da, perfect! Am unele dificultati, si arata dragonul apoi continua, ? la coborare?
Se ridica de jos jenata si facu o plecaciune. Oasele ii trosnira. Zambi incurcata si zise, deja imbujorata vizibil:
- Sunt Miko? , continua ea, de parca tanarul ar fi trebuit sa o cunoasca.
- ? Balthasar, dar am mai spus asta. De unde ma cunosti?
Miko ranji:
- Eh, dar cine nu te cunoaste? Cavalerul care a cucerit inima unei Nemuritoare? Uuuuuuuuuh! Nu o lua in nume de rau. Mie mi se pare? romantic.
Cei doi fura intrerupti din discutie de o alta aparitie. O umbra acoperi cerul? Un alt dragon?

***

TO BE CONTINUED...




Vanatorul de Suflete

Episodul V ? Surorile ?Dragon?

Balthasar si Miko priveua aratarea din vazduh. Era grandioasa. Solzii rosiatici straluceau in lumina soarelui. Balthasar il privea cu gura cascata. Dragonul se roti de cateva ori deasupra lor, apoi se indrepta lin spre pamant. Atinse solul cu labele din spate, isi intinse gatul inainte si se lasa usor in fata. Facu cativa pasi, serpuindu-se asemenea unei soparle si isi stranse aripile langa corp. In acel moment Balthasar observa ca si acest dragon avea un calaret. O privi pe Miko, care statea parca speriata langa el. Dragonul se apropia de ei. Era urias. Daca isi intindea gatul, trecea de nivelul copacilor. Avea un cap mare, cu urechi mici, dar lunguiete, la fel de rosii ca si restul corpului, iar din spatele lor se ridicau doua coarne mari. Din spatele acelor coarne crescusera altele mai mici si tot asa, pana cand acestea se impreunau spre ceafa dragonului si coborau pe gat in jos continuand pe spinarea lui, asemenea unei creste osoase. Ochii erau asemanatori cu al unei reptile si aveau culoarea galbena. Dragonul deschise brusc botul si scoase un raget ascutit. Celalalt animal, de pe care coborase Miko, isi intoarse capul si ii raspunde cu acelasi urlet. Noul venit fu oprit din urlete de catre calareata lui, care trase puternic de niste hamuri. Dragonul isi deschise aripile o data, dar la porunca stapanei le inchise inapoi si se opri din foit. Privirile nu il inselasera pe Balthasar. Dragonul din urma il depasea in marime pe cel al lui Miko? cu mult. Foarte probabil ca era mai batran. Se vedea si dupa expresia fetei, nu numai dimensiuni. Parca era chiar mai mandru. Statea cu gatul drept si pieptul scos inafara. Solzii aici eram mai subtiri si straluceau cu sclipiri galbui-sidefate. Dragonul lovi pamantul cu laba. Ghearele puternice lasara in urma o adancitura pe jumatate statura unui barbat inalt. Balthasar inclina capul si inghiti in sec, apoi zambi amar. Nu era de joaca cu un asemenea animal. Dar indiferent cata frica iti inspira o asemenea creatura, iti era imposibil sa nu admiri maretia si chiar frumusetea lui. Balthasar dadu aprobator din cap, de parca ar fi discutat cu cineva. Apoi o miscare din partea stapanei dragonului ii capta atentia.

Miko se dadu un pas in spate, pitindu-se dupa Balthasar. Aceasta din urma nu mai stia ce sa creada. Nu parea in pericol, dar reactia lui Miko, il uimi. Calareata sari din spinarea dragonului si ajunse jos, fara sa se loveasca, spre diferenta de Miko. Inclina capul si o privi din cap pana in picioare. Era inalta si subtire, iar parul ei era un castaniu-roscat. In picioare avea incaltari din blana, deja tocita de uzura, legate de picior cu snururi din piele. Imbracamintea sumara si ea din piele si blana. Se apropie hotarata de cei doi si se opri cand ajunse in fara lui Balthasar, care o privea cu gura cascata si ochi mari. Tanara isi mijii ochii la el timp de cateva secunde apoi isi indrepta brusc privirea spre Miko. Aceasta se ascunse de tot in spatele cavalerului si chicotea intruna. Singurul lucru pe care Balthasar reusi sa il desluseasca fu un ?am incurcat-o?, deznadajduit. Acesta se intoarse catre ea, dar inainte sa spuna ceva, Miko fu hatita de langa el. Noua venita statea in fata ei, cu mainile in solduri si o privea aspru. Miko isi tinea privirea atintita in pamant, fara sa scanceasca. Deodata roscata tuna:
- Ce-a fost in capul tau cand l-ai scos pe Ordun la zbor?!?! Stii foarte bine ca nu e vremea lui! E inca pui. Iar daca Lordul isi trimite lighioanele dupa el? NU POATE SI NU STIE SA SE APARE! Nu stie sa scuipe flacari, pentru ca inca nu s-a dezvoltat si?si? PUTEAU SA IL OMOARE!!! ESTI O NESABUITA!!! , apoi se indrepta spre dragonul lui Miko.
Ajunsa langa el atinse cu palmele grumazul lui si il mangaie. Dragonul se feri la inceput, dar apoi fornai pe nari si isi intoarse capul sper cea de langa el, adulmecand-o. Aceasta isi lasa capul pe el, inchise ochii si incepu sa vorbeasca cu el pe un ton calm:
- Gata, Ordun. Linisteste-te? Totul a trecut. Te ducem inapoi. Miko nu o sa te mai deranjeze, continua aceasta si isi intoarse brusc privirea spre Miko.
Miko lasa rapid iar capul in pamant, privind totusi piezis spre scena din fata ei. Balthasar se apropie de Miko:
- Esti bine?
Aceasta il privi si dadu din cap in semn aprobator apoi zise:
- Da. Era de inteles ca o sa o patesc. Dar credeam ca nu o sa ma gaseasca. L-am scos pe Ordun la plimbare? si inca nu avea voie. Da, da! Ahaaam?, continua aceasta fastacindu-se.
- ? Si ea?? Cine este? Intreba Balthasar.
Miko se foi cateva secunde, apoi zise:
- Daaaaaa, pai eaaaa? Este? Sora mea, mai mare? Redleaf? Da da!
- Redleaf? Ce nu mai e si asta?
Miko il privi indignata:
- Dar ce nume mai e? Balthasar?
Cavalerul dadu din cap dezaprobator:
- Las-o balta Miko.
- ?Cum vrei?, zise acesta ridicand din umeri indiferenta.
Miko il mai privi timp de cateva secunde pe Ordun si sora ei, apoi cu pasi marunti se indrepta spre ei. Ajunse in spatele lui Redleaf, isi drese glasul si zise:
- Roscato? Imi pare rau?
Redleaf se intoarse catre ea si zise pe un ton taios:
- Sa iti fie. Puteai sa il omori?
- Stiu. Recunosc, am gresit! Se apara aceasta.
- Stii foarte bine ca scuzele nu sunt de ajuns?
- ? Dar?
Miko parea deznadajduita, de parca urma sa i se taie capul, pentru o fapta care nu o comise. Balthasar se apropie de cele doua. Dragonul mare fornai zgomotos si acesta ramase pe loc. Redleaf se intoarse catre el. Balthasar privi dragonul rosu si stramba din nas. Macar reusi sa ii capteze atentia lui Redleaf. Zise pe un ton sacait:
- ? Nu crezi ca exagerezi?
Redleaf il privi nervoasa. Miko ramase uimita. Balthasar repeta:
- Nu crezi ca exagerezi? A gresit, a recunoscut, si-a cerut iertare? Ce altceva poate sa faca? Faptul e implinit?
Miko incepu sa ii faca semen disperate pentru al face pe acesta sa nu mai vorbeasca. Redleaf pasi spre el. Il impinse din fata ei si zise:
- ? Si ma rog, cine esti tu sa te bagi in treburile noastre?
- Nu are importanta cine sunt. Cred doar ca exagerezi? E o nimica toata?
Readleaf se infurie de-a-binelea. Striga la Balthasar:
- ? O NIMICA TOATA?!?!?! DRAGONUL ASTA PUTEA SA MOARA DIN CAUZA EI! si arata spre Miko, care statea smerita langa ei.
Balthasar se incrunta si zise rastit:
- Dragonul putea sa moara? mare scofala. Daca dragonul murea, murea si ea. Dar ma gandesc ca asta nu are importanta pentru tine, pentru ca? nu esti sora ei?
Readleaf lovi pamantul cu piciorul. Ii venea sa il loveasca. Nu stia ce o deranja mai tare. Faptul ca el ii daduse replica, ca indraznea sa o judece, inainte sa stie care era relatia dintre ea si Miko sau ca Miko, intradevar, ar fi putut sa moara intr-un atac al Lordului. Isi lasa privirile in pamant, incercand sa ascunda furia. Se intoarse cu spatele la ei si se retrase langa Ordun. Isi sprijini capul pe el si statu acolo cateva minute. Apoi de parca nimic nu s-ar fi intamplat, se intoarse la ei. Ii zambi lui Balthasar si intinse mana:
- Sunt Redleaf? Sora lui Miko.
Miko ramase muta. Isi privea sora cu gura cascata. Balthasar zambi la randul lui, isi inclina capul in semn de salut, lua mana tinerei intra lui, saruta dosul palmei apoi zise:
- ?Balthasar.
Redleaf il privi cu ochi mari si striga:
- Acel Balthasar?!
Balthasar clipi repetat, rasufla greu si zise sacait:
- Da. Acel? Balthasar?
- Foarte bine. Suntem? Incantate, zise Redleaf privindu-si sora, apoi continua. Incotro?
- Spre munti, raspunde scurt cavalerul.
- Mai bine. Intracolo ne indreptam si noi. Putem sa te luam cu noi.
Invitatia fetelor era mai mult decat binevenita asa ca Balthasar accepta numaidecat. Redleaf se indrepta spre Ordun. Ii striga numele o data, iar acesta isi intinse una din aripi, tanara se urca pe ea, apoi ajunse pe spinarea lui si lua haturile in maini. Se intoarse catre cei doi si zise:
- Miko, tu vei merge acum cu Cyber. E mai batran si daca se intampla ceva, te va ghida el. Balthasar, vei merge cu ea. Esti mai in siguranta cu Cyber.
Miko ranji, il lua pe Balthasar de mana si il trase dupa ea. Proceda la fel cum facu sora ei cu Ordun si in scurt timp eram ?instalati? la locuruile lor, in spinarea lui Cyber. Miko se intoarse catre Balthasar:
- Ai mai calarit dragoni?
Acesta dadu dezaprobator din cap.
- O s-o faci acum. Ai sa vezi, e floare la ureche. Tine-te bine.
Glasul lui Redleaf se auzi. Cu cu tipat ascutit indemna dragonii sa isi i-a zborul. Acestia facura cativa pasi, isi desfacura aripile, se ridicara pe labele din spate, facura un salt scurt si erau in aer. Cu fiecare bataie a aripilor se ridicau tot mai sus. Dragonii zburau intradevar lin. Sau cel putin Cyber, era destul de batran si instruit ca sa zboare asa. O urma indeaproape pe Redleaf si Ordun. Isi tinea gatul drept, parca strapungea aerul cu botul ascutit. Redleaf privi inapoi si facu semn cu mana. Miko trase haturile, iar Cyber se lasa pe parte dreapta. Balthasar era cat pe ce sa isi piarda echilibrul si sa cada din spinarea dragonului. Se lipi de Miko, strangandu-i trupul cu bratele. Aceasta se intoarse catre el razand:
- Ti-am spus sa te ti bine! Ne indreptam spre nori. De obicei ne ridicam deasupra lor si asa ne pierdem urma. Nu vrem ca nimeni sa stie unde ne este ascunzatoarea.
- Aha! Am inteles! Onoarea e de partea mea! urla Balthasar privind in fata.
Ordun si Cyber falfaira din aripi si intrara in norii care se aflau in fata lor. Balthasar inchise ochii. Simtea cum stomacul i se intoarce pe dos. Inghiti in sec. Dar senzatia disparu brusc. Deschise ochii si privi peste umarul lui Miko. Acum se aflau deasupra norilor. Era chiar frumos. Redleaf se intoarse iar spre ei si le facu semn sa priveasca in fata. Miko exclama:
- ACAAAAASAAAAA! Da, da? Acasa?
In fata lor, dintre nori, se ridica un pisc de munte. Cu cat se apropiau mai mult, Balthasar putea deslusi o intrare in el, ca o gura cascata, gata sa inghita tot. Inaintea intrarii, de intindea un platou de piatra. Balthasar il vazu pe Ordun aterizand acolo si pe Redleaf descalecand. In scurt timp, ajusera si ei acolo. Dar Miko parea speriata. Redleaf striga de jos la ea:
- Nu il hati. Lasa-l liber. Te va ghida el!
Miko lasa fraul din maini, se lipi de grumazul dragonului si inchise ochii. Cyber pufni si cobora la fel de lin, ajungand la sol fara sa ii zdruncine pe cei doi din spinarea lui. Miko deschise ochii, il privi pe Balthasar, care era alb la fata si zise:
- Am ajuns?
Acesta dadu aprobator din cap. Parea ametit. Miko il zgaltai:
- Te simti bine?
De data aceasta primi un semn dezaprobator. Redleaf izbucni in ras:
- E primul lui zbor. O sa-si revina. Sa mergem inauntru. Vreau sa-i hranesc pe cei doi si sa o controlez pe Regina.
Miko aproba. Se grabi sa coboare, dar descaleca in aceasi maniera. Balthasar mai ramase in spinarea dragonului, incercand sa-si revina. Intrara in pestera.

***

TO BE CONTINUED...
_________________
One Trouth . . . One Hate

[Anne]

hai nu ne tine in suspans , continuarea !! continuarea !!
stii ... scrii chiar frumos
i'm happy !!!!! de-abea astept sa scriu !!! sa scrii !! sa scriem !!
_________________

[Majin]

ne-chan...se rezolva....maine o sa bv noi ..si o sa mai un un capitol..doua akolo..si o sa discutam "proiectul" nostru!!!
ja ne ne-chan!
_________________
One Trouth . . . One Hate

[Majin]

Vanatorul de Suflete

Episodul VI ? Despre Supusii Lordului

Kaoru intra in camera. Zeri se ridica de pe scaunul pe care statuse pana atunci si astepta ca fratele lui sa il priveasca. Vestea pe care tocmai i-o spuse, nu parea sa fi adus vreo schimbare pe fata fratelui sau. Aceasta inseamna un singur lucru. Vestile de la NoOne nu erau tocmai bune. Se retrase cativa pasi in spate, facandu-i loc sa treaca. Kaoru isi dadu jos mantaua de pe el si o azvarli intr-un colt al camerei, pe jos. Se tranti pe pat si ramase nemiscat. Zeri ridica haina de jos, o scutura si o aseza pe buturuga pe post de scaun pe care statuse pana atunci. Apoi se indrepta spre Kaoru, care privea in gol. Se ghemui langa pat si isi privi fratele timp de cateva secunde, apoi zise:
- M-ai auzit? Fangorn a aflat ceva?
Kaoru isi adanci capul in perina, urla, isi ridica capul si zise sacait:
- Ce ar putea sa afle? Unde o tine Lordul prizoniera pe Tenshi? Sau a gasit un corp pentru ea? Ce anume putea sa gaseasca?
Zeri se incrunta:
- Esti patetic! De cate ori vi de la intalnirea cu? acel? ceva, faci aceleasi mutre! Revino-ti!
Kaoru il privi cu un aer de repros:
- Data viitoare mergi tu la el. Sa vezi cum te simti.
- Prea bine. De mult vreau sa ii spun ce am pe suflet.
- De parca l-ar interesa. Singurul lucru care il intereseaza e sa isi recupereze fiica.
- Deci ii pasa?
- ? Bineinteles ca ii pasa. Fara fiica lui s-a dus autoritatea.
- ? Adica? Ce vrei sa spui?
Kaoru se intoarse si se ridica in capul oaselor. Isi privi fratele si pufni intr-un ras chinuit:
- Nu stiu ce vreau sa spun. Nimic? Hai spune-mi ce a aflat Fangorn? Ceva despre Suflet?
Zeri dadu dezaprobator din cap. Kaoru il privi parca enervat:
- Atunci ce?
- ? E de rau?
- Spune o data!
- Mai ti minte, cand eram mici, ce s-a intamplat cu satul nostru?
Kaoru il privi cu ochi mari pe Zeri:
- Continua?
- ?Ei bine, cumva, Lordul? le-a adus inapoi?pe Nocturna si Kei?
Kaoru izbucni intr-un urlet. Se ridica de pe pat, facu cativa pasi, apoi se intorase catre Zeri. Il zmuci de jos si urla la el:
- E imposibil!!! IMPOSIBIL! Nu-I devarat!
Zeri se smuci din stransoare si il impinse pe Kaoru de langa el. Se incrunta sacait si zise:
- Nu e timpul pentru asa ceva. Trebuie sa facem cumva sa alertam si pe restul. Nu cred ca Kaeru stie de ele. Iar creaturile care l-au atacat pe Kaeru atunci? cele care le-ai vazut atacandu-l si pe Sidonix, ei bine, sunt ultima creatie a Lordului. Apar si dispar cum doresc? magie? Problema e ca Lordul devine tot mai puternic. Daca a reusit sa le readuca la viata pe Nocturna si Kei. Erau distrugatoare cand erau doar niste fiinte umane, iar acum ca nu mai sunt? Cine stie de ce sunt in stare.
Kaoru se lua de cap:
- Nu o sa izbandim asa? Doar Nocturna si Kei vor rade armatele noastre? Iar Lordul, se comporta de parca ne-ar stii fiecare miscare.
Zeri se intoarse si il privi pe Kaoru. Ramase cu gura cascata. Kaoru dadu dezaprobator din cap, apoi zise in soapta:
- ? Avem un turnator?
Zeri inghiti in sec:
- Dar cum? Ne cunoastem aliatii de ani de zile. De ce tocmai acum?
- Pentru ca acum Lordul devine disperat si face tot ce poate sa isi adune cati mai multi supusi. De ce tocmai Nocturna si Kei? Ele reprezinta temerea noastra? De unde ar fi putut afla de ele?
- ? Kaeru?, zise in soapta Zeri.
Kaoru se intoarse catre el furios:
- Sugerezi cumva ca el ar fi tradatorul?
- NU! Ai intrebat de unde putea sa afle de Nocturna si Kei? si ti-am raspuns.
- Kaeru a fost la un pas sa fie capturat?
- Dar nu a fost!
- ?Da. Nu a fost, dar ce stiu eu? poate i-au citit gandurile?Nu stiu? am spus doar?
- Trebuie sa plec.
- UNDE?! sari Zeri disperat.
- La Kaeru. Trebuie sa aflu exact ce s-a intamplat.
- Si ce faci cu Organizatia? Crezi ca o sa te lase pur si simplu sa pleci? Si cine? ramane aici la conducere?
Kaoru zambi:
- Tu!
- Oh nu! Nu ma lasi pe mine sef? Eu sunt fratele mai mic! Nu am voie! Asta e regula, doar cand ceva rau se intampla? Kaoru, mai gandeste-te?
- Nu e destul de rau ce se intampla? Nocturna si Kei au fost trezite, Lordul o are pe Tenshi si a creat niste creaturi capabile sa te doboare intr-o clipita, avem un tradator, care ar putea fi chiar propriul meu frate si daca nu e el, asa cum ai zis, ceva i s-a intamplat. Iar daca gandurile lui pot fi citite? Cat rau mai trebuie sa se intample ca sa pot sa te las acum, sef peste situatie? A sosit momentul cand fratele mai mare, cere ajutor celui mic. Esti alaturi de mine?
Zeri inghiti in sec si dadu aprobator din cap:
- Da.
- Perfect. Sunt sigur ca o sa te descurci perfect. Am incredere in tine.
- ? Si daca patesti ceva? Pe drum??
- Atunci o sa ai grija tu ca Lordul sa nu isi duca planurile la bun sfarsit. Acum, te rog, pregateste-l pe Dorloth. E cel mai rapid dintre cai? Ne asteapta un drum lung?
Zeri incuvinta si iesi din camera grabit. Kaoru il privi cum dispare in tunel, dupa care se intoarse catre unul din peretii camerei, care era pictat cu o scena de lupta. Era unul din episoadele bataliei din satul lui, cand Nocturna si Kei il arsera din temelii, dar fusese si momentul cand cele doua isi gasisera sfarsitul sub lama sabiei tatalui sau. Kaoru se apropie si privi lung peretele. Atinse fata tatalui sau, apoi privi atent fetele celor doua luptatoare. Ii pareau hidoase, dar probabil acea uratenie venea din sufletul lor. Rautatea si dorinta de putere le facea asa. Dar fu oprit din ganduri de o durere cumplita. Simti ca urechile i se infunda si cum o greutate se lasa in dosul cefei. O durere de cap il cuprinse si il facu sa se prabuseasca la pamant. Cazu in genunchi urland. Apoi senzatia trecut brusc si auzi limpede vocea Inteleptului in urechi. Il chema la el.

***

TO BE CONTINUED...


iote si o lista cu personajele..ca sa nu va pierdeti in txt

Axi ? ?Cautatorul de Trupuri?. Unul din membrii rebeliunii, misiunea lui este de a gasi o ?gazda? perfecta pentru sufletul lui Tenshi si salvarea ei.
Sidonix ? creatura, frate vitreg cu Kaoru, Kaeru si Zeri.
Lordul - Spirit Primordial, asemenea lui "NoOne".
Majin - "fiul" Lordului.
Nocturna? sora lui Kei.
Kei ? sora Nocturnei. Cele doua fusesera niste luptatoare. Omorate in timpul unui atac, Lordul le-a adus inapoi la viata.
Balthasar ? Cavaler. Pamanteanul de care Tenshi s-a indragostit si vice-versa.
Zeri ? freatele lui Kaoru si liderul Rebelilor.
Fangorn ? spionul Observatorilor.
NoOne ? ?Inteleptul?. Unul din Spiritele Primodiale ale planetei.
Assane - Una din fiicele Inteleptului. Stapana peste animele si Gardianul tatalui ei.
Tenshi ? ?Sufletul? care trebuie salvat. Fiica lui NoOne.
Kaoru ? Observator.
Kaeru ? fratele geaman al lui Kaoru. Liderul unei retele intregi de rebeli.
MuadDib ? protejatul lui Axi.
Redleaf ? crescatoare de Dragoni. Isi are locasul intr-o pestera.
Cyber ? dragon rosu. Preferatul lui Redleaf.
Miko- sora mai mica a lui Redleaf. Crescatoare de Dragoni si ea, din pacate nu tocmai la fel indemanatica.
Ordun ? pui dragon rosu.
Dorloth ? calul lui Kaoru.
Elf Kid - un alt crescator de dragoni, "adoptat" de Redleaf si Miko.
Momotaro - un dragon albastru. Ultimul din semintia lui. Traia pe fundul unui lac sacru, din care oamenii nu aveau voie sa bea apa.
Shuin - "we'll see what we can do for him in next episodes."



Vanatorul de Suflete

Episodul VII ? Umbre din trecut

Kaoru se ridica in picioare si se intoarse catre usa. Pasi inainte ca teleghidat. Avea privirea fixa, de parca urma ceva anume sau orbise si acum mergea pe niste urme doar de el stiute. Se intoarse la coridorul intunecat, unde se afla camera Inteleptului. In clipa cand pasi inauntru, se auzi un urlet prelung de lup. Kaoru clipi brusc si privi in jur aiurit, de parca a fost trezit din transa. Inima ii batea intr-un ritm foarte alert si respira la fel de repede. Privi in urma lui, apoi iar inainte. Incepu sa auda niste maraituri, apoi din intuneric deslusi doi ochi sclipitori. Se dadu un pas in spate, dar se opri. Inghiti in sec. Nu se putea intampla asa ceva. Una din creaturile Lordului era in ascunzatoarea lor. Dori sa se intoarca si sa fuga, dar se opri. Daca un ?vanator? era acolo, atunci de ce Inteleptul il chemase la el? Nu avea sens. Apoi isi dadu seama. Usa? Creaturile sculptate pe ea? Prindeau intradevar viata. Auzi din nou acel raset macabru, pe care il auzea de cate or intra acolo. Simti ca cineva se sprijinea de el. Isi intoarse privirile, dar nu deslusi nimic concret. I se paru ca vade fata unei fete, care ii zambea, dar in privirea ei era ascunsa rautate. Isi scutura capul. Asulta sunetele din jurul lui. Ragete de animale, care mai de care mai inspaimantatoare. Se intampla ceva. Aceasta primire pe care i-o rezervase Inteleptul, nu o mai primise niciodata. Spiritul trebuia sa fie tulburat rau. Agitatia din jurul lui il facu sa creada acest lucru. Pe langa el trecu in fuga un lup. Kaoru se intoarse dupa el, dar, lupul se evapora in clipa cand ajunse in lumina. Era prea mult pentru el. Inchise ochii si facu un pas inainte. Dar ceva il facu sa ii deschida iar. Ramase incremenit. Din intuneric o mana uriasa neagra se indrepta deschisa spre el, parca gata sa il inhate. Se arunca la pamant privind uriasa mana, care trecu peste el, iar acum se retragea inapoi in intuneric. Apoi auzi din nou acel raset, iar apoi o voce de fata il chema pe nume. Ramase intins pe jos, scrutand in intuneric. Brusc, pamantul de sub el incepu sa se scrape, iar din crapaturi, radacinile copacilor incepura sa se strecoare afara, infasurandu-se in jurul lui. Urla mai mult nervos decat speriat si se smuci din stransoare, rupand legaturile. Isi scoase cutitul din teaca care ii atarna la brau si dori sa taie radacinile. Dar cand se apleca nici una nu mai era incolacita in jurul picioarelor lui, pamantul era intact de parca nu se intamplase nimic. Se intoarse enervat spre usa, hotarat sa dea buzna inauntru. Dar spre uimirea lui serpii sculpati pe ea prinsera viata si se zvarcoleau pe ea, intrau prin ea si ieseau, de parca isi facusera tunele intr-un perete. Auzi iar vocea de fata care il striga. Acum simti greutatea unei persoane care se lasa pe pieptul lui. Privi in jos si vazu aceasi fata, care ii zambea, dar care disparu ca o naluca. Urletele animalelor care parca pana acum urlau a furie, se transformasera in urlete de agonie, de parca cineva le injunghiase pe toate. Aratarea feminina aparu in fata lui Kaoru. Il lua de mana si il trase dupa ea. Deodata langa el aparu si lupul. Tanara il duse pana in fata usii. Un sarpe imens trecu peste intrarea intunecata, disparand apoi undeva in pamant. Kaoru se dadu un pas inapoi. Privi pe tanara de langa el, care il impingea spre camera Inteleptului. Lupul il privea fix, cu un aer amenintator. Simti in spate mana fetei, care il imboldea sa inainteze. Inainta si spre surprinderea lui aratarile din fata lui se evaporau la contactul eu el. ?Sa fie doar o iluzie?? Isi privi picioarele. In jurul lor se incolaci un sarpe negru. Isi ridica piciorul, trecu peste el si pleca mai departe. Inca mai simtea atingerea fetei, desi nu o vedea langa el. O simtea cum sta sprinjinita cu palmele de spatele lui, de parca se ascundea de cineva. Mai facu cativa pasi si auzi in urma lui un parait, de parca o poarta grea s-ar fi inchis. Cand sunetul lua sfarsit si urletele din jurul lui incetra brusc. Nu mai simtea nici atingerea fetei si nici un alt animal nu mai era langa el.

In jurul lui se lasa linistea. Dar aceasta fu spulberata de vocea Inteleptului. Kaoru privi in jur. Nici o raza de lumina care sa ii indice unde s-ar putea afla acesta. Ramase pe loc. Isi baga cutitul inapoi in teaca. Sunetul se propaga cu ecou in incapere. Deodata deasupra lui se deschise raza de lumina. Dori sa se miste, dar parca raza il paralizase. NoOne isi facu din nou aparitia din neant. Se apropie de el si ii sopti:
- Nu te misca. Stai calm?
Kaoru se opri din foit si ii raspunse:
- Ce se intampla? De ce toti gardienii tai sunt agitati? Si cine este? fantoma aceea?
- ? Assane, una din fiicele mele. Ea e gardianul meu. Stapana peste animale?
- ? E?
- ? Infricosatoare. Ai avut noroc sa iti arate una din fetele ei frumoase. Adevarata fata, ar inspaimanta orice muritor? sau pe oricine ca tine?, zise NoOne privindu-l lung pe Kaoru.
- Ca mine? Ce vrei sa spui?
- Te-am subestimat, zise scurt NoOne.
Kaoru il privi aiurit:
- M-ai pierdut pe drum? Intoarce-te de la faza ?ca mine?. Ce vrei sa spui?
- Dupa cum ti-ai dat seama singur, e posibil sa fie in randurile noastre un tradator. Sau daca nu este , acest tradator, sa nu isi de-a seama ce face?
- Ce legatura are asta cu mine?
- Kaoru, ai observat ca poti, ghici, gandurile oamenilor? Nu ai observat ca raspunzi la intrebarile oamenilor, fara ca ei sa te intrebe?
- ? Dar intreaba?
- Niciodata cu voce tare. Doar gandesc iar tu le dai raspunsurile. Nici nu te-am bagat in seama, pana acum, cand gandurile tale, de fapt temerea ta s-a materializat? vorbesc despre Nocturna si Kei.
- Ma acuzi?
- Nu. Dar mi-am dat seama ca esti mai mult decat o simpla fiinta umana. Poti citi gandurile oamenilor? si nu numai. Dar nu esti constient de acest lucru si cred, ca fara sa vrei Lordul poate vedea in mintea ta la randul lui. Nu indeajuns, dar totusi, destul ca sa le trezeasca pe cele doua si sa creeze Vanatorii.
- Sederea ta pe Pamant te-a smintit batrane, spune Kaoru cu dispret.
- Oare?
- Lordul nu are cum sa ma citeasca?
NoOne ramase mut timp de cateva secunde, apoi sopti:
- ?Kaeru?
NoOne disparu brusc si raza de lumina disparu si ea, iar Kaoru ramase in intuneric. Injura infundat si lovi pamantul cu piciorul. Se intoarse pe loc. Incerca sa se obisnuiasca cu intrunericul. Rasufla greu. Daca totusi Lordul putea sa il ?citeasca?. Daca el ii descoperise temerile. Isi dadu seama ca NoOne avuse totusi drepate. Isi folosise puterile timp de ani de zile fara sa isi dea seama. De fapt ura acele puteri. Nu il facea decat sa se fereasca de oameni si sa fie intodeauna dubios cu fiecare din ei. Isi jurase de multe ori ca nu va citi gandurile nimanui si ca va incerca sa aiba incredere in oameni, dar uneori auzea gandurile altora in capul lui, de parca erau gandurile lui. Ura faptul ca se simtea mizerabil, cand se afla langa oameni tristi. Le simtea durerea si le auzea disperarea. Aceastea nu erau puteri. Acesta era doar un blestem. Dadu dezaprobator din cap. Isi lasa capul in piept si pufni ironic. ?Cum o sa duc totul la bun sfarsit? Sunt prea slab?? Apoi o voce familiara se auzi in incepere. Nu era Inteleptul. Kaoru se intorse in directia vocii. Inima incepuse sa ii bata iar intr-un ritm alert. Raza de lumina rasari intr-un alt colt al inceperii, iar sub ea statea infasurat intr-o manta maronie si murdara un barbat. Gluga ii era trasa peste fata. Parea ca este Inteleptul, dar se sprijinea de pamant, in picioare, nu plutea ca el. Apoi un junghi il lovi in inima. Mantaua aceea si felul in care statea barbatul si inaltimea lui si? vocea? Era tatal lui. Kaoru nu stia ce sa faca, sa alerge la prezenta din fata lui sau sa iasa din incapere. Se simtea sfasiat de sentimente. Stia ca era imposibil sa fie tatal lui. El murise cu ani in urma, dar era totusi acolo si parca dorea sa il vada. Si in acelasi timp il ura pe Intelept pentru ca se juca cu el in acest fel, dar parca dorea sa ii fie si recunoscator pentru ca ii mai aratase o data umbra parintelui sau. Deodata prezenta incepu sa inainteze spre Kaoru. Acesta il privi lung. Avea chiar si schiopatatul tatalui sau. Se ranise la vanatoare, dupa ce calcase in capcana altui vanator, iar rana se infectase si ii afectase mersul. Simtea ca inima i se frange. Pasi spre el, in dorinta sa il ajute, asa cum facea mereu. Privi in jur, cautand ceva, o buturuga sa il aseze, dar incaperea era goala. Barbatul ajunse langa Kaoru. Se sprijini de umarul lui si respira. Kaoru inlemni. Pana si mirosul lui il avea, apoi ii auzi vocea:
- Kaoru?
Ochii tanarului se umezira. Era vocea ?batranului?. Kaoru se intorse catre el si isi aseza palma peste mana lui. Incerca sa vorbeasca, dar vocea ii tremura:
- ? Ta?Tata??
Batranul nu raspunse. Isi trase gluga de pe fata si il privi pe Kaoru. Se departa cativa pasi de el si scoase de sub manta un obiect infasurat in niste carpe murdare. Kaoru ii privea atent fiecare miscare. Se misca exact ca tatal lui. Ii privi mainile. Aceleasi degete si? Inelul. Avea inelul cu rubin pe deget. Cadoul facut de mama lui. Iar fata, cicatricea de pe barbie era acolo. Isi aminti clipa cand era mic si se duela cu Kaeru in fata casei lor, iar tatal aparuse din senin acolo, luandu-i pe amandoi in brate. Din cauza suprizei, dorise sa se apere si isi lovise tatal cu sabia de lemn in barbie. Insinse mana dorind sa-i atinga fata, dar batranul se feri. Barbatul cuvanta din nou:
- Asculta Kaoru. Nu este timp de pierdut. Primeste sabia mea?
Batranul scoase din carpe o sabie, bagata intr-o teaca frumos lucrata. Kaoru facu ochi mari. Era chiar sabia tatalui sau. Teaca din lemnul alb de mesteacan, impodobita cu dragoni si rune de metal. Kaoru prinse manerul sabiei si o trase din teaca. Lama scanteie in lumina. O privi lung. Runele erau inscriptionate la baza lamei si de-a lungul ei. O atinse cu degetele. Aceasta lasa in urma niste taieturi fine pe degetele lui. Kaoru se incrunta. Batranul zambi:
- Ai grija. E ascutita.
Kaoru incuvinta din cap. Vocea barbatului se auzi din nou:
- Acum, trebuie sa plec. Stii ce ai de facut .
Acele cuvinte ramasera intimparite in mintea lui Kaoru. Intradevar, parca acum nu mai avea nici un dubiu si ii era clar ce avea de facut. Mai clar ca niciodata. Barbatul se indeparta de el schiopatand. Kaoru mai inspira inca o data aerul din jurul lui. Simti cum parul i se zburleste pe brat. Era acel miros de? acasa, dar cand batranul intra sub raza de lumina, se lasa brusc intunericul si tot ceea de simtise familiar disparu. Dar Kaoru renunta sa mai protesteze. Ii era clar. Indiferent ca NoOne il amagise cu o simpla iluzie, dorise sa ii arate ca era in stare de ceva si ca avea un scop care trebuie indeplinit. Iar acum avea sabia tatalui sau. Era timpul sa plece. Se indrepta hotarat spre iesire. Nu o vedea, dar era sigur unde este. Nu mai trebuia sa deschida nici o poarta. Usa de lemn se deschise singura in fata lui. Privi in jur. Nici urma de Assane sau vreuna din lighioanele ei. Se afla in acelasi tunel intunecat. Dar mai auzi o data acel raset al ei. Stramba nasul si o lua la fuga. Ajunse la capatul tunelului repede. Afara il astepta Zeri. Se opri in fata lui. Zeri zise ferm:
- Dorloth e pregatit, te asteapta. Ai merinde pentru cateva zile. Mai departe nu stiu cum te vei descurca, dar cred ca o vei face cumva.
Kaoru incuvinta. Cei doi frati se imbratisara, apoi Kaoru zise:
- Ai grija de toata lumea. Intareste paza daca este nevoie si fi atent la fiecare miscare din jurul tau.
Zeri incuvinta apoi privi catre tunel:
- ? Si el?
- Cred ca stie ca tu vei vorbi cu el de acum?
- ? Pana cand te intorci tu, ii taie Zeri vorbele.
Kaoru tacu, apoi zambi:
- ? Da Zeri. Pana cand ma intorc eu?
- ?Da? Doar pana atunci? Cand te intorci?
Kaoru il privi sacait:
- ? Cand voi termina ce am de facut. Acum trebuie sa plec.
- Dorloth e la iesirea din vest.
Cei doi se mai imbratisara o data, iar Kaoru pleca pe unul din tunele mai putin folosite de locuitorii fortaretei subterane. Drumul era serpuitor, dar asta numai din cauza, ca ocolea radacinile imense ale copacilor, deci aici padurea era mai deasa. In cele din urma ajunse la niste scari de piatra. Le urca, apoi impinse piatra care se afla peste intrare. Iesi afara si isi acoperi urmele. Statu cateva secunde, incercand sa isi obisnuiasca ochii cu lumina zilei. Dorloth era legat de un copac. Se apropie de el, ii mangaie botul si zise zambind:
- Ei prietene, e timpul sa o luam din nou la drum. Sper ca esti pregatit.
Kaoru dezlega animalul, il incaleca si cu un sunet scurt il indemna sa o ia din loc. In scurt timp Kaoru si Dorloth se pierdura in desimea padurii.

***

TO BE CONTINUED...
_________________
One Trouth . . . One Hate

[Anne]

eu credeam cand ii sa sabia ca se sinucide ca sa nu ii mai citeasca gandurile Lordul.
ce-ti place sa tii omu in suspans , scrie si tu macar in fiecare zi
_________________

[Majin]

ok..eu am scris cateva capitole..si o sa pun zilnic cate 2 capitole.....si dupa ai ce o sa scriu o sa pun...
ok?
jaaa
_________________
One Trouth . . . One Hate

[Majin]

Vanatorul de Suflete

Episodul VIII ? Prizonierul


Axi deschise ochii. Se afla in acelasi loc. Prins intre niste coloane subtiri de granit. Statea chemuit intr-un colt al coliviei de piatra, privind in gol. Se pare ca adormise. De cand statea acolo, isi daduse seama ca in timpul noptii atmosfera in acea vagauna se racea, devenea mai suportabila. Toate jivinele Lordului ieseau la suprafata, facandu-si acolo de lucru. In timpul ziliei stateau ascunse de razele soarelui si adierea vantului, de parca le-ar fi otravit si unelteau impotriva ?celor de sus? sau confectionau arme, care mai de care mai mortale. Rasufla greu. Dorea libertatea. Dar nu o putea avea. Cel putin nu acum. Inca mai avea speranta ca va scapa de acolo. Macar el. Tovarasul lui de drum, MuadDib nu se mai afla cu el de ceva vreme. Simtea ca inca nu murise, dar Lordul ii despartise. Acum nu mai avea pe nimeni. Se afla singur intr-un intuneric deplin. Se ridica in genunchi si se tara pana langa gratiile de piatra. Privi afara si rasufla inca o data greu. Se afla undeva pe un pisc de piatra, in acea vagauna. Iar de acolo ii era imposibil sa evedeze. Poate doar daca cumva i-ar fi crescut niste aripi. Dar macar acolo sus nu era la indemana uraciunilor de supusi ai Lordului. Atunci cand fusese capturat de garzile lui blestemate, vazuse si alti prizonieri. Cei de la nivele inferioare, care constant se aflau la indemana si batjocura lor. Atunci isi daduse seama ca probabil acela avea sa fie sfarsitul lui. Dar nu prea mai avea mare importanta daca scapa sau nu. Lordul ii citise deja prea multe ganduri, printre care si secrete. Asa ajunsese sa fie mutat undeva sus. Lordul aflase de frica lui de inaltimi. Scanci printer dinti. Arma Lordului era temerea fiecaruia. Le trezise din morti pe Nocturna si Kei, iar acum, peste cateva saptamani avea sa il trezeasca pe Majin. Mai asta mai lipsea. Majin fusese unul dintre cei mai mari tirani din istoria cunoscuta de el. Precis acum Nocturna si Kei se aflau si ele la cautat de trupuri, dar le omorau. Le vazuse. Nu mai erau fiinte umane. Erau aratari cu aripi de diavol. Demoni din tenebre, gata sa distruga tot. Fusesera o pacoste cat au fost fiinte umane. Nu dorea sa se gandeasca de ce erau in stare acum ca nu mai erau? ?normale?. Iar Majin, cine stie ce aratare avea sa devina sub forta Lordului. Fu interupt din gaduri de un urlet. Recunoscu vocea. Era a lui MuadDib. Calaii se intoarsera si iar incepusera tortura, pentru a afla informatii de la el. Lordul ii rascolise si lui mintea, dar nu avea ce sa afle prea multe de la Muad. El era doar un simplu prieten de-al lui, nu cunostea informatii prea multe despre rebeli sau alte probleme ale Organizatiilor de Observatori. Lordul probabil crezuse ca e prea instruit si mintea lui nu cedeaza, asa ca ceru sa fie chinuit si torturat, in spreranta ca va ceda psihic si le va spune ce vor. Dar Axi stia ca singurul mod in care Muad va ceda, va fi cel fizic, iar cand acel lucru se va intampla, prietenul lui isi va gasi sfarsitul. Inima incepu sa ii bate puternic. Dorea sa plece de acolo. Trebuie sa plece de acolo si trebuia sa il salveze pe MuadDib. Si mai trebuia sa il avertizeze pe Kaeru despre Majin. Oare el aflase de Nocturna si Kei? Dar Kaoru si Zeri? Atacul ?vanatorilor? Lordului facuse multe victime in acea zi blestemata, printre care si Kaeru. Dar el avusese noroc sa scape. Cel putin aceea ramase ultima imagine pe care Axi o vazuse, inainte sa fie doborat de unul din luptatorii adversari. Ura ca era prizonier acolo. Apoi isi dadu seama. ?Sufletul?! Tot in vizuina Lordului trebuia sa se afle. Sigur era acolo. Acum avea ocazia sa duca o misiune la bun sfarsit. Dar nu avea de unde sa stie daca restul au gasit un corp pentru el. Iar daca au gasit, va rezista Sufletul pana va fi dus la el? Dar daca omora acum corpul in care se afla, acest lucru sigur va fi simtit de Lord. O scadere a puterii lui asa de brusca, va fi sigur simtita si de restul Spiritelor. Si el nu avea de unde sa stie cat rezista un Suflet fara un corp pe pamant. Probabil cel mai indicat lucru era sa o elibereze pe cea in care se afla sufletul. Si asta nu va fi usor. Pentru ca probabil, daca ea era constienta, ar fi putut parasi oricand trupul si acum nu o putea face. Logic, Lordul o tinea cumva, intr-o coma. Si acum ce avea sa faca? Dadu dezaprobator din cap. Se ridica in picioare si isi strecura capul printre gratile pietroase. Din unul dintre tunele haului, ieseau in coloane lungi Nityzii ? soldatii Lordului. Erau niste creaturi destul de marunte, dar rapide, care se strecurau usor peste tot si agilitatea lor te ameteau. Cu ei incepea Lordul o lupta. Ei erau cei ce ii ameteau pe adversari, le imprastia randurile, dezabindadu-i, apoi venea randul Lleracilor. Lleracii erau mult mai masivi si puternici. Nu la fel de rapizi, dar reuseau sa inspire frica, iar stilul lor de lupta era bine pus la punct. Multi preferau sa fuga din calea lor decat sa ii infrunte.

Axi privea in continuare sirurile de luptatori. Dupa ce trecuta doua coloane de Nityzi, urmara inca doua de Lleraci. Lordul pregatea un atac. Dar se pare ca nu de proportii prea mari. De obicei, folosea intre trei si sase trupe de Natyzi si intre cinci si opt de Lleraci si uneori chiar mai multe. Depinde de ce dorea sa cucereasca, cat de puternic era, cat de puternic isi credea sau vedea Lordul inamicul. Axi ofta. Era prins acolo si nu putea face nimic. Si chiar daca ar fi putut face ceva, era prea slabit ca sa poate sa fuga de acolo. Avea nevoie de un plan si repede. Poate ar fi trebuit sa inceapa sa manace din ratia de macare care o primea de la Portralli. Portrallii erau ceva mai putin viciosi si se ocupau exculusiv de pizonieri, fiind lasati sa faca munca murdara a acelui regat tenebru.

Usa se deshise brusc. Axi isi scoase capul dintre gratii si se arunca pe jos. Prizonierilor nu le era ingaduit sa priveasca afara din celula lor. Lucru care i se parea foarte stupid lui Axi, din moment ce celula lui nu avea decat un singur perete solid si in rest era inconjurat de coloanele subtiri de granit. Trebuia sa inchida ochii pentru a nu vedea privelistea din fata lui. Inauntru intra unul din portralli. Era scund si indesat, iar culoare pielii lui era nedefinta, parca un albastru, dar poate se insela. In jurul taliei avea atarnata o bucata de blana, prinsa cu o curea lata de piele, pe care statea atarnat un inel de otel cu multe chei pe el. Axi il recuoscu, dar poate numai din cauza formei capului lui, care era lunguiata, iar pe crestet avea o creasta de par alb. Era singurul cu par alb, restul il aveau negru. Problema cu acei portrallii era ca ajungeau la o anumita varsta, iar de acolo parca incetau sa mai imbatraneasca. Iar majoritatea aratau la fel, singurul mod de a le stii varsta, era sa ii intrebi. Acest portrall in schimb, era carunt, probabil fusese primul din rasa lui. Unul din canini de jos ii iesea peste buza superioara si o cicatrice ii brazda barbia si gatul. In unele locuri mai puteai distinge firul de sfoara cu care fusese cusut. Rana era veche, dupa cum aflase Axi de la el, dar nu se videcase niciodata bine. Si se parea ca acest lucru il deranja pe portrall, pentru ca avea unele dificultati cand manca sau cand vorbea. Noul venit ducea in spate un om. Axi se ridica de jos, dar ramase la distanta de paznic. Acesta din urma ii ranji si zise, nu inainte sa tuseasca de cateva ori si sa scuipe sange:
- Ti l-am adus inapoi. Nu e bun de nimic. Are capu` gol. Acum e mai gol ca inainte, rase acesta si isi arunca din spinare povara.
Axi il privi pe cel aruncat. Era MuadDib. Hainele ii erau sfartecate si rani adanci ii brazdau trupul. Avea o lovitura la cap, care ii sangera, probabil fusese ultima lovitura inainte sa il duca la el. Axi se apropie de el. Portrallul izbucni in ras:
- Nu iti fie teama. Poti sa-l ai. Ei nu mai au nevoie de el!
Axi ezita cateva secunde apoi zise:
- ? Pot sa imi aduci, te rog, putina apa?
- ? Ii ceri mare lucru lui Zagga. Apa? hmmmmmm? Sa vedem. Ce dai in schimbu` apei? Zise portrallul masurandu-l din priviri pe prizonier.
Axi ramase mut. Nu avea ce sa ii dea. Fusese golit de arme sau orice alt obiect pretios cand fusese capturat, iar portrallii nu doreau informatii, nu ca ar fi dorit sa dea vreuna. Il privi pe Zagga rugator. Portrallul zise in cele din urma:
- Fie! apoi il privi pe MuadDib. Se pare ca o sa aiba nevoie de ea, zise Zagga si iesi din celula, trantind usa dupa el.
Axi ingenuchie langa MuadDib si il intoarse cu grija. Acesta gemu. Dori sa il mute din loc, dar durerile in care se afla prietenul lui il facu sa renunte la acea idee. Ii sterse fata cu maneca hainei lui si ii privi lovitura de la cap. Era adanca si probabil se infectase deja, iar sangele nu se oprea. La scurt timp de la plecarea lui Zagga, acesta se intoarse si spre surprindea lui Axi, ii aduse si carpe curate, fase si apa destula pentru ranile lui Muad si pentru baut. Apoi pleca si se intoarse iar cu niste paturi. Surpriza veni cand Axi intinse una din paturi si din ea cazu o sticluta invelita in panza si legata cu sfori subtiri din piele. O deschise si o mirosi. Recunoscu mirosul intepator din flori de Dalminee, flori ale caror frunze sau petale erau folosita pentru vindecarea ranilor, iar lichidul din tulpina lor era folosit pentru dezinfectarea lor. Pe langa asta, o amestecatura de apa cu lichidul din tulpina de Dalminee, bauta iti dadea forta. Dar orice fel de combinatie de ceaiuri sau fierturi din acea planta, era o solutie in astfel de probleme. Axi zambi si turna cateva picaturi in bolul cu apa care ii fusese adus. Puse o picatura pe degetul lui si ii unse buzele lui MuadDib cu ea. Acesta deschise ochi brusc la simtul mirosului si isi linse buzele, apoi inghiti. Il privi scurt pe Axi si inchise ochii inapoi. Apoi zise in soapta:
- ? A-pa?
Axi dadu din cap in semn dezaprobator:
- Nu inca prietene. Daca iti dau apa acum o sa mori. Ai rabdare sa se obisnuiasca corpul cu picatura de Dalminee, apoi vei primi si apa.

Axi inchise sticluta cu dopul de pluta si o ascunse sub centura de material ce ii strangea talia. Inmuie una din carpe in apa cu esenta si incepu prin al ingriji pe Muad. Acesta mai deschidea ochii rar, probabil cand simtea durere sau mai chicotea cerand apa. Dar abia cand Axi reusi sa ii curete fiecare rana si sa il panseze, cererea lui fu indeplinita. Dar si atunci, mai intai gustase apa de pe fasa umezita, picur cu picur si in cele din urma reusi sa bea din bolul adus de Zagga. Nu reusi mai mult de gura. Parca nici nu ii trebuia mai mult. Simtea cum gatul ii ia foc si apoi stomacul. Simti gustul licorii dizolvate in apa. Ramase intins cateva minute, fara sa mai scoata vreun sunet, de parca murise. Apoi isi misca degetele si mana incepu sa i se plimbe pe pardoseala de piatra. Deschise ochii si privi in jur. Il vazu pe Axi stand langa el cu bolul in mana. Ii zambi si inchise inapoi ochii. Acum ranitul putea sa fie mutat, decise Axi. Il impinse pana langa o patura, iar MuadDib se tara peste ea, apoi ramase acolo nemiscat. Fu acoperit cu alta, iar Axi se retrase langa el, invelindu-se cu a traia patura ce ii fusese dusa. Miroseau ingrozior, dar tineau cald, iar lui nu ii mai pasa prea mult. Sorbi si el din bolul cu apa, apoi il lasa jos. Isi sprijini capul de gratiile celulei si inchise ochii. De ce Zagga il ajutase? Mai mult decat ar fi trebuit probabil. Urma cumva randul lui la tortura si acum portrallii il tratrau altfel? Sau era doar simplul fapt ca portrallii ii urau pe Nityzi si Lleraci si preferau sa ?ajute? un om. Poate reusea totusi sa plece de acolo daca se intelegea cu Zagga. Poate daca ii promitea avere? Poate?

Adormi. Un somn greu si fara vise.

***

TO BE CONTINUED...
_________________





Vanatorul de Suflete

Episodul IX ? Ascunzatoarea Dragonilor

Balthasar se trezi brusc in zgomotul unor urlete infernale. Dadu sa se ridice, dar se lovi de capul lui Miko, care statea aplecata asupra lui. Cei doi se retrasera unul din fata altuia, cu miscari stangace. Miko se ridica in picioare, frecandu-si fruntea. Balthasar o privi timp de cateva secunde, apoi isi aminte urletele. Privi in jur tinandu-se de cap si masandu-si locul lovit. O privi iar pe Miko, care statea intr-un colt, muscandu-si buza. Parea speriata sau poate surprinsa? sau jenata. Respira adanc apoi zise:
- Ce-au fost urletele alea?
Miko inghiti in sec, incercand sa isi regleze vocea, apoi zise:
- Mama?
Balthasar o privi aiurit. Isi scutura capul si o privi mai atent pe Miko:
- Te rog repeta?
- ? E mama?
- Mama?
- ? Mama Dragon? Regina?
- Reginaaaa? Aveti o? Regina Dragon?
Miko scutura capul aprobator:
- ?.Mmmmda. Ea face dragonii? Mici-mici-puiuti-mici si draguti? Da-da?
Balthasar isi ridica o spranceana si o privi ironic:
- Mici zici? Mici ca Ordun?
- ?Uhmmm? Nu! Mai mici?
- Ma simt stupid. Cred ca intelegi ca ducem o conversatie stupida..
- ? Probabil?, zise Miko privind peretii incaperii in care se aflau.
Balthasar o privi lung:
- Apropo`. Ce faceai aplecata asupra mea?
Miko se imbujora:
- Nimic! Redleaf m-a trimis sa vad ce faci. Ai lesinat pe dragon?
- Am adormit! zise raspicat Balthasar.
- ? Asa cum zici tu? Adormit? Da-da! Adormit?, zise Miko, fluturandu-si mana in aer si zambind pe ascunse, apoi continua, vrei sa vezi dragonii?
Balthasar incuvinta si se ridica de jos. Miko il lua de mana si trase dupa ea, grabindu-l. Iesira din inceperea de piatra si intrara pe un cordior lung, pe a caror pereti se aflau prinse faclii. In unele locuri, peretele era sculpat, cu niste adancituri, in care se aflau statuete din piatra, ce reprezentau dragoni. Balthasar le privea pe rand, cum treceau pe langa ele. Brusc se opri in fata uneia. Miko fu smucita. Se intoarse catre el si il privi timp de cateva secunde, apoi zise:
- Vreo problema?
- ? Nu. Priveam doar. Acesta e chiar mai frumos decat restul.
Miko zambi:
- Acesta e Rulmod. E unul din dragonii de aici... E preferatul lui Elf Kid.
Balthasar se intoarse catre Miko:
- Si el cine mai e?
- ? Nu stim prea multe despre el. Satul in care traia a fost pradat intr-o zi de Lleraci. Se stia ca acolo unii oameni cresc pui de dragoni, iar Lordului ii este teama de dragoni. Si a dat ordin sa fie toti distrusi. Elf Kid cu familia lui cresteau dragoni. Au salvat ouale care le aveau, fugind in padurea din apropiere. L-au lasat pe Elf Kid acolo si au plecat sa gaseasca alte oua sau pui de dragon. Dar nu s-au mai intors niciodata. El a ramas acolo si i-a crescut singur, pana in ziua cand dragonii au putut sa zboare. Dar dragonii stiua cine ii salvase si intodeauna se intorceau la el. Apoi intr-o zi, niste Nityzi au gasit ascunzatoarea lor. Dragonii erau la vanatoare, iar Elf Kid in ascunzatoare. L-au prins, dar pe drum, unul din dragoni, Rulmod, i-a vazut si l-a eliberat pe baiat. Au plecat sa caute o alta ascunzatoare, dar mereu erau descoperiti, pana in ziua cand Redlead a dat de ei si i-a adus pe toti aici.
- ?Frumoasa poveste?, zise Balthasar.
- Nu e doar o poveste, se incrunta Miko. E adevarat!
- ? Auzi, de ce ii spune-ti Elf Kid?
- Ah! Pentru ca are niste urechi, cam lunguiete, stii, ca si Elfii, din povesti?, zambi Miko.
- Dar nu are un nume?
- Ma gandesc ca are, dar nimeni nu il stie. Si cand l-am intrebat nu a vrut sa raspunda. Nimeni nu ii are treaba. E cam tacut el, dar e de treaba si hmmm, se descurca mai bine ca mine la dresat dragoni, se incrunta Miko.
Balthsar scapa un pufnit si zambi ascuns. Ii ciufuli parul rosu-galbui, lui Miko si zise:
- Ai timp sa inveti. Esti inca tanara. Hai, arata-mi dragonii?
Miko isi aranja parul apoi ii facu semn sa o urmeze. Inaintara inca putin pe coridor, apoi incepura sa coboare niste scari serpuitoare de piatra. Cu cat coborau mai mult, cu atat atmosfera devenea mai umeda si calda. Balthasar simtea ca se afla deja intr-un cuib. Isi flutura ia de pe el, incercand sa se racoreasca. Miko se intoarse catre el:
- Stiu? E cald, dar puii au nevoie de caldura?
- Da, mi-am dat seama, raspunse acesta, stergandu-si de sudoare, fruntea cu maneca.
Mai coborara putin, apoi ajunsera la un alt tunel, mult mai ingust si mic, prin care incapea doar o singura persoana. Mai multe, trebuiau sa se alinieze una in spatele alteia pentru a ajunge la capatul lui. Miko o lua inainte, urmata de Balthasar. Cand in sfarsit ajunsera la capatul lui se aflau intr-o pestera imensa cu mai multe locasuri pe laturi. Era foarte lunga si lata. In fata de tot se afla cel mai mare locas in care statea un dragon rosu. Tinea ochii inchisi si fumega pe nari, de parca ar fi tras dintr-o pipa. In jurul ei se agitau mai multi oameni, printre care Balthasar o recunoscu si pe Redleaf. Unii dintre ei duceau niste oua, cam de marimea staturii unui om, in alte locasuri din incapere, acoperindu-le cu paie si paturi si luminand mai tare incaperea in care se aflau. De fapt duceau mai mult foc acolo, pentru a face caldura ?noilor veniti?. Balthasar privi in jur. In dreapta lui se aflau in paie trei pui de dragon, incolaciti unul in jurul altuia, care dormeau. Toti erau rosii, ii distingeai doar dupa nuantele diferite de rosu care le purta fiecare pe trup. Balthasar nu putu sa isi inabuse un zambet. Erau? frumosi. Miko Se apropie de cuibul lor si zise in soapta:
- Ei s-au nascut deodata si nu se despart niciodata. Sunt curioasa daca atunci cand vor incepe sa zboare, daca tot impreuna vor zbura?
- Inca nu stiu sa zboare?
Miko clatina din cap:
- Nu. Uite. Vezi ce mici sunt aripile? Nu au cum sa sustina inca greutatea corpului. S-au nascut abia acum trei saptamani. Poate peste abia peste alte trei saptamani vor incepe sa-si agite aripile, apoi surase, asta daca nu sunt niste lenesi ordinari?, zambi aceasta.
- Au nume?
Miko zambi:
- Da. Cel di spate, care e cel mai deschis la culoare e Loguee, cel care sta cu urechea lui in gura e Ayer ? Batausul, iar cel care are creasta neagra e Ssimah. Cred ca el o sa fie seful celor trei.Uite, parca e si mai fioros?
Balthsar incuvinta si fugi la un alt cuib unde se aflau doar doi dragoni. Acestia erau identici. Nu mai dormeau ca cei dinaintea lor, ci dimpotriva, hateau de o patura in fel si chip, pana cand panza ceda si se rupse. Cei doi cazura fiecare in alt colt al cuibului. Se ridcara si incepura sa se roteasca pe loc si sa scoata niste tipete ascutite. Miko se alarma. Intra in cuib si ii trase langa ea in paie. Incepu sa ii mangaie pe amandoi pe crestet. Doar unul din ei era de trei ori mai mare decat ea, dar bestiile scotojii nu scancira cand ea intra in cuibul lor si se retrasesera langa ea motaind. Miko respira usurata, apoi zise privindu-l pe Balthsar:
- Ei fac cea mai mare galagie. Waya si Yama.
- Au nume ciudate?
- Posibil. Cel putin ei. Au fost denumiti dupa sunetele care le scot. Daca esti atent, cand se cearta parca se striga pe nume. Poate mi s-a parut mie, dar acum oricum e prea tarziu sa le mai schimbam nume? Si mie imi place...
- ?Hai, vreau sa-I vad si pe restul?
Miko incuvinta. Mai statu putin langa Waya si Yama, pana cand simti ca se alinasera apoi se intoarse langa Balthsar. Ajunsera langa alt cuib. Cinci dragoni. Patru dintre ei rosii si unul negru. Balthasar zise:
- Asta da musafir?
- ?Daaaa, facu Miko o mutra lunga. Nu s-a nascut aici. Unul din oameni i-a gasit oul in munti. L-am adus aici. Dar cand a iesit din ou, am avut surpriza sa vedem ca era un dragon negru. Sincer am dubii in privinta lui. E foarte agil si mult mai? rau decat restul. Musca. Totdeauna ii musca pe restul. Pe cei patru din cuib ii apara, dar pe restul de aici se mai intampla sa ii muste. Intr-o zi l-a muscat pe unul din ingrijitori. E rau?
- Atunci de ce il tineti?
- Pentru ca e dragon. Speram sa ii schimbam caracterul?
- Scuza-ma ca iti spun, dar? stii cum se zice?
- ?Da, da stiu! Dar nu putem sa renuntam la el. E totusi pui. Poate? poate? Vom vedem?
- ? Ai dreptate. E mai bine sa il tineti aici, decat sa il alungati si Lordul sa puna mana pe el. Cine stie ce ar face atunci.
Miko il privi pe Balthasar cu ochi mari. Scutura capul, parca ar fi dorit sa se lepede de o imagine groaznica. Apoi zise, respirand greu:
- Nu m-am gandit niciodata la asta. Ar fi groaznic? Groaznic? Poate aici are intradevar o sansa?Da-da? O sansa?
Balthasar o batu prieteneste pe umar si zise zambind:
- Faci o treaba buna Miko.
- ?Multumesc?
- ?Si cum ziceai ca ii cheama?
- ?Mornun e cel negru. Restul sunt Crann, Lavan, Arak si Gaer. Gaer e cel mai mic dintre ei. Era sa moara la nastere.


Balthasar privea uimit in jurul lui. Aflase de la Miko toate numele dragonilor din acea incapere. Il revazuse pe Ordun si Cyber si il vazuse si pe Rulmod. Ordun si Cyber imparteau acelasi cuib. Era cam mic pentru amandoi, dar aflase de la Miko, ca nu puteau sa ii separe. Ajunse sa o priveasca pe Regina deaproape si cat timp statu acolo, intelese adevarata natura a dragonilor. Erau intradevar frumosi, iar acum i se pareau magnifici. Se hotara sa ajute si el in cele din urma. Alaturi de ingrijitorii de acolo, incepu sa care ouale dragonilor si sa le ingrijeasca. Redleaf se apropie de Miko si ii sopti:
- Ce naiba face?
- ? Cred ca ajuta?
- ? In fine. Vino si ajuta-ma. Regina are niste dificultati. Devine agresiva, iar tu ai? puterea sa o calmezi. Nu stii sa ii dresezi, dar stii sa le vorbesti? Hai surioara, Regina are nevoie de tine.
Miko zambi si isi urma sora. Regina era agitata. Miko se apropie de ea si o privi lung. Intinse mana dreapta in fata si se apropie tematoare. Ajunse langa ea si isi lipi palma de botul ei. Regina pufni pe nari. Respiratia o impinse pe Miko cativa pasi in spate. Aceasta se intoarse langa ea hotarata si ii cuprinse botul cu amble maini. Incepu sa sopteasca ceva. Apoi trecu dincolo de stavilarul din lemn, care se afla la pamant, facut zob si intra in cuibul ei. Dragonul scoase un urlet lung. Ingrijitorii se oprira din lucru. Balthsar lasa povara care o ducea intr-unul din cuiburi si fugi langa Redleaf:
- Ce se intampla?
- ? Uhmmm? Miko? Am trimis-o sa o calmeze pe Regina. Are ea capacitatea asta sa linisteasca animalele, de parca ar fi imblanzitoare. Dragonii cel putin o asculta ca pe o mama. N-ai vazut ce le-a facut lui Waya si Yama?
Balthasar incuvinta si privea in continuare scena, apoi zise:
- Totusi? Nu crezi ca e cam periculos sa o lasi acolo?
- Ma indoiesc. La linistit pe Mornun, care e foarte? agresiv, cel putin pe langa restuldragonilor de aici?
- ? Sunt curios? Regina are un nume?
Redleaf zambi si zise:
- Da. Se numeste Dagniree Carannaur?
- ? ?Flacara Rosie care ucide??, zise Balthasar
Redleaf il privi uimita:
- Sa inteleg ca nu esti asa?
- ? Prost precum credeai? Ma rog?
- N-am zis asta?
Balthsar se multumi sa dea afirmativ din cap si sa zambeasca amar. Redleaf rosi si isi ascunse capul in piept, lasand pletele rosiatice sa ii acopere fata. Cei doi nu isi mai schimbara curand pareri.

Miko ajunse langa Dagniree. O privi cat era de imensa. Era cel mai mare dragon pe care ea il vazuse vreodata. Se lipi de pieptul ei si ii asculta inima. Batea repede. Mai repede ca de obicei. Era nelinistita. O asemenea reactie nu o mai intalnise. Auzise doar de la Elf Kid ca dragonii deveneau agitati cand se apropia un pericol. Dagniree urla inca o data. Isi arcui gatul si privi la deschizatura, care ducea afara, de deasupra ei. Miko incepu sa se teama. Privi sper ceilalti. Puii pareau pasnici. Poate nu isi dadeau seama de pericol sau poate i se parea ei. Apoi ii vazu pe Cyber si Ordun care se agitau ca niste lei in cusca, parca gata sa se ia la bataie. Privi dragonul si incepu sa strige:
- Dagniree! Stai linistita? Suntem aici?
Animalul pufni din nou pe nari, apoi dintr-o data se ridica in picioare si isi deschise aripile. O lovi pe Miko. Aceasta se lovi violent de peretele pesterii si ramase inconstienta. Ingrijitorii o luasera deja la fuga, inghesuidu-se in tunelul de iesire. Cativa din pui incepura sa se agite si ei si sa tipe. Redleaf si Balthasar fugira la Miko si o scoasera din cuibul Reginei. Dagniree scoase un urlet puternic si incepu sa se foiasca. Redleaf privea scena panicata:
- CE NAIBA SE INTAMPLA?!?! Nu s-a mai comportat niciodata asa?
Inauntrul pesterii dadu buzna Elf Kid, abia respirand. Cazu in genunchi in fata lui Redleaf, incercand sa ingane ceva:
- ?A-u?
- ?Au ce?!?! zbiera aceasta nervoasa.
- ?Natyzi!? Au venit Natyzii? Ne-au descoperit?
Redleaf amuti:
- Imposibil?

***

TO BE CONTINUED...
_________________
One Trouth . . . One Hate

[Anne]

e din ce in ce mai bine , azi n-ai postat nimic .. 2 capitole pe zi .. ai uitat ?
_________________

[Majin]

bre...da ces eu robot???le scriu la comanda???nu ami am gata scrise..aku ce postezz le scriu..asa ca o sa dureze cateva zile pana al un nou capitol...geezz...iote cum grabiti voi geniul...



Vanatorul de Suflete

Episodul X ? Intalnirea

Kaoru gonise animalul deja de jumatate de zi si probabil ca ar fi plecat mai departe, daca acesta nu ii dadu semne clare de oboseala. Se hotara intr-un tarziu ca sa il lase pe Dorloth sa se odihneasca. Il opri si il descaleca. Calul spumega din cauza setei si a alergaturii pe care o indurase pana atunci. Kaoru clatina din cap si isi privi animalul:
- Imi pare rau Dorloth? Voi avea grija sa nu se mai intample.
Il mangaie pe bot si scoase din desaga ce o avea atarnata pe umar un mar. Era proaspat, mare si rosu. Il rupse in doua si il dadu lui Dorloth. Aceasta iI infuleca, apoi se retrase din fata stapanului sau, cautand iarba. Kaoru il privi timp de cateva secunde apoi incepu sa isi faca de lucru.

Cerul prindea deja culori de violet si albastru inchis. Incepea sa se intunece. ?Chiar bine?, gandi Kaoru. Cauta nite pietre si se aseza intre niste copaci cu trunchiuri negricioase si scoarta lucrioasa. Arborii aratau de parca erau sculptati in marmura neagra, reci si sobrii. Aseza pietrele in cerc, apoi se ridica si pleca sa caute vreascuri pentru a-si aprinde un foc. Il mai privea din cand in cand pe Dorloth, care pastea ceva mai departe de el. Gasi in sfarsit ce ii trebuia si se intoarse la mica ?tabara? care si-o crease. Aseza minutios vreascurile intre pietre. ?Si acum ce urmeaza?? zice in gand Kaoru. Spera ca Zeri sa nu fi uitat de el. Scotoci in desaga si gasi ceea ce cauta, doua pietre de cremene. Smulse de la radacina unui copac niste fire de iarba uscate si le aseza in fata lui. Incepu sa loveasca pietrele una de alta. Scantei mici se imprastiau in jurul, dar nu destul de puternice ca sa aprinda firele. Kaoru rasufla adanc, parca incercand sa se linisteasca, deja vizibil enervat. Mai incerca de cateva ori, dar fara succes. Frustrat, arunca pietrele langa el si pufni nervos. Se ridica de jos si se plimba de cate ori in jurul vreascurilor pentru foc. Isi roti de cateva ori capul. Gatul ii pocni. Se stramba, dar fara sa mai faca alte comentarii si de puse inapoi pe ?lucru?. Lua de jos pietrele si incepu iar sa le loveasca un de alta? Tot mai violent. Deodata o scanteie sari pe firele uscate si le aprinse. Kaoru sari in picioare strigand:
- FOC! AM REUSIT!!!
Lua paiele cu griji de jos si le indesa sub creguntele de copac uscate pe care le pregatise. Lua cele cele doua bucati de cr?mene in mana si incepu sa danseze in jurul folcului:
- ? Sunt STAPANUL FLACARILOR? EU MARELE? KAORU!!! Ai auzit Dorloth?? Eu?
Apoi se opri brusc. Era prea liniste. Uitase complet de Dorloth. Amuti. Arunca pietrele din mana si iesi dintre copacii tuciurii. Privi in jus. Liniste. Asculta cu atentie. Liniste. Nici macar vantul nu adia. Incepu sa adulmece aerul. Resipra greu. Parca si atmosfera devenise apasatoare. Facu cativa pasi, cautand cu privirea printre arborii inalti. Era dificil sa mai observe ceva, mai ales ca se intuneca cu fiecare minut care trecea. Alerga la locul unde il lasase ultima data pe Dorloth. Privi in jur. Nimic. Se apleca si privi urmele din iarba. Urma amprentele de pe sol. Mergeau in directia opusa tabarei amplasete de el. Privi inapoi, pentru a se asigura ca nu se indeparta prea tare. Vazu flacarile focului, care sclipeau printre copaci. Continua sa urmeze pasii lasati de animal in iarba. Apoi se opri brusc. Nu mai era nimic pe sol. Era imposibil ca Dorloth sa se evapore pur si simplu. Se ridica si privi aiurit in jur. Stramba din nas:
- Hm. Dorloth??! Hai baiete?
Nu primi nici un raspuns. Nici un sunet in jurul lui, doar cel al ierbii, care trosnea sub greutatea pasilor lui. Isi tuguie buzele si scoase un fluierat scurt, apoi asculta. Nici un raspuns, nici un sunet. Devenea deja nervos:
- DORLOTH!!! Unde naiba te-ai ascuns?
Auzi in spatele lui un sunet, de parca cineva isi tarsaise picioarele. Se intoarse brusc.
- Fie cum vreti voi, zise rastit.
Inchise ochii si asculta. Auzi la inceput un fel de vajait, care devenea tot mai clar? soapte. Le auzea clar acum gandurile: ?Carne de om??, ?il las pe Gashtag sa il doboare, apoi il omor pe el si a mea va fi prada?? , ?Buzdug si Gashtag sunt niste prosti. Omu` o sa-I doboare, iar cand omu` e obosit, eu omorat om. Eu conducator? Om??. Apoi vocile disparura lent, una cate una din mintea lui. Kaoru deschise ochii. Zambi cu rautate. Natyzi. Trei natyzi nenorociti, care credeau ca o sa-l doboare. Se roti pe loc si puse mana pe manerul sabiei. De dupa unul din copaci sari o aratare cu piele tuciurie, imbracata cu o armura murdara. Parea sa fie o marime mai mare decat ii trebuia lui si zanganea la fiecare miscare pe care natyzul o facea. In spatele lui auzi alt zgomot. Probabil unul din cei trei iesise din ascunzatoare. Kaoru zise:
- Care dintre voi e Buzdug si care e Gashtag?
Prima aratare zise:
- Eu sunt Buzdug! Dar ce importanta are pentru tine asta omule? Oricum vei muri.
- Ah nimic. Vroiam sa imi indeplinesc o ultima dorinta intainte sa? mor, zise Kaoru zambindu-i hain. Continua, si care e Gashtag??
Al treilea dintre natyzi iesi de dupa un copac. Era mai inalt decat tovarasul lui. Avea buzele groase si o dantura murdara si ascutita, care se intrevedea intre ele. Armura de pe el era la fel de murdara, dar pentru ca era mai solid, nu facea galagia pe care armura celuilat o facea. Kaoru inclina capul apoi zise:
- Hm. Unde este prietenul numaru` trei?
In spate lui se auzi o voce ratoita:
- ?Aici? Care e problema ta omule?
- Buzdug, Gashtag? stiati ca prietenul vostru vrea sa va fure? prada?
Vocea din spatele lui se auzi din nou:
- Ce naiba? Nu-i adevarat! Stitia ca nu as face asa ceva bunilor mei prieteni?, se scuza cel dea-l treilea natyz.
Buzdug si Gashtag se privira aiuriti. Gashtag se incrunta:
- Da` de unde stii tu asta omule?
- Pentru ca stiu. Asa cum stiu ca prietenul tau Buzdug vrea sa te omore dupa ce ma vei dobora tu. Sa inteleg ca tu esti cel mai? viteaz?, zise Kaoru.
Gashtag il privi furios pe Buzdug si urla:
- ASA DECI! VIERME!!! VREI SA MA OMORI! ITI ARAT EU TIE!
Natyzul maruntel sari in spinarea lui Buzdug. Acesta urla nervos, il apuca de unde putu, il desprinse de pe el azvarlindu-l pe jos. Acesta se rostogoli pana la picioarele celui de al treilea natyz, Pushgash. Gashtag deschise ochii si il privi pe Pushgash care ramase incremenit. Natyzul sari in picioare si il apuca pe Pushgash de gat, urland:
- SI TU MERITI SA MORI URATANIE!
Pushgash il prinse si el la randul lui de gat si incepu sa oracaie nervos:
-Uratenie? U-u-ura-tenie?!!! Uite cine vorbeste? HIDOSULE!!!
Buzdug incepu sa urle si se avanta catre cei doi batausi. Ii prinse pe amandoi de spate si ii lovi cap in cap, apoi urla inca o data, parca in semn de victorie. Ii arunca langa un copac, se intoarse catre Kaoru si racni:
- Tu, esti al meu omule! Arata ce poti pocitanie!
Kaoru scoase sabia din teaca si pufni:
- Pocitanie?Iti arat eu tie pocitanie?
Cei doi se roteau in cerc. Buzdug isi scoase sabia. Avea o lama lunga si neagra, dar lama ei era ciobita in multe locuri. Proabil doar greutatea ei dobora adversarul. Varful sabiei era intors invers, asemenea unui carlig. Kaoru stramba din nas. Deja vizualizase in mintea lui ce putea face natyzul cu ea. Scutura capul, incercd sa isi alunge gandul din minte, dar imaginea cadavrului cu pieptul si burta sfartecata mai persista cateva secunde. Inghiti in sec. Facu un pas catre Buzdug cu sabia intreptata inainte, dar nu lovi. Din contra adversarul lui fugi catre el, rotind sabia in aer, iar cand ajunse langa el lovi. Kaoru se retrase din fata lui, strecurandu-se pe sub bratul lui, iar Buzdug nimeni in pamant. Sabia ramase infipta acolo. Natyzul o smulse cu putere si fornai pe nari. Se intoarse catre Kaoru, care astepta. Kaoru isi arcui gatul si isi privi in ochi adversarul. Acesta din urma marai si se incrunta. Scoase un urlet si ridica sabia deasupra capului, dar deodata ramase teapan. Ochii se facura mari, ca surprinsi si gura cascata nu mai scotea nici un sunet. Natyzul isi scapa sabia in cap, apoi se pravali si el la pamant. Ramase fara suflare intins pe jos. In ceafa avea implantata o toporisca. Kaoru privi scena uimit. In fata lui statea, sprijinit in sabie, Gashtag. Acesta ranji si zise:
- Omul e al meu?
Respira greu si avea o rana la cap, din care curgea sange, dar nu de coloare rosie ca cel al oamenilor, era de un maroniu inchis, aproape negru. I se prelinsese pe toata fata, in siroiuri subtiri, facandu-l sa para mai hidos decat era el. Dar Gashtag nu reusi sa faca nici un pas catre el, fiind oprit de Pushdug. Acesta se tarase pana langa el si il prinse de picior, urland ca din fura de sarpe injuraturi la adersa fostului sau camarad. Natyzii erau niste creaturi vicioase, care nu erau deloc unite si preferau sa se omoare intre ei pentru un banut de piatra, daca ei credeau ca acel lucru valora ceva. Si se pare ca cei trei nu faceau exceptie. Mai mult ca sigur fusesera izgoniti din tabara lor sau plecasera ei cautand glorie si putere, dar ajusera doar niste simpli hoti, care incercau sa isi duca traiul de pe o zi pe alta. Din pacate, acesti natyzi erau si puternici, ca orice creatura a Lordului. Norocul era ca puteau fi usor dusi de nas. Asa procedase si Kaoru, simpla metoda de ?dezbina si imparateste? se pare avusese succes, iar acum statea cu sabia in mana si ii privea pe cei doi cum se bateau intre ei, sleiti deja de puteri si ametiti. Credea ca va trebui sa ii omoare, dar se pare ca cei doi ii facura si acest serviciu, injungiindu-se unul pe altul.

Kaoru baga sabia in teaca. Privi timp de cateva secunde lesurile celor trei si pleca spre tabara care si-o amenajase mai devreme. Pe drum mai aduna cateva cregi de copac. Cand ajunse, focul era apropae stins. Arunca vreascurile pe foc si se intoarse inapoi langa natyzi cu o faclie in mana. Incerca sa il gaseasca pe Dorloth si nu avea nici cea mai mica idee unde s-ar putea afla animalul. Incerca sa gaseasca urmele pe care le urmase mai devreme, dar totul era deranjat, de la lupta care avusese loc si era oricum prea intuneric, iar faclia lui nu prea ajuta. Il mai striga de cateva ori, dar nu primi nici un raspuns. Rasufla greu. Trebuia sa accepte ca il pierduse. Probabil cei trei il omorasera, dar nu intelegea cum disparuse fara urma, fara sa auda nimic. Poate entuziasmul lui il facese surd la orice din jurul lui. Agita faclia in aer, pana cand aceasta se stinse si se intoarse la tabara lui. Pasi intre copaci tuciurii, dar ramase mut. Dorloth era langa unul din copaci, iar in fata focului se afla un strain. Statea in capul oaselor, invelit intr-o manta neagra si gluga care ii ascundea chipul. Strainul isi ridica privirea si Kaoru deslusi doi ochi stralucitori, ca de animal. Respira usurat si zise:
- Sidonix, tu erai?
Acesta isi lasa gluga pe spate si ii ranji:
- Vroiam sa iti mananc amicul, zise acesta aratand catre Dorloth, dar ai avut noroc sa-mi dau seama ca e al tau. Se ratacise prin padure si l-am vanat? pardon, gasit? Ma gandeam ca tu iti facusei tabara aici si l-am adus inapoi...
- Multumesc?, zise pe un ton absent Kaoru.
- Uite ce e? Mi-e foame, ma duc sa vanez. Am simtit niste natyzi prin zona?
- Ah, da, zise Kaoru, lesurile lor sunt ceva mai incolo. S-au casapit unul pe altul, dupa ce le-am dezvaluit gandurile. Au vrut ei sa ma veneze pe mine?
Sidonix stramba din nas:
- Prada moarta? Urat?
Se ridica in picioare si isi aranja pelerina, apoi zise:
- Ar fi bine sa ma grabesc, pana nu se raceste. Ma intorc imediat?
Kaoru inchise ochii si dadu dezaprobator din cap, dezgustat. Nu dorea sa vada si nici sa stie ce avea Sidonix de gand sa faca. Ii facu semn cu mana ca putea sa plece si se apropie de Dorloth.

Sidonix se afunda in padure si disparu in cateva secunde, iar Kaoru ramase in tabara. Intalnirea cu Sidonix era chiar neastepta, dar cand putea fi el previzibil? Ridica din umeri si se ghemui langa unul din copaci. Trase sabia langa el si isi sprijini capul pe ea. Inchise ochii. Adormi repede, poate chiar mai repede decat se asteptase. Dimineata il astepta un alt drum.

***

TO BE CONTINUED...




Vanatorul de Suflete

Episodul XI - Sufletul

Axi deschise ochii aiurit, cand auzi scantecetele lui MuadDib. Tanarul isi revenise, iar acum cerea apa. Se ridica de jos si se apropie de el. Cauta instinctiv sticluta cu Dalminee pe care o primise de la Zagga. Nu o gasi asupra lui si privi disperat in jur. O gasi repede. Se afla pe coltul unei stanci, care iesea dintre zabrelele de piatra, gata sa cada in haul de dedesupt. Se arunca dupa ea ca un apucat, parca deja vizualizand scena care urma sa vina, cu ?sticluta sfanta?, disparand in neantul de sub el. O prinse intre palme si o stranse disperat in maini. O ridica cu grija si o privi lung. Parca avea o lucire nebuna in ochi. Respira greu, incercand sa se calmeze. Dar reveni la starea lui normala, atunci cand auzi, iar scancetele lui MuadDib. Lua sticuluta cu el si o aseza langa el. Trase patura mai aproape si rupse din ea o fasie subtire. Prinse gatul sticlei cu ea, apoi si-o atarna la gat grijuliu. MuadDib deschise ochii si privi in jur. Il vazu pe Axi agitandu-se in jurul sau si zambi, apoi zise:
- Hei, mai traiesc?
Vocea ii era ragusita si Muad se facuse greu auzit. Axi isi intoarse privirile spre el si zise parca pe un ton deznadajduit:
- Eh, cum sa nu traiesti? Ti-am promis ca o sa te tin in viata si asa o sa fac.
- Da, imi amintesc, promisiunea facuta tatalui meu? , zambi amar MuadDib.
- Exact...
MuadDib privi in jur:
- Unde sunt?
- Intr-o inchisoare, zise Axi privind peretii de piatra. Intr-o inchisoare si eu incerc sa scap? Sa scapam?
- Si cum ai de gand sa faci asta? Zise MuadDib, incercand sa se ridice de jos.
- Nu stiu, ezita Axi, apoi continua, mi se pare ca Zagga vrea sa ne ajute si in el imi pun acum singura farama de speranta care mi-a mai ramas. Voi incerca sa il induplec sa ne ajute. Cine stie?
MuadDib scutura din cap:
- Stii ca este imposibil? Portrallii nu ajuta, fara sa fie ajutati?
- Atunci il voi intreba care este pretul. Ce alta alternativa avem?
MuadDib il privi timp de cateva secunde. Se ridica cu greu in capul oaselor si il impinse de langa el pe Axi cand acesta dori sa il ajute. Se tara pana langa zabrelele de piatra si privi afara din incapere. Sub ei, haul era in flacari. Ceva avea sa se intample sau probabil se intampla. Vazu grupuri de natyzi si lleraci alergand in tunele. Pareau ca sunt chemati de cineva, inapoi in adancurile pamantului de unde se nascusera. Ii facu semn lui Axi sa se apropie. Acesta veni langa el si privi si el valvataie de flacari de sub ei. Apoi auzira un zumzet prelung, de parca pestera fusese inundata de un cantec grostesc. Si asa era. Axi mai auzise in timpul sederii lui acolo acel ?zumzet?. Era de fapt unul din imnurile negre pe care acele creature le cantau la anumite intervale de timp. Se pare ca acum iar era mometul incantatiilor telurice. Iar daca acel moment venise, "petrecerea" abia incepuse.

Axi se restrase de langa gratii si il indemna pe MuadDib sa faca la fel. Chiar in timp, pentru ca locul incepu sa se cutremure. Cateva din zabrele se crapara. Flacarile de sub ei se marira brusc, parca incercand sa ii prinda in valtoarea lor si sa-i arda. Cantecele lleracilor si natyzilor se auzeau tot mai tare. Cei doi se oprira din respirat. Stateau si ascultau. Afara trecura in fuga niste garzi. Erau grabiti. Se pare ca marele eveniment era chiar foarte important. MuadDib se ridica in picioare si se lipi de usa. Ramase cateva minute nemiscat, cu privirea pierduta in gol, parca speriat de ceva anume. Axi se apropie si el de usa si asculta. Printre injuraturile si vorbele aspre pe care si le aruncau unul altuia paznicii, Axi distinse vocea lui Zagga. Acesta urla ca un apucat la cei mai mici de rang adunati acolo. Se pare ca Lordul pregatea ceva. Axi se desprinse de langa usa si se tara inapoi, langa gratii. Privi in jos. Dintr-unul din multele tunele care erau sapate in acel loc, incepura sa iasa niste lleraci. Erau aliniati in coloane, dar reduse numeric, apoi in urma lor veneau cativa natyzi, iar in urma lor portrallii. Acestia din urma duceau pe brate un cosciug de piatra. Dinauntrul lui se zarea o lumina pala, care parca dadea sa se stinga. Axi se lipi de gratiile celulei si privi cu atentie sicriul. Cand concoiul ajunse in dreptul lui, Axi reusi sa desluseasca inauntrul cutiei de piatra, chipul unei tinere. Statea intinsa in cosciug, cu mainile impreunate pe stomac. Chipul ii era palid, dar parca radia o lumina. Parea trista sau mai repede parca era chinuita de o durere cumplita care nu o lasa sa se trezeasca. Parea prinsa intr-un cosmar. Purta o rochie lunga si alba, care se ondula la fiecare miscare a sicriului. Ochii mari, erau inchisi si tresareau uneori. Parul lung si negru ii unduia lin, rasarind uneori ca niste tentacule dintre colturile reci ale capcanei de piatra. Axi ramase mut. Parca pentru cateva secunde, cat convoiul trecuse prin fata lui, atmosfera se incalzise, dar? altfel?Se linistise? Axi isi scutura capul, parca incercand sa se dezmeticeasca. Apoi isi dadu seama. Tanara era Tenshi. Sufletul. Era cea pe care toti o doreau eliberata. Cu exceptia Lordului. Ea era sursa de putere a lui. Il vazu pe Zagga care alerga in spatele convoiului, parca incercand sa se ascunda ce cei de acolo. Deodata un urlet prelung de animal zgudui barlogul Lordului. Flacarile de sub ei se ridicara pana aproape de celula lor, arzand mainile lui Axi, care tinea gratiile strans in pumni. Isi retrase mainile de pe ele. Privi in jur dezorientat. Devenea nelinistit. Convoiul care o purta pe Tenshi disparu repede intr-un alt tunel. Axi privea fix tunelul in care acestia intrara, dar caldura flacarilor care il impresura il facu sa lacrimeze. Se intoarse catre MuadDib si zise:
- Ai vazut? Ai vazut si tu?
Acesta dadu aprobator din cap si ii raspunse cu suflarea taiata:
- ... Da, era Tenshi. Unde o duceau?
- Nu am nici cea mai mica idee, dar nu e bine.
O alta zguduitura ii facu pe cei doi sa se opreasca din vorba. Axi se apropie de usa si incepu sa o zgaltaie disperat. Nervos incepu sa il strige pe Zagga. Deodata usa se deschise violent. Axi fu azvarlit intr-un colt al celulei. MuadDib il privi timp de cateva secunde, apoi schiopatand se indrepta spre el. Il ajuta sa se ridice de jos. Axi injura infundat, frecandu-si crestetul capului lovit. Deschise ochii si privi in jur. In usa statea Zagga cu mainile in solduri. Acesta pufni si si le zise aspru:
- Plecati acum, sunt prea agitati sa se mai gandeasca la voi... Acum!!!
Axi si MuadDib ramasera cu gura cascata. Zagga urla iar la ei:
- NU ATI AUZIT?! SUNTETI SURZI?! PLECATI!!!
Axi se ridica de jos rapid si il trase pe MuadDib dupa el spre iesirea din celula. Zagga ii urma. In cele din urma Zagga ajunse sa fie ghidul lor in acel labirint pietros. Brusc Axi se opri din mers si zise:
- Unde ne duci? ... Si de ce faci asta?
Zagga se intoarse catre el si marai infundat:
- Pentru ca urasc locul asta... vreau sa plec de aici...
MuadDib il privi dezorientat:
- Dar esti un Portrall. Te-ai nascut aici, altundeva nu poti sa traiesti...
Zagga pufni din nou, de data aceasta mai zgomotos:
- Te inseli tinere. Nu m-am nascut Portrall... Am devenit unul... Sunt primul din semintia mea, iar inainte sa fiu... ceea ce sunt acum, am fost o fiinta umana ca si voi..., zise acesta privindu-si mainile imense, apoi continua. Lordul m-a gasit intr-o padure in timp ce vanam. A vrut sa ma omoare, dar l-am implorat sa ma crute. A facut-o, dar in schimb, m-a trasformat in aratarea asta, lasandu-mi sufletul de om in mine, ca sa pot sa imi blestem in fiecare zi clipa in care i-am acceptat invoiala... Era mai usor sa mor...
Axi il scapa pe MuadDib de langa el. Acesta se dezechilibra si cazu pe jos. Cazatura nu il deranja prea tare din starea de uimire in care se afla. Axi fluiera lung si izbunci intr-un ras haotic:
- Vrei sa spui ca... tu ai fost om? Dar...
Axi se privi pe el, apoi il privi pe Zagga care era gata sa il loveasca, enervat vizibil de rasetele isterice ale lui Axi. MuadDib se ridica de jos agatandu-se de stancile care ieseau din peretele tunelului si zise:
- De ce ne ajuti?
Zagga ezita cateva secunde apoi zise:
- ... Pentru ca vreau sa ajung din nou printre oameni. Dar in starea in care sunt, prezint o amenintare, dar cu voi... Am o sansa. Voi ma veti ajuta sa pot trai alaturi de oameni din nou asa cum eu va ajut acum sa scapati de aici...
Axi dadu aprobator din cap:
- Mi se pare normal si corect... Mai ales ca a ajuta pe cineva tine deja de "umanitate"... Scoate-ne de aici... si te vom ajuta...
Zagga dadu aprobator din cap si le facu semn celor doi sa il urmeze. Cei trei se adancira in intunericul tunelului.

***

TO BE CONTINUED...
_________________
_________________
One Trouth . . . One Hate

[Anne]

`ai mai lepejol ... ca publicul asteapta nu`l dezamagi .
_________________

[Majin]

Vanatorul de Suflete

Episodul XII ? Batalia de pe Piscul Dragonilor ? Partea I

Redleaf se ridica de jos. Balthasar o lua pe Miko in brate si o privi pe Redleaf. Apoi dintr-o data isi dadu seama de situatie. Ascunzatoarea lor fusese descoperita, o gramada de oua de dragon puteau fi acum distruse, multi dintre ei erau doar pui si nu se puteau apara, iar daca se gandeau la o evacuare ar fi fost prea greu. Locul era prea mare. Nu ar fi reusit sa salveze nici jumatate din cat aveau acolo. Redleaf isi privi ingrijitorii care fugeau alarmati spre iesirea ingusta. Ii era sila. In acel moment simtea doar dispret pentru ei. Facu cativa pasi in fata si zbiera la ei nervoasa:
- ASA NESABUITILOR!!! FUGITI! Nu sunteti in stare de nimic!!! Cum indrazniti?!
Miko motai. Redleaf se intoarse brusc spre ea. Se apropie de Balthasar o privi pe Miko lung , ii lua capul in maini si zise in soapta:
- Cum te simti?
- ? Ametita? Ce se intampla? Ce esta larma asta?
Redleaf ezita cateva secunde apoi zise:
- ? Natyzi. Ne-au descoperit ascunzatoarea.
Miko facu ochi mari si incerca sa se ridice de jos. Il impinse pe Balthasar de langa ea si se sprijini de bratul lui Redleaf, dar cand se ridica in picioare imaginea din fata ochilor ei deveni distorsionata, apoi o cuprinse ameteala si cazu in genunchi. Balthasar o prinse din nou si o intinse pe jos. Miko abia respira si se lasa grea in bratele tanarului. Apoi zise pe un ton sugrumat:
- Trebuie sa ii scotem de aici? Ii pierdem?
Ochii lui Miko se umplura de lacrimi. Redleaf o privi duios si ii saruta fruntea:
- O sa ii salvam. Stii asta? Acum stai linistita? , zise Redleaf privind in jur.
Dagniree se agita in culcusul ei la fel ca si restul dragonilor din acea incapere. Redleaf dadu dezaprobator din cap. Erau prea multi. Iar in acel loc erau doar o parte din pui. Mai erau si alte locuri in acel munte unde ei tineau dragonii. Acum spera ca natyzii sa nu fi ajuns la ei. Trebuia sa ii scoata pe toti de acolo, dar? Se intoarse catre Elf Kid si zise:
- Unde se afla natyzii? Unde au ajuns?
Elf Kid ramase tacut timp de cateva secunde, parca nestiind ce sa raspunda, apoi incepu sa vorbeasca, de parca se ineca la fiecare silaba:
- ? N-n-ni-v-v-elul-l? u-u-nu? Oa-a-men-nii nost-t-tri s-s-se l-lupt-ta d-de-j-ja cu e-ei?
- ?Lupta, ingana Balthasar.
Redleaf se intoarse spre el:
- Ce ai zis?
Balthasar o privi lung, apoi zise foarte calm:
- Trebuie sa luptam. Alta sansa nu avem. Locul e prea mare sa fie evacut pe cat de repede dorim si daca incercam, numai vom face mai usoara sarcina natyzilor de a distruge ouale si puii. Plus ca sunt sigur ca natyzii nu au venit siguri. Ei sunt doar inaintasii. Prapadul vine dupa ei sub forma lleracilor. Precis au venit si ei. Daca e sa avem o sansa de scapare e sa luptam. Avem dragonii de partea noastra. Si sa fim seriosi? O flacara ar fi de ajuns ca sa distrugi o gloata de lleraci si natyzi la un loc.
Redleaf il privi uimita, apoi zise:
- Ma uimesti. Pare un plan bun, dar Dagniree nu este in stare sa se apere?
Balthasar o privi pe Dagniree apoi pe Miko si ii zise lui Redleaf:
- E dragon. E o creatura antica. Dupa Spiritele Primordiale, ei sunt cei mai longevivi si tu imi spui ca EA, si arata catre Dagniree, nu este in stare sa se apare? Tocmai a lasat-o lesinata pe Miko, doar ca a atins-o cu o aripa. Redleaf, tu ar trebui sa stii mai bine ca mine de ce sunt in stare animalele acestea? Nu ti se pare ca ii subestimezi?
Redleaf il privi revoltata. Balthasar parca dinadins ii submina autoritatea, iar acest lucru o enerva la culme. Dar nu ii spuse nimic. Vorbele lui aveau intradevar sens si acela oricum nu era un moment in care sa se i-a la cearta cu el. Trase aer adanc in piept si zise:
- ? Bine. Cu vrei? Ai vreun plan de lupta?
Balthasar zambi si zise:
- Nu, dar il vom face impreuna acum. Tu stii mai bine ca mine aceste? catacombe?
- Fie?
- Si acum? Spune-mi un loc in care o pot duce pe Miko.
Redleaf se ridica de jos si ii facu semn sa o urmeze. Elf Kid statea si ii privea nedumerit, apoi zise:
- Ma scuzati ca intrerup, dar nu cred ca natyzii asteapta?
- IMEDIAT! striga nervoasa Redleaf.
Aceasta il conduse pe Balthasar pana in apropierea unui cuib si acesta o aseza pe Miko in fan, ascunzandu-o in spatele unor oua de dragon. Balthasar se ridica de jos, se intoarse catre Redleaf si zise:
- Perfect. Spune-mi acum, inafara de intrarea pe care am venit eu si Miko mai devreme, mai exista iesiri? secrete??
Redleaf zambi diabolic si zise:
- Bineinteles?
- ? Crezi ca un dragon ar incapea pe acolo?
Zambetul lui Redleaf se trasforma in ranjet:
- Bineinteles?
- ?Iar aceste iesiri, unde anume duc?
Redleaf rase in sfarsit:
- Un tunel, poate duce in mai multe locuri? cum ar fi? nivelele inferioare?
- Perfect? Toti dragonii care sunt in stare sa lupte? Ar fi cazul sa o faca?Pe cate nivele va intindeti totusi?
- ?Noua?
Balthasar rasufla greu apoi zise hotarat:
- Trebuie macar un dragon pregatit de lupta la fiecare nivel. Cei mai multi dragoni vor fi pusi acolo unde este cel mai important lucru de salvat? Cum ar fi Regina si ouale?
- La fiecare nivel se afla pui care trebuie protejati sau oua? , Redleaf se intoarse catre Elf Kid. Aduna-i pe toti. NU lasa oamenii sa intre in panica. Pune-ti la adapost copii, femeile si batranii. Barbatii vor sta sa lupte si dragonii la fel. Cyber si Ordun vor ramane aici. Rulmod va merge cu tine la nivelul trei. Acolo sunt cele mai multe oua. Alaturi de Rolmod il vei lua pe Lack si Sannur. La nivelul patru ii vei pune garzi pe Latach si Rossack. Nivelul cinci, Maathan, doar el, e destul de puternic, iar acolo nu avem decat trei cuiburi. Nivelul sase Adorn, Odorn si cu Edorn. Sunt cei trei care vor distruge orice inamic care le va incalca teritoriul, plus ca acolo avem deja pui vii care nu trebuie vatamati. Nivelul sapte? Aravir si Temar. Nivelul opt? Parran si Nirod. Imparte oamenii egal? si? succes?
Elf Kid zambi ii facu semn lui Rulmod si se apropie de unul din peretii pesterii. Trase de torta care se afla agatata pe perete. La inceput huruitul pietrei fu suportabil, dar in cateva secunde acesta deveni asurziror. Balthasar si Redleaf strambara din nas, deranajati. Dupa cateva secunde peretele de stanca care se misca din loc lasa la iveala o intrare imensa intr-un tunel. Elf Kid o lua la fuga pe culuarul imens urmarit indeaproape de Rulmod, care pasea agale pe langa el. In cateva secunde se pierdura dupa cotiturile tunelului. Redleaf se intoarse catre Balthasar si zise:
- Eu voi ramane aici sa am grija de Miko si Dagniree, desi dupa cum ai spus, nu stiu cate nevoie va fi. Dute si vorbeste cu restul fi alaturi de Elf Kid. Eu ii am pe Cyber si Ordun?
Balthasar dadu din cap aprobator:
- Esti sigura ca te vei descurca? zise Balthasar parca pe un ton ingrijorat.
Redleaf o privi pe Miko, care statea adormita dupa ouale de dragon si zambi:
- Mai sigura ca niciodata.
- Bine?
Balthasar se intoarse si se pierdu si el in tunel. Redleaf trase de torta, iar peretele de stanca inchise intrarea.

***

TO BE CONTINUED...



Vatorul de Suflete

Episodul XIII ? Batalia de pe Piscul Dragonilor ? Partea a II-a

Deodata in pestera se auzi un zumzet prelung. Balthasar se opri din fuga si privi in jur. Recunostea sunetul. Era cantecul de lupta al lleracilor. Deci avusese dreptate. Erau si ei aici si dupa puterea sunetului, erau undeva destul de aproape? undeva? sub el? Isi scoase sabia din teaca si porni mai departe in tunel. Dupa inca o cotitura zari coada lui Rulmod. Il ajunse din urma pe Elf Kid si striga la el:
- Unde suntem?
- ?Nivelul opt.
Balthasar injura infundat:
- Un drum mai scurt spre nivelul trei nu este?
Elf Kid il privi lung apoi zise:
- Este, daca iti place sa zbori?
- Perfect? Sa mergem acolo. Lleraci au intrat deja inauntru. Probabil au inaintat la un nivel superior?
- Sa speram ca nu la trei?
Elf Kid se intoarse spre un perete si impinse o stanca inautru. In fata lor se deschise un alt tunel secret. Rulmod scose un strigat scurt si aspru, care ii facu pe cei doi sa isi astupe urechile. Balthasar privi in sus spre dragon, apoi spre Elf Kid:
- Ce-a fost asta?!
- Da-te la o parte din calea lui. E nervos, simte lleracii si ii uraste.
Elf Kid fluiera scurt, iar dragon se opri din urlete. Se aseza jos si isi intinse o aripa, spijinind-o de pamant. Elf Kid sari pe ea si se catara in spinarea dragonului, apoi ii facu semn lui Balthasar sa il urmeze.
? ? Minunat?? sopti aceasta inghitind in sec, dar nu mai astepta ca calauza lui sa ii mai spuna ceva si se catara si el in spinarea dragonului. Isi baga sabia in teaca si prinse intre maini unul din coltii albi ce alcatuiau creasta dragonului. Elf Kid se intoarse catre el si zise zambind:
- Esti pregatit?
- ? Hai doar sa mergem? , ii raspunse Balthasar sacait.
Elf Kid scoase un strigat ascutit si dragonul o lua la fuga prin coridor. Balthasar urla enervat de zgaltaieturile administrate:
- Parca trebuia sa zburam?
Elf Kid se intoarse catre el enervat:
- Cu rabdare maiestatea vostra, cu rabdare?
Apoi Balthasar zari in fata lui un punct luminos, care crestea la fiecare pas facut de dragon. Cand in sfarsit ajusera in fata lui, Balthasar vazu ca acesta era de fapt o deschizatura imensa spre exterior. Rulmod scoase un racnet asurzitor si sari afara prin deschizatura. Isi desfacu aripile imediat, apoi plonja in jos cu viteza. Balthasar se trezi urland de spaima, dar Elf Kid scoase un chiuit si isi intinse bratele in sus. Rulmod mai scoase inca un strigat, se arcui, dadu o data din aripi si porni ca o sageata in sus. Serpui de cateva ori in aer, apoi porni iar tinta spre baza muntelui. Balthasar privea cu ochi mari cum se apropiau de stanca cenusie si deja vedea cum se vor zdrobi de ea, dar apoi observa o pata mai intunecata in munte. Un alt tunel. Rulmod mai falfai de doua ori din aripi, iar cand ajunse aproape de intrare isi lipi aripile de trup si intra ca o sageata in tunel. Elf Kid se lipi de dragon si striga catre Balthasar:
- Tine-te bine! Aterizarea in astfel de cazuri e mai dificila!
Cand Rulmod ajunse in tunel, intinse labele din fata si isi infipse ghearele in pamant. Labele din spate stateau incordate, incercand sa opreasca plonjonul. Isi intinse grumazul inainte si isi desfacut aripile, atat cat sa nu si le rupa in pereterii de piatra. Balthasar tinea stras in maini ghimpele de pe spinarea dragonului, dar cand acesta in sfarsit de opri, se rostogoli de pe spinarea lui si cazu pe jos. Rulmod fornai scurt, parca ceradu-si scuze, dupa care isi intoarse capul spre stapanul lui. Elf Kid sari in picioare si ii mangaie botul:
- Las` ca-i trece?
Balthasar se ridica de jos gemand, il privi pe Rulmod si zise:
- Sa inteleg ca am ajuns?
- Exact?
Apoi auzira iar zumzetul lleracilor.
- Sunt aici, zise Balthasar, scotandu-si sabia din teaca.
Elf Kid incuvinta. Isi scoase si el sabia din teaca si sari jos de pe spinarea dragonului. Iesira din tunel si ajunsera intr-o incapere asemanatoare cu cea in care fusese inainte cu Miko si Redleaf, dar aici se aflau mai multe oua decat vazuse in incaperea de sus. In camera de stanca se mai aflau inca doi dragoni, iar dupa cum isi aduse aminte din spusele lui Redleaf, probabil erau Lack si Sannur, alaturi de inca cativa barbati, unii cu sabii in maini, altii cu barde. Elf Kid privi timp de cateva secunde in jur apoi o lua la fuga spre iesire. Se intoarse catre Balthasar cateva secunde si zise:
- Trebuie sa ii anunt pe restul, sa le spun ordinele de la Redleaf?
Elf Kid dinsparu in tunel, dar Balthasar nu mai avu timp sa ii spuna nimic. Zumzetul se auzi din nou mai puternic, apoi observa ca unul din peretii muntelui se crapa. Fisura devenea tot mai mare, pana deveni destul de larga ca un om de statura mare sa se strecoare prin ea. Rulmod, Lack si Sannur urlara salbatic. Deodata prin crapatura din stanca incepura sa sara afara creaturi scheletice, cu maini lungi, care urlau asurzitor. Incepura sa alerge prin incaperea de stanca ametindu-i pe cei prezenti. Primii care intrara isi gasira sfarsitul sub lamele sabilor si bardelor celor prezenti, iar altii striviti se labele sau falcile dragonilor. Dar parca cu cat omorau mai multi, cu atat intrau mai multi in incapere. Altii isi creara drum spre tunelul pe care plecase Elf Kid. Balthasar urla nervos in clipa cand un natyz se catara pe un ou de dragon cu o piatra ascutita in mana. Se repezi spre el ca un apucat si il trase jos. Il lovi cu manerul sabiei in spate. Natyzul cazu in genunchi injurand si vaitandu-se, dar Balthasar ii reteza capul, curmadu-i ?suferinta?. Parca copiind comportamentul tovarasului lor decedat, ceilalti natyzi se napustira asupra celorlalte oua din incapere. Dragonii incepura sa urle agitati. Balthasar privi in jur enervat. Era clar. Tactica era buna. Dragonii erau incapabili sa sufle flacari peste oua, riscand asa sa omoare puii dinauntru, iar daca oamenii incercau sa apere ouale, lasau drumul liber petru restul trupelor sa inainteze in ascunzatoare. Mai putea incerca sa ii puna pe dragoni paznici ai intrarilor, dar acestia pareau turbati de furie si nu mai ascultau. Incercau sa calce in picioare intrusii si pe altii sa ii devoreze. Daca dragonii erau acolo, erau doar pentru a intimida sau pentru a zdrobi inamicul?

Balthasar observa cum o trupa de natyzi insotiti de lleraci intrara in tunel. Un natyz sari in spatele lui si isi inclesta mainile cu degetele scheletice in jurul gatului sau. Balthasar scapa sabia din mana. Il prinse pe nartyz de gat si il smulse de pe el. Il arunca pe jos si sari asupra lui. Ii smulse cutitul de la brau si il infipse in inima. Fu stropit de sangele victimei, dar nu mai baga nimic in seama. De ei trecura prea multi inamici care se indreptau deja spre nivele superioare. Isi ridica sabia de jos si incepu sa loveasca in stanga si in dreapta in adversarii lui.

La ultimul nivel Redleaf inca astepta. Natyzii si lleracii nu ajusera la ea, dar putea auzi sub ea urletele si simtea cum se cutremura pamantul. Stia ca erau destul de aproape. Spera ca Elf Kid sa fi ajuns la timp, sa fi pus dragonii si oamenii in garda si mai spera ca ea sa poata face fata la ce urma sa vina. Cyber si Ordun se foiau nelistiti in jurul ei, iar Dagniree stranse langa ea toti puii. Stateau toti ascunsi in spatele aripilor ei, tacuti. Uneori, unul din ei stramtorat prea tare de restul mai scotea un sunet ascutit. Miko fusese si ea asezata alaturi de Dagniree. Cativa barbati intrara in incaperea larga, asezandu-se langa Redleaf si asteptand momentul luptei. Aflase de la ei ca garzile Lordului ajusera deja la nivelul sapte si inainteau spre cel de-al optulea. Asta insemna ca imediat ajungeau si la ea. Mai aflase ca folosisera alte intrari si sfredelisera in pamant si stanca. Deci era totusi probabil ca nivelele unu si doi sa nu fie pierdute. Auzi zumzetul? Se apropiau? Redleaf stranse manerul sabie in maini si inghiti in sec? Privea tinta locul de unde auzea ca se apropiau adversarii.

***

TO BE CONTINUED...
_________________
_________________
One Trouth . . . One Hate

[Reclama]