Forum Itbox

[where_u_go]

faptul ca universul a fost creat neaparat cu ajutorul unei forte ne trimite direct la o alta intrebare...cine a creat acea forta???iara fara raspuns;cum zici tu,asa au zis si altii in trecut:adica daca nu gasesti la o intrebare raspuns o cataloghezi drept supranaturala...dumnezeu nu exista;ar fi prea frumos sa existe;plus ca daca ar exista,sa fim seriosi,ce lar oprii sa se arate si sa mai imprastie pe ici pe colo cu credinta...sau ce nea uitat???sau cu ce sunt eu de vina ca nu mam nascut acum 100de ani si ca azi sunt de un miliard de ori mai multe chestii care sa ma faca sa ma indoiesc de existenta lui?
daca dumnezeu inseamna iubire si tot ce e bun,de ce nu ajuta oamnenii?
_________________
cu pistolu' la cap

[Reclama]

[marius]

[DraKu]

faceti abstaractie de nickul meu...nu el e insarcinat cu raspandirea?da cine a pomenit de asa ceva..era vorba ca sa ne mai dea semne ca exista...adica nu inteleg cu ce scop aceasta testare a omului de rand,a credintei lui..sa fim seriosi,daca el ar fi creat lumea asta nu ar fi creato cu atatea motive de indoiala la adresa lui..sau daca ar exista acestea,ar putea sa ne faca si el un bine(ca doar asta reprezinta el)sa ne mai trimita ceva semne..da luam de exemplu biblia..e clar ca e scrisa pentru oamenii de acuma 2000 de ani(numa refer la limbaj ci la faptul ca pentru noi biblia nu inseamna nimic,pentru ca nu ne explica ceea ce vrem noi sa stim,nu ajunge la adancimea la care mintea unui om din secolul nostru umbla in cautare de raspunsuri).mi se pare o discriminare fata de omul din vremea lui cristos :/ si cel de acum
_________________
hai sa ne alineam cu totii in fata securei ce semneaza actele de deces

[marius]

pffffff..
Drakule,
Observ ca incerci sa demonstrezi ca D-zeu nu are nici o legatura cu Facerea Lumii, dar care este motivul demonstratiei tale, si de la ce premiza ai pornit?
Dc sa nu crezi ca D-zeu a fost o creatie lumeasca, de ex?
Iar revin la aceeasi faza cu raspandirea..... Sarcina raspandirii credintei a fost insarcinata catorva personalitati "mitice" pe atunci (acest cuvant nu exista, este n.a) (Vezi Moise Isus si Apostolii)

[DraKu]

de la ce premiza???tu de la ce premiza ai pornit cu dumnezeu?de la biblie?...aiurea.uiate si tu mai atent prin bibie si o sa observi ca de fapt biblia aia a fost scrisa pentru a tine in frau oamenii..si ce alt mijloc mai bun puteau gasii decat biblia...iao ca pe cea mai mare farsa a istoriei,de cea mai mare proportie.
si daca dumnezeu ar fi cum se zice ca este nu tear pune sa il pupi in fund in fiecare zii ci tear pune sati traiesti viata...dar conform bibliei,ar trebui sati traiesti viata legat la maini...
_________________
hai sa ne alineam cu totii in fata securei ce semneaza actele de deces

[marius]

Mey drakule, dar tu nu iti traiesti viata?

[Riverdance]

Bei drakule ...daca exista draci, atunci exista si dumnezei ... deci nu exista nici draci. Insa asta nu inseamna ca nu exista nickul 'draku'. Amin.
_________________
'Oh spread your wings
Before they fall apart
Home is where the hurt is darlin'
Follow your heart.'

Robbie Williams - Spread Your Wings

[aburelius]

O cumoaştere a lui dumnezeu prin mărturia altuia este imposibilă. Oric?tă ?ncredere ai avea, atenţia cade inevitabil pe mărturisitor. Cuvintele i se vor ?ntoarce din drum şi se vor aşeza ?n portretul lui.

O demonstraţie teoretică a existenţei lui e inutilă. De fapt, ?n esenţa lor, demonstraţiile exisenţei lui dumnezeu fac apel la limitele raţiunii/cunoaşterii noastre, uz?nd de tendinţa noastră firească de a bănui existenţa unor forţe ascunse ?n spatele fenomenelor inexplicabile. Duc?nd la limita această tendinţă, ajungem la conceptul oarecum simplificativ că ?n spatele tuturor necunoscutelor s-ar afla o unică forţă. Ca ?ntr-o teorie a conspiraţiei ?mpinsă la extrem, tot ceea ce ne scapă raţiunii ar fi efectul unei voinţe superioare animată de intenţii misterioase. De aici şi p?nă la dumnezeul religiilor cunoscute mai e un singur pas: bunătatea acestui dumnezeu. Dar să fim serioşi, cine ar adera la religia unui dumnezeu nebun? (nu z?mbi pe sub mustăţi, cei ca tine sunt putini, marile religii au nevoie de o mulţime aderenţi). Acum vei ?ncerca să-l identifici pe acest dumnezeu ?n toate, vei căuta să-i intri ?n voie pentru a obtine... mă rog, diferiţi dumnezei oferă diferite chestii.
Problema principală a acestui concept este suferinţa. Cum ?ngăduie acest dumnezeu atotputernic existanţa răului? Aici fiecare religie oferă diverse metafore care mai de care mai frumoasă ?n lipsa ei de logică. Nu intru ?n detalii, cunoaştem cu toţii această dilemă. S-a ajuns p?nă la celebra "crede şi nu cerceta", un apogeu al lipsei de respect pentru fiinţa raţională.

Altă tendinţă este de a considera ca natura ?nsăşi este o forţă cu o organizare intrinsecă specială, o anume armonie bazată pe nişte principii imuabile (derivate ?n fapt din cele ale omului). Aceeastă r?nduială necunoscută (sau incomplet cunoscută) dă un sens lumii, ?i conferă o anume justificare -
pe această latură au luat naştere concepte ca destinul (karma), astrologia, alchimia, dar şi altele, mai puţin oculte. Pentru unii, această armonie universală are funcţie de dumnezeu. Integrarea ?n ea şi ?nţelegerea ei profundă constituie un scop religios.
Punctul slab al acestei concepţii este faptul că omul este redus la un constituent al angrenajului universal, acţiunile lui sunt conforme cu organizarea acestei naturi. O asemenea concepţie anihilează liberul arbitru al individului. Chiar dacă are impresia că acţionează el ?nsuşi, ?n fapt omul se supune unei ordini universale. ?n privinţa asta, dumnezeul persoană oferă un avantaj substanţial. Cu el, şi omul şi natura vor fi dotate cu voinţă proprie.


Teism sau panteism, tendinţele religioase gravitează toate ?n jurul omului, niciuna nu priveşte ?n altă parte dec?t ocazional. Fondul oricarei religii este m?ndria fără limite a omului de a socoti că lumea se ?nv?rte ?n jurul lui.

In plan concret, indiferent că se declară adept al unei religii sau alta, ori chiar ateu, omul contemporan pare a avea propria lui conceptie religioasă pe care el o socoate originală. "Eu cred ?n ceva, dar este altceva dec?t...", asta e descrierea pe care o aud cel mai des. Ca şi cum el ar fi primul om de pe lume care şi-ar fi pus cu adevărat problema.

Dacă ne uităm puţin ?n jur, e simplu să vedem că religiile nu sunt dec?t organizaţii bazate pe putere care exploatează din plin slăbiciunile şi sensibilitatea oamenilor, folosindu-se de tehnici psihologice subtile, perfecţionate de-a lungul mileniilor.

Da, ok, la punctul ăsta deja mi se poate reproşa că bat c?mpii, subiectul era teism/ateism. Dar ?n ce măsură suntem ?n stare noi, muritorul de r?nd, să ne punem problema neinfluenţaţi de religiile ?n care ne bălăcim? Ştiinţa a trebuit să facă grele sacrificii (umane) p?nă c?nd şi-a putut elibera g?ndirea de sub jugul puterii creştine. ?nsăşi religia creştină se bazează pe povestea unui om care s-a ridicat singur ?mpotriva doctrinelor vremii lui. A, el era dumnezeu, avea dreptate. Poate că asta e cea mai mare greşeală a bisericii de azi. Aşa s-a născut DOGMA.

Este foarte ?mbucurător faptul ca discuţiile pe teme religioase sunt din ce ?n ce mai populare pe net. Incet ?ncet oamenii au ocazia să compare diferite religii, diferite credinţe/stiluri personale, dincolo de graniţele sociale, politice, culturale. ?ncet ?ncet st?nca dogmatismului se sfăr?mă şi oamenii se apropie de cunoaştere.

Vremea băbuţelor care dau acatiste se stinge ?ncet ?ncet. Aleluia