Forum Itbox

[Boztorgai]

O poezie savuroasa care nu se gaseste pe net, si foarte probabil ca nici in bibliotecile oamenilor . . .
(fragmentarea versurilor este arbitrara, intrucat este scris din memoria unui batr?n de 73 de ani . . . asa ca aveti ?ntelegere!)

Geambasi
de Ion Pribeagu (Itzic Palicu)

Intr-un sat din Tatarasi,
Doi geambasi, Ion si Guta,
Stau de vorba cum va spun,
Si pe masa-i o sticluta,
Cu vin bun.

Mai, a zis Ion din greu,
Iti v?nd tie calul meu!
Si caruta poti s-o iei,
Si-mi dai doua mii de lei.
Vrei?

Uite banii, s-a facut!
A raspuns Guta degraba,
Si Ion Iabras
a mai dat,
Inc-o sticluta, aldamas.

Ma Ioane-ntreaba Guta,
Calul ce mi l-ai v?ndut,
Ala sur . . .
Spune-mi, n-are vreun cusur?

Ce cusur sa aibe frate,
E un cal si jumatate!
S?nge pur . . .

Da? la deal?
Spune-mi, urca dealu? domnu?
cal?
Urca, ?nsa dealu-i deal!
?Nalt si drept.
D?aia-i bine, draga Guta,
Sa te dai jos din caruta,
Si tin?ndu-l de d?rloaga,
Urca dealul ziua-ntreaga . . .

Da? la vale? Fuge?
Sboara, zise Ion privind afara.
Si d?aia-i bine, draga Guta,
Sa te dai jos din caruta,
Sa-i apuci tu sfoarele,
Sa nu vie caruta, sa-i rupa picioarele.

Dar la ses?
E-o grozavie!
Alearga ca o stafie.
Si de-aia-i bine, draga Guta,
Sa te dai jos din caruta,
Si cu grauntele-n desaga,
Utza-utza, vin dupa tine si calul si caruta.

Vad ca nu ne-am ?nteles,
Zise melancolic Guta.
Pai daca e vorba,
Sa ma dau jos din caruta,
Si la deal, si la vale,
Dar si mai ales la ses,
Atunci pentru Dumnezeu!
In caruta cand stau eu?

Esti un mare gagautza,
A raspuns Ion degraba,
Pai c?nd sta calu-n grajd, mai Guta,
Tu te asezi ?n caruta,
Si cum nu ai alta treaba,
Poti sa stai o zi ?ntreaga,
Guta draga!

[Reclama]

[marius]

Mey...

Am citit pana la urma
Ion....chiar a fost dragutz la urma

[Boztorgai]

TOT UNA E!
Ion Pribeagu

Rifca a venit la rabi
Si e plina de obida:
Rabi, sunt nefericita,
iarasi am ramas gravida!

Da-mi un sfat, ca tu esti tzadic
Esti de Dumnezeu aproape
Sau citeste-un psalm si roaga-l
Sa ma scape, sa ma scape!

Greu, femeie! Nu se cade,
firii sa va-mpotriviti
Chiar si ?n Scriptura zice:
"Cresteti si va ?nmultiti"

Da, dar am copii vreo sapte,
fete mici si baietei
Numai Cel de sus ma stie,
c?t de greu o duc cu ei.

Rabinul deschide-o carte,
murmura o rugaciune
Si cu ochii catre ceruri,
se ?nclina s-apoi spune:

Uite ce-ai sa faci femeie:
m?ine dis-de-dimineata,
mergi si-ti t?rguiesti o oala,
c?t mai mare, de la piata

Iar t?rziu, c?nd vraja firii,
te ?nvaluie domoala
Toata noaptea, toata noaptea
Tii picioarele ?n oala.

De se-apropie sortitul,
pentru clipa de noroc
Tu - picioarele ?n oala,
nu le scoti deloc, deloc!

Dac-asculti povata asta,
Care-i binecuv?ntata
Nu se poate, nu se poate,
sa ram?i ?nsarcinata!

Opt luni au trecut degraba,
sau chiar noua, mi se pare
Si ?ntr-o zi veni la rabi,
Rifca, dar cu burta mare.

Nu mi-a folosit povata,
zice ea foarte timida
Fiindca, uita-te la mine,
iarasi am ramas gravida.

Cum se poate!? Iti spusesem,
c?nd te-i duce la culcare
Tu, picioarele am?ndoua,
sa le tii-ntr-o oala mare!

Pai sa vezi, cinstite rabi,
zice ea cu mult lipici
N-am gasit o oala mare,
Si-am luat doua, dar mai mici . . .

[Boztorgai]

I-a murit lui Smil sotia,
Draga lui cu ochii mari;
Trista-i toata ceainaria,
Trista-i strada Mamulari.

Era blanda si frumoasa,
Alba ca un trandafir . . .
Jale-a fost la Smil acasa,
Jale-a fost la cimitir.

Toti plangeau: - Asa o dama,
Smil o sa-si gaseasca greu.
(Un portret de pus in rama!)
Si-a luat-o Dumnezeu!

Zece ani de casnicie,
Nu-s o luna, nu-s un an!
Ca femeie si sotie,
. . . Ea era in primul plan.

Cui amarul sa si-l spuna?
Cui durerea care-l roade?
Cand era atat de buna,
Si atat de cumsecade?

Se-ntampla, cateodata,
Sa se certe-ntr-adevar!
Si Rasela-nfuriata,
Chiar sa-l scuture de par!

Ba, in clipe de vapaie,
Ea avea atat lipici,
Incat Smil primea bataie,
De la mainile ei mici.

Dar era atat de mica,
Si atat o respecta,
Ca de dragu-i, Smil adica,
Bun la suflet, o ierta!

De la cimitir spre casa,
Rudele s-au risipit.
Si pe strada neguroasa,
Numai Smil venea mahnit.

Nu stia unde se duce,
Mintea-i ratacea hai-hui;
Nu-ntalnea nici o rascruce,
Pentru chinurile lui.

Cine, maine dimineata,
Va veni sa-i ceara lei?
Trista o sa-i fie viata,
Fara zambetele ei!

Si, trecand lang-o cladire,
Ce se intalta-protap,
Deodata, din nestire-i
Cade-o caramida-n cap!

Smil ramane mut in strada,
De emotie rapus,
Nici nu stie ce sa creada,
Si ridica ochii-n sus.

Vede zarea, vede schela,
Si, mirat de-acest mister,
Smil intreaba: - Ce, Rasela,
Ai ajuns deja in cer?

[Boztorgai]

In tara mea
de Ion Pribeagu

In tara mea sunt vai si munti si flori,
Si diamante.
Si sunt sticleti atat de multi, in capete savante!
Poetii ritmului sarac, slavesc albastrul zarii,
Si creste-atat de mult spanac, pe lanurile tarii.

In tara mea sunt tei si plopi,
Si zarea-i diafana,
Si-n tara mea jandarmi şi popi, iau lefuri de pomana;
Si-n tara mea sunt flori de mirt,
Principiu sau idee,
Sunt vorbe de pastrat in spirt, expuse prin muzee.

Din larg de cranguri vin zefiri şi tuturor dau veste,
Ca-n tara mea sunt trandafiri si fete
Ca-n poveste.
Idile nasc şi se desfac, sub luminis de luna,
In tara mea onoarea-i fleac şi dragostea
Minciuna.

Si-n tara mea sunt multi parinti, ce plang morminte
Multe.
Si pribegesc scrasniri din dinti,
Dar cine sa le-asculte,
Cand e minciuna pe amvon şi nedreptatea-i lege,
Cand guvernantii-s de carton,
Si nepasarea Rege?