Forum Itbox Forum Index Forum Itbox
locul unde te simti bine
 
Salut! Ce faci ? Hai si tu cu noi :) ! Ce?! Vrei sa pleci ?! :) Stai asa oleaca!
Ne-am deschis Cafenea! Te asteptam si pe tine in Cafenea la itbox.
Locul Unde Te Simti Bine!

Topic Science Fiction
Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5  Next
 
This forum is locked: you cannot post, reply to, or edit topics.   This topic is locked: you cannot edit posts or make replies.    Forum Itbox Forum Index -> Science Fiction
View previous topic :: View next topic  
Author Message
FireEyes
Gazda voastra


Joined: 12 May 2003
Posts: 3875
Location: Romania

PostPosted: Sat Aug 07, 2004 1:42 pm    Post subject: Reply with quote

Am o propunere,

Ce ziceti daca as face o sectiune a siteului speciala pentru fanii sf-ul ? in care fiecare sa-si posteze creatia?
_________________
Mihaita
itbox - Telefoane Mobile - Bancuri - Jocuri - Radio Player
Back to top
View user's profile Send private message Visit poster's website AIM Address Yahoo Messenger MSN Messenger
Reclama






Posted:     Post subject: Acorda-ne putina atentie

Back to top
Ben Ami
membru
membru


Joined: 07 Aug 2004
Posts: 51

PostPosted: Sat Aug 07, 2004 7:52 pm    Post subject: uau! (mai mioritic) Reply with quote

Cred ca este dovada certa a existentzei unui bun simtz de sorginte romaneasca. Unul dintre exemplele "ca la carte" ca oamenii sunt atentzi la zbaterile semenilor lor. O dovada rara de altruism. In realitatea (uneori prea cruda!) in care traim, timpul e masurat adesea doar in bani, bunavointza s-a pervertit intr-un interes vinovat, iar gesturile de mecenat (vezi cazul Andreei) au devenit gesturi politice. Prin urmare... NU POT FI contrazis cand afirm ca expresia "mi casa e tu casa" (daca asha se scrie) e cat se poate de valabila si in acest univers virtual, mai romanesc decat am fi banuit, mai deschis catre nou decat am fi crezut. Multzumim din suflet!
_________________
"Oamenii nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi" <Lessing>
Back to top
View user's profile Send private message Send e-mail
Ben Ami
membru
membru


Joined: 07 Aug 2004
Posts: 51

PostPosted: Sat Aug 07, 2004 7:53 pm    Post subject: short story SF Reply with quote

?NGER NOROIOS
by Ben Ami


Mi-e FRICA!
?n acea zi ceata verzuie se ridica asa cum facea din totdeauna. Lingand bordurile trotuarelor, cladirile adormite si cainii vagabonzi. O zi ca oricare alta desi, intr-un mod discret, diferita. Aveam impresia ca realitatea fusese fracturata, ca lucrurile obisnuite incepusera sa se imparta clar: in bune sau rele, in mari sau mici, ori in albe si negre. Cineva parca ascunsese toate celelalte nuante din lume. De fapt, le furase si fugise cu ele in timp ce noi?dormeam.
Nimeni nu mai stia care era ADEVARUL! Nimeni nu se intreba: ?De ce asa si nu altfel!?
Si atunci, desi ? intr-un fel ? faceau parte de multa vreme din realitate, au aparut EI!
Dintre noi! De peste tot!
Cel care imi retinuse atentia statea cocosat deasupra unei guri de canal incalzindu-si trupul plapand in duhoarea calaie ce urca din adancuri. Din cand in cand ducea la gura o punga mica. In care am presupus ca avea Lac de Aur.
Malnutrit, cu maini scheletice in interiorul carora venele treceau asa, intr-o doara ? simple speculatii anatomice ? creatura masura lumea din jurul sau cu privirea incarcerata intr-un alt fel de univers, ce ?pasea? pe langa al nostru, dar in sens invers.
Condamnat la o conditie ingrata - pe care nu si-o alesese singur - astepta sa treaca dintr-un tren expres in celalalt. Trebuia doar sa intuiasca momentul in care ele se apropiau suficient, permitand piulitei de la capatul unei bare de protectie sa strabata distanta ce separa cele doua linii de cale ferata.
Piulita era el.
Sincer sa fiu batranelul era diferit de ceilalti. Desi nu se deosebea cu nimic. O poza reusita, decupata dintr-un dictionar de specii disparute - candva reale si doar atunci impunand?reguli.
Pe mine ma interesau?realitatea virtuala, teoria jocurilor si muzica lui Verdi. Pe el doar Lacul de Aur din ziua in care avusese ghinionul s-o i-a de la capat. Ghinionul unui cobai de lux.
La aproape saizeci de ani stia tot. Traise tot! El chiar era un cobai. Si daca una dintre nenumitele civilizatii ale evului mediu industrial facuse experiente pe asemenea fiinte si fusese impinsa de istorie in hrubele de unde, mai demult, se tarase afara, actualii cobai de lux se judecau intre ei. Dupa legile betonului, ale promiscuitatii si ale Lacului de Aur.
Zicala-de-fier ne aminteste ca ?Unui razboi atomic i-ar supravietui numai sobolanii si libarcile?
Eronat!
Supravietuitorii unei conflagratii nucleare n-ar fi decat acesti incredibili ingeri noroiosi. Fiindca o merita?Ei suportand povara indiferentei fiecaruia dintre noi. Si fiind ultimii copii ai SIDEI ? zeita sifilitica sub zambetul careia am uitat sa mai iubim.
?mi vine greu sa explic de ce, dupa numai cateva zile, cand l-am revazut, parea cu cel putin zece ani mai tanar. Un matur imbatranit inainte de vreme, caruia nu-i stiam nici macar numele?Daca l-as fi intrebat, ar fi putut sa-mi spuna o marca de bere?In fiecare zi putea avea un alt nume. Aici libertatea lui ingloba libertatile catorva sute dintre noi.
Aproape o saptamana mai tarziu aveam sa aflu ca un tanar fusese violat de trei Latra in gangul de la piata Golana. Printre coloane. Printre degetele batrane ale unei cladiri in care locuiau garzile de corp ale Toneidesunci. Intelectuali fini, orbeti prin definitie.
Desi nimeni nu vazuse nimic, aflasem ca despre EL sopteau Noptile?Care povesteau cum Albastrii nu impiedicasera haita de Latra sa-si concretizeze instinctele de pradatori. Aici, in chiar centrul celui mai industrializat Mega din sud-estul Centralei Euro. Neocortexul genetimagilor.
Soaptele Noptilor cantasera despre neogheizerul paralizant pe care il p**a in fata, si despre box-ul electro ce rupea coastele nefericitului. Una cate una. Refrenul murmura Intim-i-dareee?Intim-i-dareee...?
Ar mai fi putut ingaima ceva? EL doar se ruga?Pentru ei.
Stia ca sunt infectati...?cu spuma de ciuma?. Vedea guri ce dezveleau dinti cariati, nasuri refuland muci grosi, verzui. Plagi supurande. Ghicea puroiul galbui cum se aduna intre degetele picioarelor. Degete paroase?protejate?putrezind inainte sa fie spalate vreodata.
Cu toate acestea, EL tacuse.
?Tacand, supravietuise.?
L-am recunoscut cu greu in pustiul de zece ani care tremura pe langa Babajefuita, in coltul Antropomorfiei, unde batrana cersea Cumparatorilor eternul golut, uitat in buzunarul de la spate.
Nici macar atunci n-am indraznit sa-l intreb daca exista vreo legatura intre?regresia sa biologico-pneumatica si toate miasmele realitatii pe care ? parca - le adsorbea.
Si, cum totul parea cel putin bizar, din acel moment, timp de doua zile, l-am urmarit de la distanta, fara a-mi face simtita prezenta. Sau doar crezand asta.
Miasmele sapasera in carnea copilului situsuri ciudate, concave. Foamea ramasese aceeasi distinsa doamna, ce dilua solutia lumii in care EL isi cara, pe umerii mici, destinul de?catalizator. Lacul de aur ii servea drept cofactor. Dar unul esential, pentru ca-l consuma de parca ar fi vrut sa epuizeze stocurile Mega-ului.
A doua zi, in piata Golana, un Tarandemere l-a surprins pe cand incerca sa muste dintr-o fructa mare, rosie, zemoasa. Unui copil obisnuit i-ar fi ajuns pentru masa de pranz. Mere-ul insa, a vazut caramiziu in fata ochilor si a aruncat cu o greutate dupa EL??Ti-ai dracu da antropomorfi, nu va mai starpeste Albastrii!?, a strigat in urma lui, desi parea multumit ca pustiul se indeparta schiopatand.
Mere-ul ii fracturase tibia piciorului stang, dar Cumparatorii nu stiau. Zambeau ingaduitor in spatele fugii lui sincopate, bucurandu-se ca mai exista cineva care poate face??putina dreptate in lumea taxelor astora aberante??cum bodoganea un mos privindu-si marsupiala aproape goala.
Copilul starnise admiratia catorva Cumparatori striviti de viata grea si de salariile ridicole.
?Stia cineva cu ce pret le facuse EL o bucurie??, inganau Noptile. Poate ca nici nu-i interesa. Asa cum nici la generalele din urma cu sase anotimpuri nu-i preocupase prea mult Delirul De Trei Ori al celui ce se zbatuse inutil sa-i faca sa inteleaga ca Tonadesunci ? previzibilul castigator??le inmormantaaaaa dorintele sub cadavre de iluzii?.
Pentru ei nu s-a schimbat nimic.
In spatele Acelui depozit de reziduuri, pe un teren viran de la marginea Mega-ului, copilul se opri. Dura o clipa. Apoi intra printr-o gaura. Inauntru. Unde ramase doar cinci minute. Cand iesi afara, figura parca ii lumina drumul. Catre groapa in care se lasa sa alunece? Ii era frig, il durea piciorul lovit, dar era groapa lui. Apucand o bucata de carton cretat o puse deasupra capului?? Incepuse sa ploua marunt peste sufletul unei omeniri bolnave?? soptea Noaptea.
Ramasesem la o oarecare distanta si-mi inchipuiam cum ploaia rece si unsuroasa se culcusea pe langa coastele lui rupte de efort ? invelindu-i-le cu o pelicula fina? Bucatile de pamant - cu forme neregulate ? care insemnau marginea gropii, se topeau si alunecau incet inspre locul unde isi gasise EL adapostul provizoriu. Al cine-mai-stie-catelea adapost dintr-o viata mult prea neinsemnata.
Imi propusesem sa nu intervin, deci n-am facut altcumva, pana spre dimineata, decat sa-i ascult tipetele - ce strapungeau intunericul ? si urletele sinistre ale cainilor, care cautau cate ceva de mancare printre resturile putrezite in preajma gropilor.
Luminile ce scaldau cartierele din apropiere imi desluseau povesti banale - pe care deja le stiam. Acolo, in jurul stralucirilor, se gasea tot ceea ce ingerii noroiosi nu aveau. Tot ce le lipsea in intunericul umed adapostiti fiind de Albastrii, ori de Latra.
Micile creaturi mai norocoase visau cuvintele cantecelor de a doua zi; meseria lor ingrata, furisata printre zabrelele unei realitati indopate cu legile unor Tonedesunci, ale celor ce se lafaiau inapoia unor privilegii pe care si le oferisera singuri??In stare sa interzica pana si atractia gravitationala, daca le-ar fi stat la indemana??sopteau Noptile.
Inainte sa se lumineze tipetele copilului au incetat. La fel si urletul cainilor? ?Pentru noaptea urmatoare vor fi mai multe gropi disponibile??
Dupa ce valatucii verzui ? incarcati cu duhori ? se ridicara din pamantul fetid, copilul iesi din groapa? ?Inc-o dimineata!??fusese de acord Noaptea, iar pustiul desprinse zdreanta ce-i acoperise tibia lovita. Parca nici lui nu-i venea sa creada ce vede!... Pe mine insa, nu ma mai mira nimic. Eram doar curios sa aflu cum reusise sa fure adidasii de care tocmai se descalta. Devenisera prea mari, il incomodau, asa ca ii arunca.
Vazandu-l ce face nu m-am putut abtine sa nu rad. Fusese o descarcare nervoasa, dupa o noapte rece in care am avut impresia ca majoritatea cosmarelor lumii se inghesuisera in cimitirul de gropi - pe care n-ar fi trebuit sa-l descopar niciodata? ?Locul unde se stabileste echilibrul caini-?ngeri pentru ziua urmatoare?, am gandit cu voce tare. Si, pentru o clipa, am crezut ca m-a auzit. Fiindca si-a indreptat privirea spre locul unde ma chinuiam, chipurile, sa innod sireturile pantofilor.
Apoi s-a indepartat, incepand sa alerge spre Mega. Cu pasii mici si usori ai unui pusti de numai cinci ani.
Era ajunul Anului Nova si, peste cateva ore, primul anotimp avea sa fie recreat in mod artificial ? singurul mod oficial.
Nu-l scapasem din ochi nici o clipa. Mergea pe trotuarul de vizavi cascand gura la ghirlandele de becuri atarnate de stalpii ceramici din piata Golana.
Cu pumnii mici indesati in buzunarele pantalonilor, tarsiindu-si picioarele printre Cumparatorii grabiti, il simteam minunandu-se. Ajunsese in preajma imensului Par din fata Antropomorfiei.
Cerul incarcat cu nori de ninsoare apasa atmosfera - exagerand un pic stralucirile miilor de spini, de dari si de Mos Chitrosi care atarnau de ramurile subtiri. Beteala din lemn de trandafir furase atentia copilului ce admira feeria spectacolului.
Pomul era atat de inalt incat pustiul se dadea din ce in ce mai in spate incercand sa zareasca varful pe care trona un mic golem rosiatic. Ajunsese la marginea bordurii si se oprise. Atunci, in chiar acel moment nenorocit, o masinarie bionica de culoare gri se apropiase turbata, franase si oprise la randul ei, peste randul ei. Insa, si peste locul de unde copilul admira constructul genetimagilor; aruncandu-l pe treptele de piatra pe care pustiul nu indraznise sa le urce.
Doi Albastrii aparuti de nicaieri constatau deja faptele. Cum zarira copilul rasfirat nefiresc pe mormanul de zapada scuipara scarbiti intr-o parte?
?Ce cautai acolo, ba, nenorocitule??, l-a intrebat unul dintre ei?lovindu-l cu varful cizmei in tampla.
?Nimic!?, ingaima, pierit de spaima, copilul. Firisoare subtiri de sange se prelingeau de pe tampla sparta si se adunau in gropitele obrajilor. Spaima, pentru ca nu se mai putea misca.
?Pa cine minti tu, antropomorfule??, se mai rasti Albastrul inainte sa plece. Nu uitase sa-i ofere pustiului un sut care-i dizloca acestuia clavicula stanga? Darul lui de Mos Chitros.
M-am apropiat de micul inger noroios si l-am privit. Nu plangea! Nici macar un scancet nu se auzea.
?Sa nu dai si matale in mine, nene-chel!?, m-a rugat, fara sa miste buzele, atunci cand m-am lasat pe vine, langa EL.
L-am lasat sa ma priveasca un timp, neluand in seama Jignirea! Dar asteptand, la randul meu, disparitia Cumparatorilor.
?Peste doua minute pragul dintre lumi se va deschide?, mi-a explicat, in timp ce eu ma gandeam la cele doua trenuri express care, vreodata, puteau opriIn aceeasi statie. Cumparatorii disparusera.
?Azi este ziua ta!?, am gandit atunci cand am cuibarit mainile copilului de trei ani in palmele mele. Fulgii de nea incepusera sa cada din cerul de deasupra noastra, topindu-se pe o fata mica si luminoasa. M-a mirat culoarea lor alba.
?De undeee vin??, m-au intrebat licuricii din ochii lui. N-am stiut ce sa le raspund? ?N-ai stiut niciodata!?, sopteau Noptile ? care n-aveau sa dispara vreodata.
Uimit de tacerea mea, pruncul a privit pentru ultima oara lumea intre degetele careia fusese strivit. Incepand sa straluceasca, si-a intins membranele translucide in gerul care-mi patrunsese oasele. Luindu-si zborul catre Taramul fulgilor de nea?
M-am uitat dupa EL pana cand lacrimile mi-au inchis pleoapele. Nici eu nu mai suportam realitatea milioanelor de Cumparatori, a miilor de Albastri?

De aceea, preaonorat cititor, te conjur sa privesti cat mai repede intr-o oglinda. Dar sa privesti bine, incercand sa faci abstractie de contururile obiectelor zarite in spatele figurii dumitale. Priveste atent si, daca nu esti sigur, trece-ti mana prin par! Te implor, trece-ti mana prin par! Intalnesti vreo? nepotrivire? Si daca tot te amuzi, explica-mi (cu prima ocazie!) cum de nu sunt altceva decat un nene-chel? Unde mi-au disparut? coarnele?
_________________
"Oamenii nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi" <Lessing>
Back to top
View user's profile Send private message Send e-mail
vektros
junior
junior


Joined: 07 Aug 2004
Posts: 2

PostPosted: Sun Aug 08, 2004 6:07 am    Post subject: Reply with quote

Short fiction.



IN MEMORIAM
ERICK CHAMPAGNE

by Vera Bouchard




M-am trezit in rasete zglobii de copii in dimineata aceea...Aerul era incarcat de veselie si febrilitate si ma simteam mai nerabdator ca niciodata. Afara se auzeau rasete si muzica si chiuituri. Cumva mi se parea ca intreaga lume se pregatea de sarbatoare.

Am refuzat sa mananc in dimineata aceea..., care se anunta atat de speciala. Nu ma mai gandeam la nimic altceva decat la rasetele si strigatele de bucurie pe care le auzeam de afara. Si muzica...muzica era dumnezeiasca! Ma facea sa uit si foamea, si durerea si tristetea acestei lumi.
M-am ridicat in picioare si am incercat sa intrezaresc printr-o crapatura a usii ce se intampla afara ..sa vad de unde venea toata bucuria aceea, sa zaresc trompetistii, fanfara, sa vad cine batea toba atat de ritmat, sa zaresc multimea vesela de oameni pe care o presimteam in apropiere...Dar n-am vazut nimic . Nimic din toate astea. In fine, nimic impresionant. Numai un barbat.
Un barbat scund si slabanog stand mandru in praf.
Am auzit zavorul usii tragandu-se inapoi . Usa s-a deschis larg cu un scrasnet de rugina. Soarele m-a izbit drept in ochi si m-a orbit pentru cateva momente.. In confuzia creata am alergat afara din cameruta mea si am auzit inca o data strigatele multimii. Cand am redeschis ochii am vazut oamenii. Mai multi oameni decat am vazut vreodata in viata mea. Mult mai multi oameni decat mi-am imaginat vreodata ca ar exista pe fata pamantului. Si toti erau adunati in jurul meu. Ca un zid. Si ma priveau curiosi dansand si strigand. Toti petreceau in jurul meu. Toti erau fericiti si radeau. Toti, cu exceptia unuia.
A omului care statea singur in praf.
Pieptul ii era umflat si privirea lui ma sfida.
Omul acela...
Privirea aceea...
Dimineata aceea...
M-am apropiat de el mandru si increzator. M-am apropiat de el si l-am privit asa cum ma privea el. Barbatul statea singur in praf si ochii lui ma ardeau. Multimea a explodat in urale. Tobele au inceput sa bata tot mai tare si barbatul ma privea tot mai sfidator si mai arogant.
Apoi s-a facut liniste. Barbatul mi-a fluturat prin fata ochilor o fasie de carpa rosie. Bucata de panza tremura in bataia vantului ce ridica mici norisori de praf. Pieptul i se umfla tot mai tare in timp ce se apropia de mine.
Am tipat. Am vrut sa-l atentionez. Dar el se apropia tot mai mult. Tot mai mandru. Tot mai amenintator.
Mi-am aplecat fruntea si am alergat spre el cu toata furia mea. Dar inainte sa apuc macar sa-l ating...a disparut. Apoi am simtit o durere. Si am vazut picaturi de sange. Sangele meu.
Multimea urla tot mai tare. Durerea devenea tot mai insuportabila.
Apoi am zarit o sclipire metalica in lumina soarelui. O bucata de otel stralucea intre umerii mei.
Mi-am intors privirea spre usa prin care iesisem. Dar usa era zavorata in urma mea.
Apoi am inteles ca asta nu mai era un joc. Era o lupta. Cum au indraznit sa-si inchipuie ca as fi dat inapoi?!Ca as fi fugit sa ma ascund?!
Toate usile si toate zavoarele din lume sa fie larg deschise si eu n-as fugi din fata acestui barbat care sta stramb in praf cu palarioara lui penibila!
Imi aplec din nou fruntea si lovesc infuriat praful cu piciorul. Imi adun toate puterile si ma indrept cu toata viteza spre omuletul caraghios.
Din nou dispare! Si din nou durerea aceea ascutita. Si din nou sange. Tot mai mult sange. Fara sa ma opresc ma intorc si-l surprind pe omuletul caraghios cu palaria lui penibila stand cu spatele. Acum e al meu! In sfarsit! De ce n-a ramas printre oamenii fericiti din multime? De ce n-a ramas sa cante cu ei, sa danseze cu ei? De ce a trebuit omuletul asta caraghios sa distruga aceasta unica si speciala dimineata cu bravura lui prosteasca? Acum va regreta toate acestea...
Multimea urla si ma incurajeaza...
Deodata simt o sulita strapungandu-mi gatul.
Un omulet in costum de hartie colorata a aruncat sulita...
A venit sa-l salveze pe barbatul insolent cu palarioara lui stupida...
Gust praful...
Ma doare...
Multimea urla din ce in ce mai tare...
Tobele bat si trompetele suna...
Oameni fericiti se imbratiseaza dansand...
Trandafiri umezi cad in praful inrosit din jurul meu...
N-am stiut cat de bucurosi pot fi oamenii in jurul unui mormant ce se sapa...
E ultima lectie pe care o invat acum, cand mor...


Si, si , hombre, hombre
Baila, baila
Hay que bailar de nuevo
Y mataremos otros
Otras vidas, otros toros
Y mataremos otros
Venga, venga
Venga, venga a bailar...


Omule, omule
Danseaza, danseaza,
Hai sa dansam din nou...
Si sa ucidem altul...
O alta viata, un alt taur
Hai sa ucidem altul...
Back to top
View user's profile Send private message
Ben Ami
membru
membru


Joined: 07 Aug 2004
Posts: 51

PostPosted: Mon Aug 09, 2004 5:59 am    Post subject: Lumea lui Ben Ami (short hot story SF) Reply with quote

D(o)ar ZEI!
by Ben Ami


?Tu iartă...
Lasă-l să curgă ?n mine şi scaldă...
Scaldă-mi tot trupul ?n violetul sentimentelor tale,
Cu roşii sc?ntei, pe buze aprinde-mi dulcea Culoare,
Str?nge-te ?n juru-mi... cu albastra-ţi Lumină
Ca Sufletul meu ?n ad?ncul Zeiţei să vină!?
Ela1

?n clipa ?n care m-am trezit am inceput sa inteleg. Fără pic de logică, de raţiune. Ştiam pur şi simplu. I se putea ?nt?mpla oricui. Mi se ?nt?mplase mie.
Părea ceva neverosimil. Nu conteneam să mă ?ntreb? de ce tocmai eu? ?nainte fusesem ca oricare altul. Normal, fără doar şi poate. De atunci ?nsă, trecuseră c?teva ore bune şi nu ?ncetam să mă minunez afl?nd noi şi noi lucruri. Lumea prinsese culoare, părea alta. Eu eram altul. Aveam impresia că cineva o făcuse dinadins. Ca să mă deruteze, să profite de tainele sufletului meu.
Parcă nefiind ?ndeajuns de straniu, ?mi mai veneau şi tot felul de g?nduri ciudate. Toată copilăria mea fusese aruncată undeva, departe, ?ntr-o ladă de gunoi. Dar, oare, avusesem o copilărie? Nu mă pomenisem dintr-odată matur? ?mi era frică.
Nu era bine să fii matur. Asta am aflat-o de la EI. De la ZEI.
Stăteam ascuns ?n realul acela imens b?ntuit de viziuni ?nşelătoare şi le ascultam vocile. Le interpretam iluziile. ?n felul meu? Nu trebuia neapărat să cred că visez, dar aş fi preferat să fi fost aşa. Multe zgomote se zv?rcoleau prin preajmă, iar EI ? ca un făcut ? vorbeau numai prostii. Cel puţin atunci, eu aşa credeam!
Erau doi ZEI maturi. ZEIŢA Pepsica ? ?mi aducea aminte de cineva, dar nu eram prea sigur, fiindcă nu erau amintirile mele ? şi ZEUL Cocacol.
ZEIŢA era o frumoasă? Mi-ar fi plăcut să ?mpărtăşim iluzii. Să-i miros de aproape parfumul violet care mă ?nnebunise ?ncă din prima clipă. Să-i fac puţină curte.
Lumea LOR m-a atras uşor. Am alunecat pe luciul unui real ?mpodobit cu simboluri magice. Erau at?t de diferiti, g?ndirea lor era at?t de complicată! Era de parcă cu asta ?mi imaginasem din totdeauna că voi avea de-a face. Oriunde m-aş fi dus şi orice aş fi făcut ?nt?lneam glasurile LOR. Simţeam tot. C?nd am fost chemat la ?mpărtăşirea ?ntru organic am avut impresia că iluzia s-a fr?nt. Dar era doar o părere. Continuam să le ?nregistrez ? fără să depun nici cel mai mic efort ? toate dialogurile? Chiar şi iluziile.
Cred că abia atunci a ?nceput să mi se facă cu adevărat albastru. C?nd mi-am dat seama că, deşi sperasem ? ?n ad?ncul sufletului ? să fie un vis ur?t, realitatea se transforma ?ntr-o deziluzie. Mă invadase o ceaţă albă, lipicioasă, prin care-mi era imposibil să mă orientez. Cuvintele o străbăteau şi continuau să-mi r?c?ie intimitatea cu gheruţele lor mici de gheaţă? Reuşeau să mă ?nspăim?nte.
După ce m-am ?mpărtăşit ?ntru organic, m-am izolat din nou de grup. Remarcaseră apatia mea, lipsa de zel.
Nu i-am contrazis c?nd m-au etichetat ca rezidual. Aveau dreptate mai mult dec?t ?şi puteau ?nchipui. Numai că uneori nu-i mai puteam suporta, nu le mai răbdam senzaţiile de culoare putredă? Toată viaţa şi-o petreceau imagin?nd viziuni, pe care le descompuneau, mai apoi, ?n doar c?teva adieri fără de importanţă. Jocuri pervertite de imagini hipnagogice. Aiureli hrănitoare de iluzii. Suflete minuscule?
Mi-am ?nchipuit că ? după tot ce făcusem pentru grup cu o zi mai ?nainte ? meritam puţină intimitate. Dar, oare ce făcusem cu o zi mai ?nainte?
Amintirile mi se t?rau prin fisurile sufletului. Mă smulgeau din arborele neamului meu neştiutor, din trunchiul comun al grupului. ?mi ?ngreunau starea ? presupun?nd că mai aveam vreuna - care-mi ?mpăca temerile apărute pe marginea abisului? unde-mi pierdusem cumpătul.
Mă simţeam teribil de singur, de refuzat.... Deşi nu ştiam de ce, de către cine sau ?n ce fel. Vroiam să pun ordine ?n senzaţiile care-mi tot pătrundeau ?n minte. Aveam disperată nevoie de o stare de dragoste. Doream să fiu ajutat, ?nţeles, tratat cu respect. Chiar şi cu teamă. Ori asta era ceva cu totul nou pentru mine.

*

Nu toate ideile LOR erau inteligibile. Unele nu aveau nici măcar o mică adiere de aşa ceva. Nu reuşeau să-mi comunice nimic din care să pot ?nnebuni. Continuam să absorb senzaţiile, pregătindu-mă pentru clipa c?nd le-aş fi putut integra ?ntr-o structură oarecare. Lipsea ?nsă dorinţa. Nu ştiu de ce ?ncă n-o invitase nimeni.
*
Nicăieri ?n real nu se face corelaţia ?ntre masa corpului (orice ar ?nsemna acest termen) şi coeficientul de inteligenţă. Sunt stupefiat. Am dedus că radioul este un aparat de măsură al unei realităţi inventate?
Religia lor se numeşte Look. Am ?nţeles că, uneori, se ?nchină prea mult la idoli, aceasta fiind şi cauza unor stări penibile. O sectă foarte puternică, cu enorm de mulţi adepţi, care se ghidau dupa principiul ?Descurcate prin orice mijloace!? aveau sloganul: ?Doar ZEI!?. Unul dintre simpatizanţii acestei adevărate filozofii este şi ZEUL Cocacol. N-am ?nţeles de ce, fiindcă nu z?mbeşte niciodată, ori ăsta a rămas (de mult timp) semnul LOR distinctiv? Aşa am auzit la radio.
Şi la EI, ca şi la noi dealtfel, religia răm?ne baza de la care porneşti atunci c?nd ?ncerci să coagulezi o imagine de ansamblu. Diferenţa este că la noi idolii sunt ?ntotdeauna ?ntorşi ?n primordial, pe c?nd la EI sunt ZEI lideri politici. Am rămas nedumerit, cu mintea ?nsemnată de stupoare! Se ghidează după orice altceva ?n afară de inteligenţă. Chiar orice altceva!

*
E tare ciudat că-i mai numesc ZEI. Este ca o boală care atacă mintea suprasaturată de iluzii.
?mi amintesc senzaţiile dragului meu părinte: ?- Ţepos mic, lumea noastră (?ntotdeauna se ?nfierb?nta c?nd amintea asta) e făcută cum nu se poate mai bine (?nsă eu nu-i dădeam dreptate). Va veni şi ziua c?nd noi vom conduce destinele marelui real, ziua c?nd ZEII (aproape şoptea) se vor prăbuşi sub dăr?măturile propriei religii (?nsă eu nu ?nţelegeam). Vor fi striviţi precum grupurile care nu păstrează făr?ma de nebunie!?. Aşa-mi adia, era un ?nţelept! Fără de număr erau cei care-i cereau adierea nebuniei. ?ntr-o mulţime de iluzii se ?nfierb?ntau cu toţii. Nu ştiu să fii refuzat pe cineva. Nu simţea albastru, era un supravieţuitor. ?Direct responsabil pentru destinul grupului său?, incantau cu toţi. ?Un mare ?nţelept!?, intonaseră, p?nă la ?ntoarcerea sa ?n primordial, responsabilii grupurilor din volburile ?nvecinate.

*

Azi, ?n timp ce concepeam o stare de dragoste cu frumoasa grupului din volbura t?nără, iluziile ?mi fugeau la ZEIŢA Pepsica.
La ?nceput mă amuzau imaginile care mi se suprapuneau peste starea de dragoste. Apoi mi s-a făcut ruşine, iar durerea aceea ?ntunecată s-a ?mprăştiat prin toată făr?ma mea de nebunie.
C?nd ?mi dezmierdam partenera ?nchipuiam buclele ZEIŢEI căz?nd peste umerii rotunzi şi parfumul violet ?nvelindu-mi patima din suflet cu o crustă subţire, de gheaţă roşie.
Trebuie să mă abţin. Să nu care cumva să afle şi ceilalţi ce cred despre EA. M-ar putea considera rezidual pentru conducerea grupului, ori al ritualului de ?mpărtăşire a cunoaşterii ?ntru organic. Să mă evite şi chiar să mă izgonească ?n volburile necunoscute ale marelui real?
Tot ce ?nseamnă destin ? iar termenul n-are sens fără apropierea lui de viitor ? este considerat bizar (noţiune preluată inconştient tot de la ZEI) şi poţi să-ţi structurezi singur taine pentru jocurile halucinante ale grupului. Nimeni nu te poate ajuta să stăp?neşti acel strop de adiere primordială, de nebunie.
Tainele adierii de supravieţuire sunt sfinte! C?nd mă voi apropia de marginea existenţei reale, voi permite iluziilor să adie liber. Dincolo de limitele tuturor volburilor? S-ar putea ca abia atunci să pot inversa iluzii? Deşi n-ar mai ?nsemna mare lucru!
Nu aşa se răsuceşte realul. Nimeni nu-ţi răscoleşte iluziile ca să-ţi ?nţeleagă adierile. Oric?t de pătruns ai fi de esenţa supravieţuirii ZEILOR.
Adevărul iluziilor şi al senzaţiilor, al tuturor imaginilor hipnagogice trebuie impus sub ameninţarea ?ntoarcerii premature ?n primordial. Eventual, ?n cel al ZEILOR? adică, niciunde! Cum aş putea ieşi la suprafaţa propriei mele realităţi ?mb?csite de taine mincinoase şi iluzii stupide? O, dulce blasfemie!
?mi pun ?ntrebări la care răspund singur. Nimic nu-mi ajunge, nu mă-nnebuneşte?

*

S-a făcut noapte! ZEII pot face lumină sau ?ntuneric,??nsă nu văd ?n ?ntuneric. De aceea au ?nchipuit jocul cu ?ntrerupătorul? cel mai stupid joc pe care l-au putut imagina. Uneori mă mint că le sunt superior, doar pentru că nu fac distincţia netă ?ntre lumină şi ?ntuneric. Ca EI?
Conducătorul grupului din volbura t?nără m-ar evita dacă m-ar simţi imaginandu-mi asta. Este un fanatic al iluziilor. Senzaţia pe care o adie, ori de c?te ori faci imprudenţa să nu-l eviţi, este culoare putredă... Descompunere organică? ?Dacă te poate trimite ?n primordial, chiar şi ?n mod inconştient, ?ţi poate fi şi ZEU!? adie descompusul ăla. Mi se pare o inepţie. Asta nu este filozofie. Orice ţepos mic poate concentra, apoi respinge ?n real, o senzaţie cu mult mai elaborată. Mai inteligentă. ?mi doresc să-i dezvălui amănunte ale unei ?nt?lniri cu ZEIŢA, să-i adii??Azi am m?ng?iat-o pe Pepsica! Cum de n-am trecut pragul realului ?n timp ce imaginam o stare de dragoste??? Bietul descompus, ar putea turba ?nainte de a-i termina iluzia? Jocul nefiresc nervilor l-am aflat de la EA, ?l adia obsesiv imediat ce ZEUL Cocacol dispărea ?n marele real? ?Poate să turbeze maică-ta!?, adia frumoasa, şi-am zis că-i joc. Simţeam cum creşte nebunia-n mine. Oare se hotăr?se să-mi deschidă calea spre ?nţelegerea sfintelor taine?

*

P?nă astăzi, ZEUL mi s-a părut a fi un organic responsabil pentru micul său grup. Chiar dacă nu z?mbeşte (ca idolul LUI) g?ndurile, care altă dată ?mi trezeau iluzii străine de real, ?i defineau cu precizie profilul moral (cum spun EI). Ştiam că este gelos şi afemeiat - atuurile unui responsabil chiar şi ?n lumea mea ? dar nu credeam că poate agresa organicul frumoasei Pepsica. I-a zis??Uite, ai grijă de palma asta!?, după care a lovit-o.
Multe ore au trecut de atunci, dar ZEIŢA tot mai are lacrimi ?n ochi.
Să fie tot un joc sau prăbuşirea de care-mi transmisese dragul meu părinte?
M-am străduit să-i adii iluzii violete, să-i alin acea stare ?ntunecată. N-am reuşit! Pentru prima dată ?n viaţă am ?nţeles neputinţa ? senzaţie albastră ?nec?ndu-mi mintea ?ntr-un ocean primordial. Pentru mult timp? nu voi mai putea ?nchipui o stare de dragoste cu frumoasa din volbura t?nără.

*

Au trecut trei zile de c?nd tot ?ncerc să comunic cu EA. Este telepatie, abia am aflat. Sunt multe cuvinte (ciudată noţiune) care ?ncep cu tele-? Le aflu de la radio.
Nu bănuisem că supravieţuiesc cu greu. Că peste tot - ?n marele real ? sunt războaie, foamete şi boli. Că mor cu milioanele? Am avut iluzii reziduale c?nd am ?nţeles c?t de mulţi sunt. Mă ?nşelasem ?n fiecare zi a existenţei mele. ?nvăţăturile ?nţelepţilor nebuni erau incomplete. Adierile altor grupuri nu conţineau niciodată at?tea informaţii. De c?nd am ?nţeles asta? nu trece o zi fără să-mi ?mbogăţesc iluziile despre marele real.

*

Nebunia-mi ?ntrece orice ?şi mai poate ?nchipui vreunul din neamul meu. Istoria ZEILOR se ?ntinde pe o perioadă de timp incomparabil mai mică dec?t a istoriei noastre. ?nseamnă că sunt veniţi din realul unui alt primordial (al unei alte planete, cum spun ei). Cum altfel poate fi, dacă-şi refulează iluziile mişcătoare ?n filme, dacă le ?nregistrează ?n cărţi.
Poate că-s tot jocuri, ?nsă volburile ?nchipuite de ei sunt altfel şi alte ZEITĂŢI le stăp?nesc?

*

Astăzi am consolidat trunchiul grupului devenind conducător, ?nsă nu a fost aşa cum ?mi imaginam altădată. N-au ţinut cont de una dintre tainele sfinte ? frumoasa din volbura t?nără nu s-a alăturat ?ncă grupului. Şi-au ?nchipuit că mă evită, iar eu nu le-am adiat că lucrurile stau, de fapt, exact invers!
Peste un timp, profit?nd de noua situaţie, m-am apucat, cu infinită grijă pentru detalii, să le ?nchipui tot ceea ce cunoşteam despre ZEI. Tăcerea care s-a lăsat la ultima adiere a ?mpărtăşirii cunoaşterii ?ntru organic a fost ?nceputul arborelui de glorie al neamului meu. Cel mai nebun ?nţelept din istoria ?ntregului primordial tocmai le deschisese calea către stele. Volburile tuturor primordialelor aşteptau stăp?nirea noilor ZEI? Dar tot nu eram ?mpăcat!
Mi-am părăsit grupul neobservat de nimeni. Frumoasa mea Pepsica ?mi stăp?nea senzaţiile roşii, dorinţele violete toate. Vroiam să-i comunic cuvinte. Să-mi manifest nebunia. Să-i explic cum radioul o minte, să-i adii că nuclearii, cei mai nebuni ZEI lideri politici sunt? ?n primejdie?
Blasfemie, taină sf?ntă a primordialului!

*

O iubeam. Cu o noapte ?n urmă ?i sărutasem violetele pieptului. Adiasem cuvinte poezii, violete şi roşii. Lăsasem iluziile albastre să-mi sfredelească sufletul de trădător. Pentru o clipă spărsesem lanţurile primordialului şi mă amăgisem cu libertatea organicului EI. O mirosisem, ?i ?nvelisem coapsele cu răsuflările mele pătimaşe.
Acum mă grăbeam s-o ?nt?lnesc. Să lupt ?mpotriva celui ce-mi tortura frumoasa.
Mi-am ales momentul cu grijă. EI m?ncau ?n tăcere, fiecare la un capăt al mesei, fiecare cu iluziile-g?nduri bine ascunse ?ntre aşchii de suflet.
Atunci EL mi-a aruncat o privire. M-ar fi ignorat ca şi p?nă atunci? dacă nu i-aş fi ?nchipuit o iluzie adusă din primordial. Bietul Cocacol? Nu şi-a dat seama. C?nd a făcut-o atentă la apariţia mea, Pepsica a ?nceput să ţipe.
Ridic?ndu-mă de la masă? am sărit ?n faţa EI şi, invers?nd iluzia, am răsucit realul pe cealaltă faţă!
Satisfăcut pentru prima oară cu adevărat, m-am rotit ?nspre Pepsica şi am cuprins-o ?n braţe.
C?t de roşie era!?
Am vrut s-o sărut, dar, pentru o clipă, am ezitat. Aveam at?tea să-i spun şi totuşi? strălucirea din ochii ei? mi-a adus aminte - mai ?nt?i - de frumoasa părăsită ?n volbura t?nără.
_________________
"Oamenii nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi" <Lessing>
Back to top
View user's profile Send private message Send e-mail
ovidiu bufnila
membru
membru


Joined: 28 Jan 2004
Posts: 231

PostPosted: Tue Aug 10, 2004 11:50 am    Post subject: Fortele de crestere Reply with quote

Noile Forte de Crestere Science Fiction
sau cum se valuresc noii scriitori

Aroganta, lipsa de program, iluzoria glorie, nemoartea prin act cenaclier sau insular, falsa retorica despre moartea cartii, subretele sau malagambistii literari care trec drept critici cu staif sunt doar c?teva din elementele unui carnaval al imaginarului.

Placerea gurmandului literar, naravit si insuficient, maestru declarat al referintei, pare sa fie doar executia in piata publica a scriitorului care, chipurile, ar trebui sa indeplineasca un ritual al scrisului. Scriitorul trebuie sa faca orice numai sa incapa in meschinele canoane si regulamente instituite de Augusta Oficiala, oricare ar fi ea, sau in molatecele sau vulgarele texte chipurile critice.

Scriitorul ar parea ca este o trompeta inspirata a vremurilor ce vin, este Salvatorul si Invatatorul. Malagambistii literari considera chiar ca scriitorul e conductor de tren gata, gata sa traga semnalul de alarma spre vestirea apocalipticilor evenimente.
Gurmandul arogant se hraneste din vechile canoane critice impartind cu manie sau dispret bonuri valorice de glorie sau de prosperitate literara.

Spiritul critic e mort si ingropat in paginile de hartie in timp ce multimile sunt guvernate de mituri desuete si nefunctionale. Multimile traiesc moartea propriului lor imaginar dantuind fantomatic, ingurgit?nd evenimentul, nestiind ca sistemele liniare sunt defuncte si ca Secretul este de fapt o Complexitate.

Spiritul critic este vaduvit de ani de zile de un spirit critic viguros si eficace. In schimb, noul val de scriitori sunt etichetati, incondeiati sau tratati paternalist de critici desueti pentru care istoria s-a oprit de mult din mersul ei maiestuos si tragic.

Spiritul critic e mort si ingropat dar criticii desueti se intrec in catalogari gomoase si sentinte arogante. Noua Cruciada a Imaginarului are nevoie de nerv. Spiritul Critic are nevoie de Fortele de Crestere care se afla sub semnul disolutiei nu prin lipsa de asociere vremelnica ci prin lipsa unui discurs viril si devastator

De ani de zile penibilele barfoteci insulare sau cenacliere, in marginea infantilismului, tin loc, anecdotic, spiritului polemic cuceritor, sanatos. Niste nimeni se bat cu palma pe burdihan pleznindu-ne cu metafore si acreala, mai nou si in net, prin diverse site-uri. E libertate dar nu e spirit critic revolutionar. E fandom dar nu e curaj. E momentul istoric al individualitatilor puternice, obsesii mortale pentru spiritul colectivist.

Neavenitii si impostorii s-au aciuat la sanul Imaginarului gadilandu-l si tembelizandu-l prin act asa-zis critic paternalist, prin constructii hilare, prin structuri narative vulgare. Sa te umfli de ras cum mai chinuie niste nimeni referentialitatea de parca noi, adevaratii razboinici ai imaginarului, am fi niste ageamii si niste sugari.

Dar acesti critici prafuiti ne pun, chipurile, talpa-n g?t vr?nd sa ne invete cam ce va sa zica scriitura. Fortele de Crestere au poate o ultima sansa de a revolutiona Spiritul Critic. Fortele de Crestere au o ultima sansa de porni Noua Cruciada a Imaginarului .

Sta in savoarea scriiturii lor, in libertatea lor de expresie, in superbia fiintarii lor sa inceapa Revolutia Imaginarului. Altfel, toti acesti minunati tineri, se vor bucura de o scurta nota in pagina istoriei fandomiale.

Fervoarea lor, prospetimea si curajul de a sparge Falsii Idoli si de a arde falsul spirit critic care-i guverneaza penibil sau gomos, in prefata cartilor sau in Internet, sunt at?t de pretioase in aceasta minunata cruciada. Li se vor opune unii, prin varii mijloace, prin spirit de gasca sau prin act arogant, paternalist si lesinat.
Ei si?
Cantecele de sirena, perverse si inselatoare, ideologiile prafuite si tamaierea ar putea fi oare pericole pentru Fortele de Crestere? Fervoarea Cruciadei le va arde caci organizarea superioara a enciclopediilor se face prin fracturi si bifurcatii in timp ce sentimentalismul si dulceata criticului desuet sunt ale evolutiei si ale desertaciunii care duc sublimul si spiritul critic in pustiu.

Incercatul inceput de mileniu pune intr-o alta lumina imaginarul si relatia lui cu campurile magnetice. Fie aceasta o metafora care desemneaza campul enciclopedic aflat intre Privitorul-Lectorul Ideal. Campurile enciclopedice sunt cele care formeaza si sustin Imaginarul iar Fortele de Crestere ar putea porni o cruciada pentru recuperarea Enciclopediei. Enciclopedia nu este o Suma, dar contine un inventar enciclopedic.

Fortele de Crestere l-ar putea intui, ar putea porni cu ambitie in cautarea lui. Sigur ca l-ar putea inventa inventariind instructiunile Enciclopediei. Ar lupta pentru distrugerea ei, pentru subminarea unei perfectiuni semantice prafuite pregatind rasturnarea Puterii Vechiului Imaginar si metamorfozandu-se apoi in Noii Constructori.

Fortele de Crestere si-ar putea construi Lideri, si-ar putea hotari Eroi intr-o lume a Complexitatilor. Fortele de Crestere trebuie sa lupte intr-o cu totul alta lume si sa puna la cale noi instructiuni ale Enciclopediei. Cruciada Fortelor de Crestere ar putea fi nu doar Revolutie a Spiritului Critic.

Cine se teme de vartejurile semantice ale Enciclopediei aflate in miscare haotica se va tine cu dintii de un iluzoriu promontoriu conceptual. E perfect posibil ca Ovidiu Bufnila, semnatarul acestor randuri, sa fie el insusi desuet intr-o buna zi. E perfect posibil sa fie contestat. Mai mult chiar, e probabil ca va fi uitat.
Din acest punct de vedere, aceste randuri sunt o provocare si nu o predictie sau o profetie. Poate ca vom explicita intr-o buna zi Propozitia Simultaneitatii care cuprinde atat predictia cat si profetia.


A lupta in campurile de batalie enciclopedice inseamna a te pregati fie pentru deziluzie, fie pentru jertfa in corpul Noii Biblioteci, in corporalitatea Retelei Virtuale.
A fi insurgent inseamna a refuza, a starni haosul pentru a-l guverna. Insurgenta este o stare fundamentala a viului in exercitiul sau sub presiunea campurilor magnetice. Insurgenta e cuprinzatorul iar spiritul e necuprinsul tentat de a cuprinde.

Noii Cruciati vor descoperi ei singuri Templul Realitatii Virtuale si Noile Legi Digitale si Noua Carte. Altfel vor sf?rsi in vulgaritate si micime, fiind in cele din urma inghititi de hulpava Enciclopedie care, metamorfozata in c?mpuri magnetice, tinteste catre desfasurarea ei ca si camp material care asigura suportul interpretarii. Arta Privirii este a insurgentei si premerge interpretarii si descoperirii iar Noua Carte s-ar putea dovedi, in cele din urma, aceeasi unica alcatuire fictionala.


Fortele de Crestere pot arunca o altfel de privire Enciclopediei, provocand-o si deconstruind-o pentru a o stapani vremelnic. In aceasta consta taina. Iar adevaratul drum, care duce de cele mai multe ori in pustiu, e drumul catre miracol.

Fortele de Crestere ar putea infaptui Miracolul Noii Enciclopedii chiar daca aceasta ar fi superba lor jertfa si un act aparent minor in imensitatea universului plin de universuri.
Back to top
View user's profile Send private message
Roxana B
junior
junior


Joined: 01 Mar 2004
Posts: 3

PostPosted: Thu Aug 12, 2004 9:17 am    Post subject: Reply with quote

SHARIA
(fragment dintr-un roman care nu vrea sa se termine)


de Roxana Brinceanu

Jay hoinari un timp pe strazile din daCiti. Din loc ?n loc, pavajul era dislocat de radacini, iar luminile erau stinse. ?n jurul celor aprinse zburau fluturi de noapte. Un canal refulase, form?nd ?n jur o baltoaca ur?t mirositoare, si echipele salubritatii se straduiau in zadar sa-l desfunde. Probabil undeva ?n ad?ncuri ceva vroia sa arunce oamenilor ?n fata propria lor mizerie. ?nca o zona care va fi ?n c*r?nd abandonata. Perimetrul orasului privat, cel numit daCiti si aflat ?n proprietatea c?torva clanuri puternice si bogate, era din ce ?n ce mai restr?ns. C?nd zidurile vilelor se prabuseau sub presiunea vegetatiei, c?nd insecte si serpi si soareci napadeau spatiul locuibil, c?nd aparatele refuzau sa mai functioneze fara vreun motiv aparent, c?nd virusi si bacterii provocau noi si noi boli de multe ori incurabile, oric?t de puternic si bogat ai fi fost, trebuia sa pleci. ?n alt oras privat sau ?ntr-o colonie exterioara. Populatia scadea, ?n special cea umana. Istoria spunea ca, ?nainte de Sharia, nu mai exista nici un colt pe planeta care sa nu fi fost controlat de oameni. Natura parea ca pierduse razboiul cu civilizatia tehnologica. Iar acum... ?n nici doua sute de ani, populatia umana de pe Pam?nt scazuse la o treime. Celelalte specii inteligente nu suplineau golul. Nu faceau dec?t sa profite de tehnologia umana, adapt?nd-o la specificul lor anatomic si aplic?ndu-i filosofia lor. Nici ele nu prea prosperau, desi existau miscari care ?i numeau mercenari ai Shariei si propovaduiau excluderea lor. Lui Jay, care traise toata viata ?ntr-o periferie populata de un amestec pestrit de specii si rase, i se parea absurd. Chanka cimpanzeul suferea din cauza Shariei la fel ca si ea. La fel ca si Kurt, care era alb si bogat.
Ajunsa ?n cartierul indicat, Jay activa detectorul primit, urmarind apoi semnalul slab. Obisnuita cu detectarea semnalelor ID, putea sa-si dea seama ca era un semnal ??nfundat?, adica atenuat ?n mod voit pentru a fi mai greu de urmarit. Cu at?t mai bine, Jim va fi ?n siguranta... dupa.
Era liniste ?n jur. ?n c*r?nd se va lumina de ziua, va ?ncepe activitatea diurna, dar acum era pustiu si liniste. Cei care preferau activitatile nocturne se retrasesera, ceilalti nu se trezisera ?nca. Probabil si tinta ? Jay ?l identifica ?n mintea ei doar cu termenul de ?tinta? ? dormea ?ntr-una din ?ncaperile cladirilor darapanate din jur. Detectorul ?i arata cu precizie ?n care din ele. Era un bloc mare, cu multe etaje, care avusese destinatii diverse ?n viata lui. Acum era paraginit pe dinafara, dar locuit aproape ?n ?ntregime. La primul nivel erau doua sali de rugaciune a doua secte diferite, un centru de pariuri fara specific definit si un cabinet de control medical al Federatiei. Etajul urmator era ocupat ?n ?ntregime de un azil, cu toate dotarile necesare, sau cel putin cu ce mai ramasese din ele. Deasupra ?ncepeau locuintele particulare.
Intra ?ntr-una din salile de rugaciune. Nu era nimeni, cu exceptia unui cimpanzeu adolescent adormit pe o banca sub reprezentarea ?ngerului Tuturor. Trecu usor pe l?nga el, intra ?n spalator si de acolo se strecura pe ceea ce fusese c?ndva o scara de serviciu, acum abandonata. Era ?ntuneric.
?ntr-o strafulgerare de cosmar, Jay ?si reaminti o secventa din copilaria ei petrecuta ?ntr-una din aceste cladiri paraginite, ?mpreuna cu alti c?tiva copii. Alerga ?mpreuna cu Ginah pe coridoarele goale, si ?ntr-un colt gasisera cadavrul unui barbat dupa toate aparentele rapus de c*r?nd de o supradoza de droguri. ?l legasera la ochi cu o bucata de p?nza, ?i legasera m?inile la spate, si-l numisera prizonierul lor. Apoi ?l apucasera de c?te o glezna si-l t?r?sera ?ntr-una din camere unde se caznisera sa-l at?rne cu capul ?n jos, si ?ncepusera sa-l legene. Macabra distractie se terminase cu navalirea Politiei ?n cladire, recuperarea ?prizonierului? si alungarea celor doua fetite... Ginah murise peste c?tiva ani doar, tot ?n urma unei supradoze, probabil zacuse la fel prin vreun colt al unei cladiri parasite, dezbracata si slabita, astept?nd Politia...
Nu era bine sa-si aminteasca tocmai acum de Ginah. Trecutul era trecut, acum Jim avea nevoie de ea.
Astepta un timp, dar nu misca nimeni. Afara ?ncepuse sa se lumineze, interiorul cladirii ram?nea ?nsa ?n bezna. Soarele trebuia sa se ridice mult si sa straluceasca puternic ca sa patrunda prin cele doua luminatoare prafuite de la capetele coridorului. Cunostea tipul asta de cladiri, traise ?ntr-una din ele ?nainte...
G?ndul ?i reveni la cladirea copilariei ei, la Ginah, Luna, Bru, la destinul lor. Ca si aici, la parter era o sala de rugaciune mai mereu goala. Putin mai ?ncolo era scoala, c?te un etaj pentru fiecare specie: Ginah si ea, la etajul din mijloc, Luna la etajul inferior al c?inilor, Bru si fiii primatelor la etajul superior. Dar ei erau mereu ?mpreuna. La intrarea scolii sarea ?n ochi lozinca tuturor scolilor generale: ?Vino asa cum esti? semnific?nd intentia de a respecta personalitatea fiecarui elev si libertatea de exprimare. M?na unui rebel adaugase ?nsa ?Asa cum vreau eu sa fii?. Inscriptia nu fusese stearsa: autoritatilor nu prea le pasa de scolile de periferie. ?si amintea perfect grafitti-ul, si-i veni sa r?da de scolile din zonele selecte, unde comunicarea inter-specii si respectul fata de speciile nion-umane de c*r?nd recunoscute ca inteligente erau punctele de baza ale educatiei. Ei, renegatii periferiei, nascuti si crescuti ?mpreuna indiferent de specie si rasa, nu aveau astfel de prejudecati. Periferia era singurul loc cu adevarat democratic. Singurul loc care permitea ca Liam si Cobran ?mpreuna pe scena sa fie absolut naturali si succesul lor fulminant sa nu aiba nimic demagogic; care permitea ca Tao sa fi trait fericita ?n mijlocul unui grup de c?ini-iepuri; era locul ?n care Jay ?nvatase sa-i poarte un respect deosebit batr?nului cimpanzeu care-i fusese mai mult dec?t un tata.
Ar fi putut intra ?n camera. Omul dormea, era aproape convinsa de asta, dar nu stia daca e singur. N-ar fi vrut sa cada ?n capcana.
Pe coridorul de la etajul superior se auzira pasi apasati, era o primata de talie mare sau un om solid, ?n orice caz cineva cu care n-ar fi fost bine sa se ?nt?lneasca fata ?n fata, ?n ?ntuneric, ?ntr-o cladire straina. Era cazul sa se grabeasca.
Usa locuintei tintei avea un sistem de protectie simplu, usor de dezactivat, iar Jay ?l facu repede sa-i cedeze. ?mpinse usa cu grija. ?nauntru era lumina, locatarii nu se ostenisera sa ?nchida usile sau sa opacizeze geamurile, iar soarele diminetii inunda ?ntregul apartament prin ferestrele imense. Una din camere era goala. ?n cealalta, pe o saltea asezata direct pe podea, dormea ?ncolacit un c?ine roscat. Nu era tinta ei. Nu putea fi tinta ei! Jim n-ar fi putut amagi multa vreme autoritatile purt?nd cipul ID al unui c?ine! Dealtfel, detectorul ?i indica o alta directie, undeva ?n st?nga ei.
Numai ca ?n st?nga nu era nimic.
Asta nu era bine.
P?na sa apuce sa ia vreo hotar?re, o lama de fibre ceramice ameninta sa-i taie g?tul la prima miscare nepermisa, iar m?na unui barbat o deposeda rapid de arma si detector. O usa mascata! Ar fi trebuit sa-si dea seama ca mai exista o ?ncapere ?n apartament. Pornise de la ideea gresita ca locuitorii cladirii erau renegati saraci, dar aparentele ?nseala. Apartamentul era mult prea bine utilat si mult prea mare pentru doar doua persoane traind din cartela de azil. Erau traficanti sau intermediari, pe care un rival vroia sa-i puna la punct, sau sa se razbune, si o angajase pe ea sa le rezolve problemele dificile.
C?inele roscat se ridica ?n picioare si se ?ntinse.
- Ca sa vezi, au angajat o novice! Nu te-am mai vazut printre noi.
Barbatul ?i rasuci m?inile la spate si o ?mpinse ?n mijlocul camerei.
- Presupun ca habar n-ai de ce esti aici, spuse.
?Ba da, stiu prea bine?, g?ndi Jay. Nu-si dadea seama daca cei doi se vor multumi sa r?da de ea si s-o arunce apoi ?n strada, sau aveau de g?nd sa-i trimita capul ?ntr-un colet pe adresa angajatorului. Se hotar? sa faca pe proasta.
- Sunt aici pentru bani.
Jumatate de adevar reprezinta minciuna perfecta.
Barbatul r?se. Ar fi putut fi un alter-ego perfect pentru Jim. Era ?nalt, solid, cu pielea putin mai deschisa ca a lui, si aproape de aceeasi v?rsta. Avea un implant auditiv si o cicatrice fina pe obrazul drept, pe care o pastra probabil din cochetarie. O imobiliza cu o m?na, iar cu cealalta plimba lama cutitului pe g?tul ei.
- Oric?t ti-ar fi promis, e putin, r?se roscatul. ?ntotdeauna pretul pentru astfel de actiuni e mult prea mic, fiindca niciodata nu acopera si efectele ulterioare, uitarea nu e inclusa ?n pret... Nu sunt ?mercenar al Shariei? cum spun frumosii aia sclivisiti. Sunt un borfas ca toti ceilalti si-mi duc viata cum pot si eu.
Se considera vizat el, nu barbatul. Poate ca era mai important sau poate era doar plin de sine.
- Esti un spargator bun, dar un asasin prost.
- Pot ?nvata, zise Jay caut?nd cu disperare o cale de a se elibera si de a repune m?na pe arma. Confuzia era ?n favoarea ei, at?ta timp c?t nu exista un dusman bine definit caruia sa i se trimita parti din ea drept avertisment putea spera sa scape cu viata.
- Sa nu crezi ca e o meserie ca oricare alta, continua c?inele d?ndu-i ocol. Asta nu se ?nvata, asta se simte, se naste o data cu tine. Zici ca ai venit pentru bani? Gresit! Cine alege calea mortii pentru a c?stiga bani greseste. A ucide nu e un mod de ?mbogatire, e un mod de a trai. O faci din instinct, o faci din placere. Daca nu simti moartea alerg?nd ?n s?ngele tau, din stomac p?na ?n v?rful degetelor, daca nu simti frica odata cu victima, durerea odata cu victima, eliberarea odata cu victima, totul e ?n zadar. Nici macar n-are rost sa ?ncerci. A ucide ?nseamna a trai mai multe vieti concomitent, a te multiplica precum v?ntul si ploaia, precum Sharia. Trebuie sa ai curaj nebun si sa te temi nebuneste. Te-am simtit, tie nu-ti era frica. Nu poti gasi curaj daca nu ti-e frica, asa cum nu poti ucide pe cineva caruia nu-i e frica de moarte.
- Tie nu ti-e... frica?
- Mi-e frica de Sharia. Stramosii mei au venit din salbaticie sa traiasca alaturi de oameni. I-au ajutat sa defriseze paduri. I-au ajutat sa construiasca orase ?n deserturi. I-au ajutat sa ucida alte animale. I-au ajutat sa otraveasca pam?ntul si apele. Au ajutat oamenii sa se omoare ?ntre ei si s-au omor?t ?ntre ei pentru placerea oamenilor. Iar acum ma tem de razbunare. Ma tem de Sharia asa cum se tem oamenii.
- De Sharia ne temem toti...
Str?nsoarea slabise putin. Lama ?ncremenise la o distanta ceva mai mare de g?tul lui Jay, dar tot era riscanta o tentativa de evadare. Barbatul era puternic si probabil antrenat, iar c?inele filosof avea reflexele mult mai bune dec?t ale ei. Daca cei doi puneau actiunea ei pe seama extremistilor rasisti, ?i ram?nea o sansa spun?ndu-le adevarul. Ea era, la urma urmei, doar un executant, iar motivele pentru care cineva dorea moartea altcuiva ?i erau indiferente, at?ta timp c?t putea trage foloase din asta. Dar mai ales, at?ta timp c?t ram?nea ?n viata.
- Uite ce e, zise, eu nu am nimic cu nimeni. Habar n-am ce au altii cu voi. Nu cred ?n superioritatea oamenilor si nici nu consider speciile non-umane ?mercenari ai Shariei?. Am doar nevoie de bani si am apelat la... metoda asta.
Evita ?n ultimul moment sa pomeneasca de ?ultima solutie?. Pentru ea cei doi erau necunoscuti, dar ei ?si cunosteau dusmanii.
- Cum spui tu, fetito, si sunt chiar convins ca banii ?ti trebuie pentru un scop nobil! Numai ca ai dat-o ?n bara. N-o sa-ti primesti recompensa.
- Ghinion.
- Nu exista c?stiguri usoare, stii asta, nu? Nimeni nu primeste recompense pe degeaba...
C?inele roscat se pregati sa lanseze o noua tirada, dar se opri si ciuli urechile. De pe coridor se auzea un sopotit slab, si ?nainte ca ei sa se poata pune la adapost usa zbura si ?nauntru navalira doua namile ?narmate si cu fetele acoperite cu masti respiratorii, din cele care se folosesc ?n mediu acvatic. Unul din ei avea fixata, la nivelul ochilor, o camera de filmat. Jay ?ntelese imediat ca noii veniti nu reprezentau o sansa pentru ea, ci mai degraba moartea sigura. Cei doi venisera sa execute ?animalul?, ?mercenarul Shariei?, si nu intentionau sa lase ?n urma martori. Jay se afla acum de aceeasi parte a baricadei cu fosta sa tinta.
Mascatii ?ncepura sa traga, razele armelor lor matur?nd ?ntreaga camera, salteaua lua foc, una din ferestre crapa, iar Jay, ?n disperarea de a-si salva viata, se arunca spre fereastra crapata care din fericire ceda sub greutatea ei, si plonja ?n gol.
Back to top
View user's profile Send private message Send e-mail
ovidiu bufnila
membru
membru


Joined: 28 Jan 2004
Posts: 231

PostPosted: Fri Aug 20, 2004 9:02 am    Post subject: Marian Coman spune: Reply with quote

Duminică, 8 august, ?ncep?nd cu ora 11.00, la Casa Municipală de Cultură, a avut loc o nouă şedinţă a Cenaclului de Arte Vizuale şi Literatură de Anticipaţie SFera.

Adrian Lica a citit un short-story, "Atingeri sensibile", lucrare care ?nseamă şi debutul publicistic al t?nărului brăilean. Fără a fi un text SF, "Atingeri sensibile" reliefează c?te ceva din sensibilitatea şi din valenţele artistice ale lui Lica.

Şedinţa de duminică a fost una a premierelor: Hristu Bordeianu a citit pentru prima oară la SFera. O schiţă fantastică, "Printre oamnei" şi o povestire science-fiction clasică, "Inelele lui Saturn", parte a unei trilogii a cărei acţiune este plasată ?ntr-un viitor ?ndepărtat ce aminteşte de viziunea lui Isaac Asimov.

?nt?lnirea cenacliştilor de la SFera s-a ?ncheiat cu "Revenntville", o povestire semnată şi lecturată de Gabriel Leonard S?rbu, autor cu care cititorii noştri s-au mai ?nt?lnit ?n această pagină. "Revenntville" este un text de factură horror, de mari dimensiuni, cu personaje şi atmosferă bine conturate.

continuare in:
http://www.imaginar.tk/


Marian Coman
Cenaclul Sfera
Back to top
View user's profile Send private message
ovidiu bufnila
membru
membru


Joined: 28 Jan 2004
Posts: 231

PostPosted: Fri Aug 20, 2004 9:04 am    Post subject: Horia Nicola Ursu Reply with quote

Stirile Topic Science Fiction/editia OBSERVATORULCULTURAL:

Amigos!
Pe site-ul excelentei edituri americane Tor Books puteti citi
incepind de azi-noapte o noua povestire semnata de Brian Herbert si
Kevin J. Anderson, a carei actiune e situata in universul Dune creat
de Frank Herbert, in perioada legendarului Jihad Butlerian. Asa cum
au facut in 2002 cu povestirea "Hunting Harkonnens", care deschidea
magistral ciclul "Legendelor Dunei" si in urma cu un an, cind "The
Whipping Mek" facea legatura intre primele volume ale acestuia, THE
BUTLERIAN JIHAD si THE MACHINE CRUSADE, noua povestire originala
intitulata "The Faces of a Martyr" e o punte intre THE MACHINE
CRUSADE si THE BATTLE OF CORRIN, cel din urma segment al trilogiei,
care urmeaza sa apara in cursul lunii august. La aceeasi adresa
puteti gasi citeva date despre autori si link-uri catre recenzii ale
cartilor trilogiei.
Va reamintesc ca, incepind din noiembrie 2004, romanele seriei Dune
scrise de Brian Herbert si Kevin J. Anderson pe baza insemnarilor lui
Frank Herbert, care completeaza magistral cele sase volume ale seriei
originale, vor aparea, la intervale de aproximativ 6 luni, la
Omnibooks. Cele doua cicluri inedite in romaneste, "Preludiul Dunei"
si "Legendele Dunei" vor fi precedate, in cursul acestei luni, de o
culegere din seria FICTIUNI (www.fictiuni.p5net.ro) avind drept
subiect universul Dune (vechile si noile romane deopotriva). Din
sumar: un eseu despre geneza universului Dune semnat de Frank
Herbert, articole de Norman Spinrad, Gerard Klein, Paul Di Filippo,
Dan Dobos, Catalin Badea-Gheracostea, etc. si interviuiri in
exclusivitate cu Brian Herbert si Kevin J. Anderson. Bonus: un extras
din CASA ATREIDES, primul volum din ciclul "Preludiul Dunei".
Doritorii pot comanda anticipat atit volumele celor doua cicluri, cit
si culegerea din seria FICTIUNI pe adresa editurii: Omnibooks SRL,
Str. G. V. Popescu Nr.7, 440021 Satu Mare, sau prin telefon:
0261715852 sau 0722345870 si e-mail [email protected]. Abonatii seriei FICTIUNI vor primi culegerea imediat dupa iesirea de sub tipar, fara a mai fi nevoie de comenzi speciale.

Horia Nicola Ursu
editor
editura OMNIBOOKS
Back to top
View user's profile Send private message
ovidiu bufnila
membru
membru


Joined: 28 Jan 2004
Posts: 231

PostPosted: Tue Aug 31, 2004 11:42 am    Post subject: Concuuurs! Reply with quote

Topic Science Fiction Project anunta un concurs de proza SF. Premiul 200 de euro. Concursul cea mai frumoasa povestire SF se incheie in ziua de 4 august 2005. Povestirea trebuie sa fie publicata in forumul SF din www.itbox.ro si sa aiba intre 1000-1500 de cuvinte.

NOTA
Concursul e deschis oricarui navigator. Linkurile povestirilor
intrate in concurs vor fi postate in sectiunea speciala Concurs
Topic Science Fiction deschisa in baza de date e e-groupului:
http://finance.groups.yahoo.com/group/Topic_Science_Fiction_Project/

REZULTATELE FINALE:
rezultatele finale vor fi comunicate dupa ziua de 4 septembrie 2005

Informatii si Inscriere in:
http://finance.groups.yahoo.com/group/Topic_Science_Fiction_Project/


Last edited by ovidiu bufnila on Mon Sep 13, 2004 7:36 am; edited 1 time in total
Back to top
View user's profile Send private message
ovidiu bufnila
membru
membru


Joined: 28 Jan 2004
Posts: 231

PostPosted: Wed Sep 01, 2004 10:34 am    Post subject: Marela Bogarela Reply with quote

Marela Bogarela 005

short story de
Ovidiu Bufnila

Marela Bogarela isi stranse aripile si privi de-a lungul marii. Marea de sticla fosnea din cand in cand cand ieseau sa rasufle un pic sirenele Mangoo. Marela Bogarela le facu sirenelor un semn de taina si sirenele deschisera inelul magnetic ce lega valurirea constelatiei.
- Crezi ca o sa vina? intreba nerabdator piticul Melfiore, tragandu-se de urechile lui clapauge.
- Vine, sopti Marela Bogarela sigura pe ea.
Avea o frunte luminoasa. Avea stea. Steaua clipea din cind in cand anuntand cate o valurire magica dincolo de orizontul nostru vizibil.
- Si daca nu vine? intreba piticul Melfiore facand o pirueta si fluturand palaria lui mare de pai, legata cu funda rosie.
- O sa vina, a promis atunci cand Marii Astronomi au despartit atomul de imaginea lui in oglinda, sopti Marela Bogarela cu ciuda.
- Eu nu as pune mana in foc! Stii ce usor e sa promiti? Credeam ca stii, credeam ca stii draga ca sacalii desertului i-au promis viata principelui Gostambore cand a cazut cometa Blao si nu s-au tinut de cuvant crezand ca vraciul princepelui chemase cometa sa puna capat experimentelor lor de mecanica cuantica si magica! Sa nu spui ca esti naiva, printeso!
Marela Bogarela nu era naiva. Valurise zeci de razboaie in spatiul cosmic, valurise istorii si popoare. Acum insa era pe deplin indragostita. Si cu dragostea nu e de glumit. Te valureste in toate directiile pana te lasa fara de suflare. Asta cu dragostea.
- Poate ca o sa vina, sopti piticul Melfiore simtind in campurile lui magnetice cat de hotarata era Marela Bogarela in asteptarea ei.
Back to top
View user's profile Send private message
Ben Ami
membru
membru


Joined: 07 Aug 2004
Posts: 51

PostPosted: Wed Sep 01, 2004 10:53 am    Post subject: Lumea lui Ben Ami (001) Reply with quote

Primara Ovipară ? by Ben Ami

?- Eşti o scroafă ?mpuţită!?, ?mi spusese mama imediat după ce-i făcusem cunoştinţă cu noul meu prieten. Nu ştiu de ce am impresia că a fost unul dintre acele gesturi pe care nu e recomandat să le faci prea des. Cum putea fi at?t de m?ndră de mine? Ce făcusem ca să merit asta? Niciodată n-a putut suporta bărbaţii la costum şi cravată, spălaţi şi curaţi, cu unghiile ?ngrijite. De ce se răzg?ndise tocmai acum? ?nainte, c?nd spunea asta, credeam că-i doar o toană de-a ei, că nu vorbeşte serios. Fusesem nevoită să recunosc că trebuia să-mi pese mai mult, că fusesem o nesăbuită, o excentrică.
Robert era frumos, vecinii mei ?l priveau ca pe-o victimă, ?gigoloul mameluc? ziceau, şi se purtau ca atare. Prin urmare, mulţi dintre ei au regretat acest lucru. Acum ştiu ce-au simţit. Dar atunci mă luase valul, credeam că ?n braţele lui puternice sunt ocrotită, dorită, iubită. Spunea că nimic altceva nu-l interesează, iar eu ?l crezusem, cine m-ar fi putut condamna? Cine ar fi ştiut că ochii lui verzi vor schimba lumea mea, şi ?nţelesurile, şi rosturile toate?
Iartă-mă mamă! Nu ştiam că EI sunt at?t de perverşi, că universul lor este atat de INUMAN. C?nd ?l vedeam spăl?ndu-se pe dinţi mă cutremuram de indignare, c?nd ?i simţeam mirosurile ?ngrozitoare, ce ieşeau din sticluţele acelea micuţe din care ?şi p**a sub braţ - ohh! - mă cuprindeau chinurile, c?nd ?i mai zăream şi pielea capului printre firele de păr? mă ?ncolţea greaţa. Nu putea fi adulmecat. Nimic din EL nu era ?mpărtăşit celorlalţi, se păstra doar pentru sine. Era at?t de obscen! Poate ca asta a fost şi cauza pentru care - ce proastă am fost! - credeam că-i deosebit, că e unic. T?rziu, mult prea t?rziu, mi-am dat seama c?t de mult rău putea face cu ochii aceia verzi.
Acum, după ce tu m-ai părăsit pentru totdeauna, mi-am dat seama că Robert ?nlăcrimatul, fostul meu iubit, care privea negii tai fascinanţi cu blandeţea lui perversă şi nefirească, ţi-a grăbit sf?rşitul, şi nu damblaua care te ?nconjurase cu grija ei maternă ?n ultimul timp.
Aş vrea să ?nţelegi c?t de mult te iubesc, să-ţi descriu ?n amănunt cum ochii degeneratului - de care am fost orbită pentru o vreme - plutesc ?n propria sa vomă, cum s?ngele lui sc?rbos de roşu ?mi ?nmoaie ghearele. Ştiu c?t de mult ai vrea să ştii! Aveai at?t de multă dreptate, lumea lor a apus, obiceiurile lor nesănătoase spurcau Primara Ovipară. Lumea de m?ine.
Laptele celor cinci ţ?ţe ale mele vor umezii morm?ntul tău p?nă c?nd voi şti că m-ai iertat. G?ndul mă face să mă simt mai bine. O umezeală calduţă mi se prelinge ?n jos, pe piciorul din spate.
_________________
"Oamenii nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi" <Lessing>


Last edited by Ben Ami on Sat Sep 04, 2004 3:09 pm; edited 1 time in total
Back to top
View user's profile Send private message Send e-mail
Ben Ami
membru
membru


Joined: 07 Aug 2004
Posts: 51

PostPosted: Sat Sep 04, 2004 3:08 pm    Post subject: Lumea lui Ben Ami (002) Reply with quote

Două secunde şi-un scop - by Ben Ami

?Am să ţi-o trag peste botul ăla r?njit, de bestie criminală! O să-ţi doreşti să fii murit ?ncă din p?ntecul maică-ti?. Şi zic?ndu-i asta i-am smuls tubul de oxigen din gură, apoi am ?nconjurat cu privirea camera de spital, ?ncerc?nd să găsesc o pungă ?n care să-i păstrez măruntaiele. Cu tot cu storma.
Capul asistentei care păzise monstrul continua să se rostogolească pe podeaua vibratorie particip?nd la o scenă pe care, ?n fapt, o părăsise deja, de treizeci şi patru de secunde.
Pe coridorul de unde intrasem evenimentele se precipitau. Gaşca de umanoizi pe l?ngă care trecusem ?ncercau să-mi taie orice cale de ?ntoarcere, pregătindu-se să dea buzna ?năuntru. Cu membrul artah mi-am sprijinit lancea, cu cele trei de pe abdomen am imobilizat monstrul gajir, apoi una dintre ventuzele scapulare am aplicat-o peste z?mbetul sedat al bestiei. Şase secunde mai t?rziu măruntaiele gajirului ?mi musteau ?n guşă. P?nă la urmă mă g?ndisem că este cel mai sigur loc din lume. Doar un laser ar fi putut străbate plăcile mele cornoase.
C?nd se năpustiseră ?n cameră, ?ncerc?nd să se adapteze podelei vibratorii, mai mult de trei cincimi din corpul meu se afla ?n exteriorul clădirii. Doar unu virgulă trei secunde mai t?rziu acceleraţia gravitaţională mă salvase din calea bucăţilor incandescente ?mprăştiate ?n direcţia mea.
Şase nivele mai jos ratasem prima cale de salvare, iar surpriza m-a determinat să aleg podul ?ngust - de doar doi inchi - care lega spitalul de o clădire de locuinţe. Cea mai improbabilă cale de c?ştig.
Opt secunde ?nt?rziere! Trebuia neapărat să străbat un zid de plasticarst, la capătul unei curse de două sute de paşi. De partea cealaltă mă aştepta echipa de intervenţie.
Trec?nd de-a dreptul prin zid o lumină puternică mi s-a aprins ?n faţă şi lumea s-a răsturnat, devenind dintr-o dată cu mult mai neprietenoasă. Sperasem să nu se ?nt?mple aşa, ?mi dorisem să ajung la timp, ?nsă enzimele mele proteolitice ?şi acceleraseră procesul degradativ chiar ?n propia-mi guşă. Mai mult de trei sferturi din ?marfă? fusese compromisă. Adio bonus, la revedere plată, pa-pa timp de ?recondiţionare? ?ntr-o ?cuşcă? gajiră. Te pomeneşti şi că exact ?n timp ce aveam impresia că-s imobilizat, se cădea de acord asupra atomizării celei mai importante părţi din corpul meu. Pentru două secunde nenorocite.
Am uitat cine uitase o definiţie mai cuprinzătoare a ghinionului. Trei sute de copii superdotaţi vor răm?ne fără substanţele necesare dezvoltării unei bune viteze de coordonare, handicapaţi ca şi mine. Abia peste optzeci şi două de ?rotaţii? vom putea face rost de energia necesară deschiderii unei noi ?porţi?. Va trebui să găsim o altă soluţie, pentru că p?nă atunci gajirii vor fi evoluat, elimin?nd secvenţa de nucleotide care le formează storma, căruia ei ?i zic calcul. Puah!
C?ndva ?i vom izgoni, fie şi numai pentru că aglomeraţiei ?n care trăiesc ?i spun Niumehico.
_________________
"Oamenii nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi" <Lessing>
Back to top
View user's profile Send private message Send e-mail
Ben Ami
membru
membru


Joined: 07 Aug 2004
Posts: 51

PostPosted: Sat Sep 04, 2004 3:12 pm    Post subject: Lumea lui Ben Ami (003) Reply with quote

Trinidad - by Ben Ami

- Ce spuneai că s-a ?nt?mplat cu atilaticenii? l-am ?ntrebat pe Primo imediat ce capsula s-a etanşeizat ?n spatele meu. Iar acesta, ?ntorc?ndu-se şi ignor?nd mesajele de pe ecran mă privi cu ocelii săi din c?teva mii de puncte de vedere. Colosule! Uitasem cum arată o cască hialină.
- Ce fel de ?ntrebare e asta? mă ?ntrebă, scoţ?nd oribilitatea de cască de pe faţă. ?Creierele-insectate? nu erau preferaţii italanienilor.
- Tu ai transmis, nu erai de veghe?
- Aha, păru Primo că-nţelege. Cea mai mediatizată ştire de la Marea Destindere ?ncoace.
- Şi Altceva? N-am bătut tot drumul asta pentru un ?aha?, cei de la ferma de creiere?
- Formata de creiere, mă ?ntrerupse el brusc. ?n ochii obosiţi ?ngrijorarea săpase crevase s?ngerii. M-am ?nfiorat.
- Cum vrei tu, dar te avertizez! Ferma e preocupată de orice informaţie strategică. C?ţi eram imediat după Destindere, 323? Fiecare naţiune cu propriile resurse, fiecare dezvolt?nd - alternativ - un alt viitor. C?ţi am rămas, 52?
- 51! ?ngăimă Primo, privindu-mă ţintă. Din vina cui? Colosul a dat, cine a luat? Spune-mi tu!
- Trinidad,? cel mai bun c?ştigă.
- C?ştigă! zise el, cu privirea pierdută ?n ecranul suprasaturat de imagini. Cu ce au greşit boliviarii, havelienii, ioanizii, şi at?ţia alţii, iar acum atilaticenii? ?ntrebarea lui conta. ?n mai puţin de două sute de ani Trinidad ajunse cea mai hulită progresiune implementată de către ancestrali ?n genele umanităţii. Acelaşi spaţiu, mai multe realităţi. Destindere, Colos şi Altceva, ?mpreună form?nd Trinidad.
- La fiecare accident Altceva a fost de vină. Tatăl Colosului! Acelaşi pretext fanatico-religios, presiuni inimaginabile asupra Porţilor, pretexte de intervenţie. Eşecuri.
- Da!, părea că z?mbeşte pentru prima oară Primo. ?nsă şi de această dată Porţile au ?mpiedicat Invazia. C?t de puţin au ?nţeles! adăugă el, ?nainte să-şi monteze casca pe faţă.
Famigliile din Italania ştiau că scopul Fermei papale este pre?nt?mpinarea unui Altceva. ?Creierele-insectate? colectau informaţii, Ferma le utiliza ?n experimente cu implicaţii niciodată dezvăluite. ?Supravieţuim şi doar asta contează?, voi anunţa famigliile, convins fiind de extincţia atilaticenilor.
I-am cerut lui Primo ultimele date. Nu-i revelase nimeni adevărata sa origine, inserţia genelor ?receptive?? Timp de trei minute l-am privit ?n tăcere, ?nsă el făcuse infarct imediat după al doilea. Previzibil.
Deşi ştiam ce aveam să văd, i-am scos casca hialină şi mi-am montat-o. Muzicalitatea şi versurile straniei Gloomy Sunday au ?ncercat să erodeze fundamentul meu ereditar. Un Altceva instantaneu. ?nsă eu nu eram Primo, nu purtam genele unui anume Rezs? Seress, nu eram sinucigaş.
Ideile Fermei papale sunt pur şi simplu perfecte.
Urmează romanistanii? ?nsă, asta mai t?rziu. Deocamdată nu-mi pot scoate din minte rictusul lui Primo. Şi muzica aceea?

?it is autumn and the leaves are falling, all love has died on earth
the wind is weeping with sorrowful tears, my heart will never hope for a new spring again
my tears and my sorrows are all in vain, people are heartless, greedy and wicked
love has died!
the world has come to its end, hope has ceased to have meaning
cities are being wiped out, shrapnel is making music
meadows are coloured red with human blood
there are dead people on the streets everywhere, I will say another quiet prayer
people are sinners, lord, they make mistakes...
the world has ended!?
_________________
"Oamenii nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi" <Lessing>
Back to top
View user's profile Send private message Send e-mail
Ben Ami
membru
membru


Joined: 07 Aug 2004
Posts: 51

PostPosted: Fri Sep 10, 2004 3:41 pm    Post subject: Lumea lui Ben Ami (004) Reply with quote

Răsplata by Ben Ami

Mă ?ntorc şi lovesc. Pumnul zdrobeşte maxilarul adversarului meu, care cade, se rostogoleşte pe spate şi zv?cneşte din membrele inferioare pentru o ultimă dată, leşin?nd. Răsuflu din greu, dar cu uşurare, mai mult ?ncerc?nd dec?t reuşind să-mi recapăt stăp?nirea de sine. A fost greu, ba nu, a fost foarte greu! Parcă mai greu cu fiecare luptă, cu fiecare efort dozat ? mereu un efort dozat ? amintindu-mi de următoarea confruntare, de fiecare dată mai aproape de ultima dată.
Genunchii ?mi tremură, o d?ră de s?nge mi se prelinge pe g?tul ?ncă ?ncordat, ?nsă mai găsesc resurse să z?mbesc, să le fac pe plac, să le merit banii investiţi ?n mine, maşinăria care nu dă greş, cel mai puternic om. Ce ştiu ei despre imposibilitatea mea de a urina, c?ţi dintre ei au nevoie de o lumină aprinsă de fiecare dată c?nd ?ncearcă să adoarmă şi monştrii nemaipomeniţi ?şi ?ncep p?nda, urmărirea, goana. Cine a aflat valoarea p**a cu care reuşesc ?n cele din urmă să ies din coşmar? De ce le-ar păsa?
Cu capul ?n palme, singur ?n imensul vestiar de lux pe care mi l-au pus la dispoziţie, insensibil la zarva de afară reuşesc totuşi să-mi simt antrenorul intr?nd. Cu coada ochiului i-am urmărit paşii uşori şi sprinteni pentru un om de etatea lui. Ce se va alege de mine c?nd voi fi la fel de bătr?n? Cine mă va aştepta la fel de naiv, de ?ntrebător, de nerăbdător? Se opreşte ?ntr-un loc.
Ridic bărbia din podea şi-l privesc direct ?n ochi, aştept?ndu-i reproşurile, temerile pentru viitoarea confruntare, pregătirea psihologică a momentului c?nd voi fi doar eu şi adrenalina consumată cu cumpătare, doar eu şi umorile corpului meu, adversarul nefiind dec?t ţinta finală a tuturor traiectoriilor palmelor, pumnilor, coatelor, genunchilor şi tălpilor mele bine coordonate.
Privindu-l de la distanţa de cincisprezece paşi abia după c?teva minute reuşesc să şoptesc?
- Ce tratament de recuperare trebuie să urmez de data aceasta? Meloterapie? Ultrasunete? Diadinamice? ?l văd cum dă din cap ?n semn că nu. ?mpachetări? Ionizări negative? Masaj termic? Privirea sa nu lăsă loc de interpretări, creierul ?ncepe să-mi lucreze febril. Crioterapie? Electrostimulare? Acupunctură? Hidrokinetoterapie? ?ncerc eu să-mi amintesc panicat, ?n timp ce el ?ncepe să z?mbească. De acolo, de departe, parcă din ce ?n ce mai departe.
Un calm nefireasc ?mi cuprinde corpul, o descărcare infernală de adrenalină mă ajută să străbat - ?n mai puţin de o secundă - distanţa care ne separă. Abia apuc să-i zăresc ?nceputul de uimire pe faţa bătr?nă şi zb?rcită de timp.
C?nd degetele mele ?i cuprind g?tul, prin minte ?mi trec: amfetamină, propilhexedrină, amfepramonă, stricnină, clorfentermină, pipradol, efedrină, mesocarb, metilfenidat, pentetrazol?
?n timp ce faţa sa ?ncepe să capete o culoare cianotică, muşchii mei transpiră: bolasteron, metenolon, metiltestosteron, nandrolon, stanazolol, oxandrolon?
C?nd ?mi şopteşte ultimele cuvinte, ?mi aduc aminte despre: anevrisme, scolioză, microfisuri vertebrale, ectopie testiculară, miopatie, ptoză palpebrală, nefrocalcinoză, enurezis?

A ştiut dintotdeauna că asta urma să se ?nt?mple. Nu mai eram naiv, ?ntrebător, ori nerăbdător. Handicapaţii nu ştiu să iubească! Eram cel pe care-l modelase după sufletul şi ambiţiile sale. ?mi şoptise clar răsplata noastră? ?- Campionul lu? tata!?
_________________
"Oamenii nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi" <Lessing>
Back to top
View user's profile Send private message Send e-mail
Reclama






Posted:     Post subject: Acorda-ne putina atentie

Back to top
Display posts from previous:   
This forum is locked: you cannot post, reply to, or edit topics.   This topic is locked: you cannot edit posts or make replies.    Forum Itbox Forum Index -> Science Fiction All times are GMT + 2 Hours
Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5  Next
Page 2 of 5

 
Jump to:  
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
Portal - Bandwidth Test ( test your internet bandwidth ) - Bancuri ( cele mai bune bancuri ) - Radio Live ( posturi de radio live din romania ) - Anunturi Gratuite ( anunturi gratuite pe categorii ) - Jocuri ( spuma jocurilor flash de pe internet ) - Horoscop ( horoscopul tau zilnic ) - Subtitrari ( subtitrari filme ) - Antivirus ( scan online ) - Ziare ( ziare romanesti in ordine alfabetica ) - Vremea ( vremea in Romania ) - Taxi in Romania ( companii de taxi ) - Revista Presei ( spuma stirilor ) - Locuri de munca - Telefoane Mobile - Cazare - Jocuri Online - Jocuri Noi - Concerte - Parteneri - Program TV ( program tv in romania ) - Anunturi ( anunturi fara inregistrare )

Radio Live in Romania
- Radio - Europa FM Live - Radio 21 Live - Kiss FM live - Total Live - Pro FM Live - Guerrilla Live - City FM Live - Romantic FM Live - National FM Live

Rock FM | Radio ZU | Magic FM | National FM | City FM | Pro FM | Radio Guerrilla | KISS FM | Radio 21 | Europa FM | Radio Manele

Jocuri Online
Jocuri Actiune | Jocuri Amuzante | Jocuri Arcade | Jocuri Aventura | Jocuri Barbie | Jocuri Carti | Jocuri Casino | Jocuri Clasice | Jocuri Copii | Jocuri De Gatit | Jocuri Impuscaturi | Jocuri Indemanare | Jocuri Logice | Jocuri Puzzle | Jocuri Racing | Jocuri Shootere | Jocuri Sport


Powered by phpBB © 2001, 2005 phpBB Group

- WebHosting