Forum Itbox

[nocturna]

miercuri, 30 nov - JUNO REACTOR - Control

Azi doar link:

www.universal-music.co.jp/junoreactor/
_________________
A.K.M. powered by another.ro

[Reclama]

[nocturna]

Vineri, 2 decembrie: Meat Beat Manifesto - Son Of Sam

ieri a fost zi nationala, deci pauza. azi 2 decembrie, deci text consistent.

Son of Sam

Statele Unite ale Americii, tara tuturor posibilitatilor, taramul fagaduintei, mereu surprinzatoare, vesela si colorata, stridenta, impulsiva, grabita, nepasatoare, imprevizibila, uneori isterica, mai fatala decat Brad Pitt si o partida mai buna decat Paris Hilton. SUA are foarte multe de oferit, atractii, mai mult sau mai putin turistice, gasesti la tot pasul, de la chiftele, Mary Poppins si Hugh Hefner , pana la Pentagon, Biroul Oval si rochia Monicai Lewinski. Pe undeva printre astea, SUA are o rubrica foarte bine pusa la punct, imbogatita de-a lungul vremii, criminalii in serie. Cei mai numerosi, infami, faimosi, sangerosi, abominabili, in cateva cuvinte: oameni foarte rai. Majoritatea proveniti din familii dezorganizate, bantuiti de o copilarie chinuita si o existenta nefericita, schizoizi, sociopati, mizantropi, fascinati de rau, fanatici, meschini, mici, urati, complexati, sau dimpotriva, prezentabili, persuasivi si carismatici, cu un coeficient peste media fireasca, provenind din familii cu pretentii, perspective stralucite, si totusi pe undeva, ceva, o rotita clar nu si-a prea facut treaba si astfel intreg mecanismul a fost dat peste cap. Toti, indiferent de statusul social, niste mici "Dumnezei", au privat, la un moment dat, o multime de nefericiti de un drept fundamental, dreptul la viata, dar si de placerea de a se bucura de veniturile provenite din diverse activitati, pensie, ajutor social, ajutor de somaj sau chiar alocatie or bani de la parinti. Cu toate astea, au si ei particularitati care ii fac sa fie atat de diferiti in similitudinea lor. Cum nu prea exista un grup al criminalilor in serie care beau numai apa plata cu lamaie sau mananca paine fara sare, nu poti vorbi despre toti referindu-te la unul, si nici viceversa. Asadar, din mormanul de oportunitati, am ales una, nu tocmai la intamplare.

Personajul in cauza, este mai putin odios decat Ed Gein si poate mai putin celebru sau la fel de celebru ca Ted Bundy. David Falco Berkowitz, cunoscut si mai bine sub pseudonimul, The Son of Sam, s-a nascut in New York, 1953. Se poate spune ca a reusit sa-si cladeasca o cariera, sa se evidentieze prin ceva, acel ceva care avea sa-l urce in centrul atentiei unde ramane pana astazi. Si cum probabil tamplaria sau cariera de politist i s-au parut anoste, iar la clubul Mickey Mouse concurenta era acerba, treptat, omul si-a cladit o lume a lui, mai degraba s-a zidit intr-o lume a lui, plina de prieteni imaginari, demoni, voci, conspiratii si toate cele trebuincioase pentru o paranoia de succes.

Copilaria lui David Berkowitz nu a fost mai nefericita decat a altora. Abandonat de mama sa, constransa si deloc fara regrete, a fost adoptat tot de o familie de evrei (Berkowitz), care i-au acordat toata atentia si grija pentru o buna dezvoltare. Probabil singurul minus in familie a constat in faptul ca parintii adoptivi erau destul de solitari, nu prea se inghesuiau la sociali zat si ca atare, isi duceau existenta cam fara prieteni or cunostinte. Si asa a crescut si Berkowitz. E drept ca nici fizicul nu i-a usurat deloc munca in a-si face prieteni, fiind supraponderal inca din copilarie, si astfel mereu respins de ceilalti.

Moartea mamei sale adoptive a fost varful disperarii. Din acel moment, lucrurile s-au agravat exclusiv intr-o singura directie, si deloc cea buna. A devenit din ce in ce mai introvertit, credinta in Dumnezeu se subrezea simtitor si ajunsese sa-si inchipuie tot felul de scenarii conspirative, ca totul este un plan bine gandit si ticluit anume impotriva lui, pentru a-l distruge. Deja, singurul spatiu de refugiu, care era lumea sa imaginara, capata noi dimensiuni, ajungand sa inghita tot ce era real in jurul sau, fiind surogatul pentru realitate, pentru tot ceea ce el dispretuia.

Probabil prefigurand inca de pe atunci (anii '70) ca intr-o zi se va umple de celebritate, si-a ales si o porecla sub care sa evolueze. Son of Sam provine de la vecinul sau, Sam Carr, un "demon important", "cu rang", dupa cum declara Berkowitz, care se pare ca-si trimitea cerberul diabolic, si el un "demon insetat de sange", in realitate un labrador nevinovat, sa-l asupreasca pe Berkowitz ordonandu-i sa ucida cat mai mult pentru a potoli pofta de sange. Se pare ca tinta lui erau brunetele tinere cu parul lung.

Incepand din 1976, vreme de 1 an, pana cand a fost prins, Son of Sam a vanat si impuscat mortal sase tinere cu varste cuprinse intre 18 si 26 de ani, plus alte persoane care, mai norocoase, au scapat doar ranite.

Delirant si nevrotic, ca intr-un joc menit sa-l distreze, Berkowitz capatase obiceiul sa scrie scrisori catre presa sau sa le lase la locul faptei pentru capitanul de politie care ancheta cazul. Scrisori care erau destul de incoerente, puerile si agramate.

In 1977, din cauza unei amenzi pentru parcat in loc nepermis, dar foarte aproape de unul dintre locurile crimei, ajunge in atentia politiei. Din fericire pentru ei, Berkowitz nu numai ca i-a urmat cuminte, calm si zambitor cand l-au arestat, dar odata ajuns acolo a recunoscut tot, usurandu-le astfel munca. Si mai mult de atat, a oferit gratis, spre deliciul dependentilor de senzational, un spectacol absolut magnific prin declaratiile naucitoare pe care le modifica mai des decat apucau anchetatorii sa schimbe pixul si foaia.

Pedeapsa a fost stabilita la 365 de ani de inchisoare, asa cam pe la vreo 5 ? 6 vieti de om. In afara de faptul ca a suferit cel putin o tentativa de omor asupra sa, supravietuind cu gatul aproximativ intreg (o gramada de copci), Attica, inchisoarea unde este incarcerat, i-a cam purtat noroc. Aici se pare ca si-a (re)gasit linistea mult dorita, a renascut ca un bun crestin si cu alta porecla: David Berserkowitz, chiar activand pe post de preot, ajungand sa regrete, aparent sincer, toate crimele comise si per total devenind un prizonier model.

Singurul lucru ce nu s-a putut realiza a fost eliberarea lui conditionata, desi tentative au fost. In rest, Berkowitz s-a putut bucura de toata atentia mass-mediei, a publicului, castigand faima si renume si, spre deosebire de confratele sau, Ted Bundy, a scapat si fara sa probeze scaunul electric. Un efect secundar generat de exagerarea cu atentia publica, au fost Son of Sam laws, un pachet de legi elaborate special pentru el, in care se preciza ca orice venituri provenite in urma vinderii povestii, memoriilor sale sau a declaratiilor de prin diverse interviuri, sa fie puse sub sechestru si mai departe donate familiilor victimelor. Legile au fost respinse ca fiind neconstitutionale.

In prezent David Berkowitz se bucura in continuare de atentie sporita, de un film (Summer of Sam ? Spike Lee), de un site oficial, provenind de la un grup crestin care tine legatura cu el si care l-au invaluit intr-o imagine angelica, de multi, foarte multi fani, dornici sa-i scrie si sa intre in contact cu el, desi nu are dreptul sa foloseasca un computer. Si peste toate, spre disperarea rudelor victimelor, in septembrie anul acesta, si-a publicat memoriile scrise din inchisoare, deocamdata numai primul volum, Son of Hope: The Prison Journals of David Berkowitz.

David Berkowitz a devenit o figura publica arhicunoscuta, o vedeta, ba chiar un fel de mentor pentru cei "rataciti" si, nu in ultimul rand, o afacere la fel de profitabila ca si Britney Spears, Mickey Mouse or sanii Pamelei Anderson. Son of Sam se vinde, si se vinde bine.

nocturna
[email protected]
_________________
A.K.M. powered by another.ro

[nocturna]

Luni, 5 decembrie - JARBOE - Angel David

Asa cum am promis acum ceva vreme, revin azi la Jarboe si la albumul ei "The Men Album".
La acest album s-a muncit timp de 6 ani iar asta se vede. Mai exact, se aude. Nu e tocmai la indemana oricui sa aduni la un loc unele dintre cele mai grele nume ale genului si sa le pui sa cante asa cum vrei tu.
Despre cine mai apare aloaturi de Jarboe am mai zis, dar numele sunt atat de sonore incat merita sa mai fie spuse inca o data:

Blixa Bargeld (Einsterzende Neubauten, Nick Cave & The Bad Seeds), Alan Sparhawk (LOW), Iva Davies (Icehouse, Master & Commander soundtrack), Jim Thirlwell (Foetus), Edward Ka-Spel (Legendary Pink Dots), Paz Lenchantin (A Perfect Circle, Zwan, RTX), William Faith (Faith & The Muse, Tweaker), Monica Richards (Faith & The Muse), David Torn (David Bowie, David Sylvian, SPLaTTeRCeLL...), Chris Connelly (Revolting , Ministry, Pigface), David J (Bauhaus, Love & Rockets, The Jazz Butcher), Percy Howard (Bill Laswell, Meridiem), Steve Von Till (Neurosis), Joseph Budenholzer (Current 93, Backworld, Lydia Lunch), Mika Vainio (PanSonic, Bjork remix), Kris Force (Amber Asylum), James Izzo (Thread), Blind Michael Bradley (Myssouri), Diana Obscura (The Living Jarboe).

Inainte sa ascult albumul, imi faceam probleme ca dat fiind faptul ca acesti colaboratori provin din stilrui destul de diferite, albumul are mari sanse sa iasa o varza de nedescris. Nu cred ca puteam gresi mai mult de atat. "The Men Album" este atat de unitar incat, daca nu ai sti, nici nu ai zice ca sunt atatia oameni implicati in proiect. Meritul este clar al lui Jarboe.

Mai mult de atat nu vad ce as putea eu sa zic si sa va captez atentia... Pot doar sa va recomand sa ascultati albumul intreg si sa va faceti singuri o parere.

www.thelivingjarboe.com/


In plus, daca tot am vorbit de Jarboe, iau asta ca o ocazie buna pentru a anunta un concert misto la Club A cu TEODORA ENACHE TRIO (adica Teodora Enache, Puiu Pascu la pian si Pedro Negulescu la contrabas)
Concertul se intampla maine, marti, 6 decembrie, de la ora 19.00. Intrarea libera.

PS: Piesa de azi a fost aleasa din ratiuni strict cantitative. Celelalte erau ori prea mici pentru a fi intelese, ori prea mari pentru a fi trimise.
_________________
A.K.M. powered by another.ro

[nocturna]

marti 6 dec: Void Kampf - Electronic Body Jesus (Obzorn Geschopf Mix)

http/www.yaew.com/audio/22.zip
_________________
A.K.M. powered by another.ro

[nocturna]

miercuri, 7 decembrie: PIGFACE VS DJ? ACUCRACK - Bitch (Own Your Own Edsel)

Dom'le, nu stiu altii cum sunt, dar eu cand aud de tocanita sarbeasca cea frumos mirositoare si lin curgatoare la stomac, parca imi vine sa-mi omor pisicile jucandu-ma cu dansa. Cum se poate face ca asa o amestecatura si imbarligatura de ingrediente sa aiba un rezultat atat de fericit?

Care ce e tocanita sarbeasca?

400 gr carne de pasare sau de vita, porc, miel, iepure, vitel sau chiar din fiecare impreuna.
1kg cartofi
1/2 kg ardei gras sau capia
1/2 kg rosii
150 gr orez
200 gr ceapa
200 gr slanina afumata
sare, piper, dafin, cimbru, frunze de telina, patrunjel

Ei bine, toate astea se toaca,se maruntesc se amesteca si se fierb separat sau impreuna. rezultatul este o tocana cu efecte diverse: ori nu te mai scoli doua zile de pe buda, ori nu stii ce sa mai faci pana la portia numarul b. Efectul nu are legatura cu ingredientele ci cu priceperea bucatarului.

Ce legatura este intre tocanita sarbeasca si piesa de azi va explic acu: sa zicem ca Martin Atkins este bucatarul. Omul si-a facut scoala pe la diverse bucatarii de renume ca PIL, Killing Joke, Ministry si NIN. Asta pana cand si-a facut propriul restaurant: Invisible Records. In restaurantu asta au pus Atkins impreuna cu Bill Rieflin (fost baterist la Ministry) bazele retetei Pigface. Care va sa zica se iau cei mai smecheri instrumentisti si vocali , se aduna la un loc, se amesteca bine, se mai vine cu o idee sa condimenteze totul, se fierbe compozitia bine pana devine omogena si gata un album pentru cel putin un an de zile. Treaba a mers bine prin 90, asa ca reteta a fost aplicata in continuare cu diverse variatii pe la ingrediente. De-a lungul anilor, prin Pigface au intrat urmatorii: Steve Albini, Martin Atkins, Paul Barker, Jello Biafra, Chris Connelly, Danny Carey (Tool), Duane Denison (the Jesus Lizard), Flea, Chris Haskett (Rollins Band), cEvin Key, Shonen Knife, Lydia Lunch, John Lydon, Trent Reznor si multi, foarte multi altii.
Nu e de mirare asadar ca genul trupei (desi prin idee si componenta se apropia foarte mult de idealul anarhist al trupelor de punk de prin 70) nu se poate include clar intr-un stil. Asa cum tocanita sarbeasca e ceva intre pilaf si zacusca, tot asa Pigface este ceva intre punk, industrial, noise, trance...
Iar daca nu ti se face rau de la asa amestecatura este meritul lui Martin Atkins care a reusit pana acum sa coordoneze totul atat de bine incat sa aiba unitate.
http://www.invisiblerecords.com/bands/pigface/

PS: Nu va faceti program pentru maine seara. Maine se intampla Kult Kult Klan. Amanunte despre locatie, ora, pret in mailul de maine.

[email protected]
_________________
A.K.M. powered by another.ro

[nocturna]

joi, 8 dec - PIGFACE VS DJ? ACUCRACK - Mind Your Own Business

KULT KULT KLAN

Joi, 8 dec, ora 21.00, 2005 La Centrul National al Dansului va avea loc Evenimentul: "Kult Kult Klan - Care-i Miscarea?" Centrul National al Dansului este in cladirea Teatrului National, intrarea de la Laptarie.

Evenimentul de azi este un spectacol interactiv axat pe tematica "miscarii", atat protagonistii cat si invitatii trebuind sa conlucreze la realizarea aceastei 'miscari'.

Muzica si momentele de coregrafie vor fi manifestarile centrale insa in jurul acestora vor gravita mici surprize ambientale, toate acestea directionandu-se catre un super party cu 'Sensor'&Guests.

Kult Kult Klan este o miscare initiata de SENSOR impreuna cu un grup de cetateni implicati in viata culturala (coregrafie, muzica, acustica, arhitectura, scenografie) care incearca prin aceste
manifestari:
- promovarea actului cultural de reala valoare in randurile tinerilor "open minded" din Romania.
- sa aduca in fata publicului artisti consacrati sau tineri artisti care creeaza fara compromisuri si care duc arta lor pana la experiment.
- sa creeze o fuziune intre arte prin organizarea unor evenimente multi-art cu aceeasi tematica pentru toti artistii.

http://www.sensor.ro/
http://www.sensor-evolution.com/

INTRAREA LIBERA
_________________
A.K.M. powered by another.ro

[nocturna]

vineri, 9 dec - BIO - Personal Mistake


Sambata, 10 decembrie, ora 21.00, in Viking, concert BIO.

Intrarea 6 lei

PS: incepand de luni, la AKM se vor intampla zilele dedicate under-underground-ului romanesc. Dupa cum zice si numele, nu vor fi trupe consacrate. Se prea poate ca de foarte multe din ele sa nici nu fi auzit. Asta pe motiv ca unele nici nu exista inca. Sunt oameni care au un album pe care nu l-a scos nimeni. Au un demo pe care se chinuie sa-l lanseze sau au doua, trei piese facute de placere fara a urmari alte scopuri.

Pe scurt, ei sunt dovada vie ca se poate, ca treaba incepe incetul cu incetul sa se miste si, mai ales, ca exista oameni care in loc sa se planga despre cat de rau merg lucrurile in tara asta, au ales sa faca ceva.
_________________
A.K.M. powered by another.ro

[nocturna]

Luni, 12 dec ? DOMINUS ? Closer (Obsession mix)

Incepand de azi si pana pe 22 decembrie, la AKM se va trimite doar muzica romaneasca. N-o sa fie vali vijelie, madalina manole, class si alte alea la fel cum nu o sa fie iris, zob sau zdob si zdub.
Trupele care intra aici se prea poate sa nici nu fi aparut vreodata intr-un concert si, in cel mai bun caz, au un demo (vor fi si doua, trei exceptii aici).

Si acu sa va spun doua trei cuvinte despre primul om: Dominus

Singurul joc pe calculator pe care l-am terminat vreodata in viata mea se numeste Quake. Motivul nu este lejeritatea jocului ci faptul ca efectele sonore erau facute de Trent Reznor. Ei bine, va imaginati ce misto m-am simtit cand, acum sa fie vrun an, primesc un o piesa de la un tip care s-a gandit ca ar fi misto sa puna impreuna sunete din diverse jocuri pe computer la care si-a bagat Reznor mana si sample-uri din piese NIN.
Piesa respectiva se va trimite tot la AKM la anul cu ocazia unui eveniment la care o sa se potriveasca.

Pentru azi avem un remix facut de Dominus la piesa Closer de la NIN.

In cazul in care va place ce face omul, poate reusiti sa va rupeti un minut cat sa dati un mail sa ii spuneti si lui treaba asta.
Dominus - [email protected]
_________________
A.K.M. powered by another.ro

[nocturna]

Marti, 13 dec: OPERATION - Antouraje


Status: inactive
Genre: industrial
Formed in: 2002
Hometown: Bucureşti

Line-up - Current line-up:
-Bogdan "Bobby" Hladiuk (vocals, programming, guitars, keyboards) (ex:Sin,Sub Semnul Crucii,The Order; col:R.A.)
-George Pătrănoiu (guitars, programming, backing vocals, additional synths) (ex:Metrock,Schimbul 3; ac:Taxi)

Discography:
-2002-LP-Digital Hero (CD-Tribal Production)


Details - Digital Hero (CD-Tribal Production/2002 - Trib 002)
Tracks:
01 - Trails To Nowhere (4:04)
02 - Antourage (3:25)
03 - Digital Hero (3:53)
04 - Unfair (3:04)
05 - When All The Children (3:07)
06 - Digital Hero (remix) (1:24)
07 - Encounters (4:4
08 - Unexpected Error (1:24)
09 - Life As Lie (4:04)
10 - C.P.U. The Hero (1:47)
11 - Mystical (5:06)
12 - Welcome (3:02)
13 - Under Underground (3:01)
14 - Again And Again (3:25)

Line-up:
-Bogdan "Bobby" Hladiuck (vocals, computer programming, guitar, keyboards)
-George "Pitzy" Pătrănoiu (guitar, computer programming, vocals, additional synths)

Albumul se gaseste de vanzare la Bestial Records

http://www.bestialrec.xro.us/

PS: Azi la ora 19.00 concert Teamsters la Club A. Intrarea libera
http://www.teamsters.cabanova.ro/
_________________
A.K.M. powered by another.ro

[nocturna]

miercuri, 14 dec - K-GULA & CONFUSION - Intro - Asa a inceput

Piesa de azi este exceptia de la regula, in sensul ca K-gula nu este deloc un incepator. Cu toate astea, dintr-un anume punct de vedere, se potriveste aici. Sper ca ascultand piesa veti intelege ce vreau sa spun.
Iar daca va place ce auziti, ori dati mail autorului textului de mai jos, sau, cel mai bine, veniti diseara la

Concertul de lansare al albumului ?Schimbari? ? K-gula & DJ Undoo
miercuri 14 decembrie la Club Preoteasa - calea Plevnei (fosta Casa Studentilor) ora 20.00.
(nu stiu exact cat e biletul, dar nu e pana in 10 lei)

Si acum textul:

"Cunosc un tip intr-o seara si-mi zice de AKM - another kind of music. Multi zic ca ce facem noi este altceva decat ce se canta la noi. Mie personal imi place jazz fusion, K-gula face hip-hop, Stefan (clape) canta la festivaluri de jazz si studiaza muzica clasica, Vali (chitara) e obsedat de Petter Nils, Undoo e cunoscut ca un DJ foarte tare (nu stiu daca e asa ca nu prea ma pricep la ce face el), Jojo (baterie) vine cu muzica din familie.

Cel mai mult imi place cand ne simtim unul pe altul si tragem un jam session.

Imi dau seama la concertele altora ca feelingul pe care ti-l dau niste oameni cantand efectiv la instrumente e suficient ca sa acopere criticul din noi si un concert de blues pe care nu l-am asculta in particular sa ni se para foarte misto.
Trilok Gurtu (unul dintre cei mai buni bateristi de jazz in momentul asta) cand a cantat la Bucuresti zicea ca multi reporteri il intreaba: "What about jazz? - Forget about jazz or rock, pop.. it doesn`t matter the genre. It`s all about music.."

Nu stiu cum suna din exterior ce facem noi si pe unde se incadreaza. Asta puteti sa ne spuneti voi. E pierderea temporara a iluziei - confuzie: hip-hop, funk, chill si jazz
Haideti sa ne auziti!

Johnny - K`n`ConFusion (bass)
[email protected]

PS: In concert vor mai fi cateva nume cunoscute gen Bitza, CTC, Zale, Raparta si Stella. Evenimentul se va consuma miercuri 14 dcecembrie la Club Preoteasa - calea Plevnei (fosta Casa Studentilor) ora 20.00."
_________________
A.K.M. powered by another.ro

[nocturna]

joi, 15 dec: eKlipSe ? Terra Nova

Atlantis, eKlipSe, Polarity, Yarandil, Kafeine,

5 proiecte, o singura biografie? De ce?

E bine stiut ca in cadrul trupelor underground, fie ele de oricare gen, coexista un spirit al prieteniei si colaborarii si un spirit al intersanjabilitatii. Majoritatea trupelor schimba componentii intre ei, iar cele 5 nume despre care aceasta biografie vorbeste nu fac exceptie.

Eklipse

Astfel, aceasta biografie poate fi considerata in egala masura o biografie colectiva si o istorie a unor artisti underground.

Acestia, trei la numar, sunt Razvan "Satyr" Petrescu, Florin "Mastema" Iacob si Radu "wearblack" Chelariu.
Totul a inceput in Piatra-Neamt, la liceu, cand Satyr si Mastema, prieteni fiind, impreuna cu alti cativa colegi si prieteni au creat Atlantis, un proiect muzical electro-ambient home-made, proiect din care au iesit doua albume relativ slabe datorita lipsei de experienta si de scule profesionale.
In vara anului 2002, in timpul unei seri la o terasa, Satyr si Mastema l-au intalnit pe WearBlack, iar spre sfarsitul acelei veri acesta din urma a fost cooptat in Atlantis. Viata proiectului, insa, nu avea sa fie lunga pentru ca in toamna aceluiasi an, in timpul balului unui liceu din Piatra-Neamt, in urma unei neintelegeri intre cei trei, Mastema a decis sa paraseasca trupa. Pusi in fata situatiei de a continua sau nu, Satyr si WearBlack au hotarat sa se reprofileze pe un stil care avea sa defineasca peste timp proiectul Kafeine: chillout-ambient-electro. Din motive obiective, cei doi ramasi au decis sa schimbe si numele din Atlantis, nume ce si astazi ramane simbolul celor trei, in eKlipSe. In acest timp Mastema a intrat intr-o perioada de inactivitate muzicala. eKlipSe nu a avut timp destul pentru a produce material suficient pentru un disc, singura piesa care a iesit a fost Acoustic Void, piesa ce, mai tarziu, va avea sa fie re-editata pe primul disc Kafeine. Din motive de distanta (Satyr trebuia sa plece la facultate in Iasi, iar WearBlack trecea in clasa a 11-a) WearBlack a decis sa renunte la participarea in eKlipSe, acesta ramanand, proiectul muzical solo al lui Satyr, practicand pana in prezent un electro-chillout care, pana acum, a dat cateva albume nu foarte reusite, din motivul lipsei de cunostinte muzicale serioase si de software adecvat genului.
Ca urmare a plecarii din eKlipSe, WearBlack a format Polarity, proiectul sau solo, care, pana acum, dat 4 albume: Drive (2002), Think Less, Feel More (2003), Winter Tea (2004), The Moon Lit Mind (2005), abordand stilul de psichedelic - chillout - ambient.
Vara anului 2004 a fost un moment prolific pentru toti cei trei fosti membri Atlantis. Satyr si WearBlack, pe langa proiectele solo, care au fost abandonate pe perioada verii, si-au unit fortele pentru a crea un proiect comun, motivul colaborarii fiind succesul de care se bucura singura piesa eKlipSe in varianta Satyr si WearBlack, Acoustic Void. Proiectul nou creat a primit numele de Kafeine, ca urmare a lungilor sesiuni de inregistrare, compozitie, masterizare si modificare care, de altfel, nu ar fi fost posibile fara ajutorul substantei ce a dat numele proiectului. Concomitent cu Kafeine, Mastema a revenit in scena underground de electro cu un proiect solo ce original se intitula Mastema dar, care, mai apoi a fost modificat in Yarandil, insemnand Mastema in limba elfa. Noile proiecte abordau stiluri ce luau elemente din vechiul Atlantis, elemente ce au fost dezvoltate de fiecare din cei trei in stilul personal: Kafeine promova un electro-chillout cu insistenta pe chitari, iar Mastema un noise-rave cu elemente de club. La sfarsitul verii Kafeine terminase Kernel Panic, iar Mastema un EP numit Narkotik.
O data cu venirea toamnei in 2004 fiecare dintre cei trei s-a axat pe propriile proiecte. Pana in vara anului 2005 Mastema, deja cunoscut ca Yarandil, a finalizat un demo, On Your Way to Purgatory si un full-length, Learn to Hate, WearBlack a terminat 2 albume, Winter Tea si The Moon Lit Mind, iar Satyr a scos primul album cu adevarat interesant, "The ninth gate".

Istoria trupei nu a afectat relatiile dintre cei trei in nici un moment, iar multe dintre piesele fiecaruia nu puteau ajunge la nivelul creativ de acum daca nu beneficiau de ajutorul celorlalti doi. Si astazi cei mai buni critici sunt, pentru fiecare dintre cei trei, ceilalti doi fosti membri Atlantis. In multe privinte Atlantis nu a murit niciodata ci doar s-a divizat in eKlipSe, Yarandil, Polarity.

Discografii

Atlantis

eKlipSe
- The ninth gate (2004)
- eKlipSe/Kafeine split CD (2005)

Polarity
- Drive (2002)
- Think Less, Feel More (2003)
- Winter Tea (2004)
- The Moon Lit Mind (2005)

Yarandil
- Narkotik EP (2004)
- On Your Way to Purgatory (2005)
- Learn to Hate (2005)

Kafeine
- Kernel Panic (2005)
- eKlipSe/Kafeine split CD (2005)

Altele: Kafeine - Jesus+1, Kafeine - You Have Issues, eklipSe - Acoustic Void

In incheiere, aceeasi rugaminte: Daca v-a placut ce ati auzit, bagati un mail si la om sa-i spuneti treaba asta
[email protected]
www.underzine.org
_________________
A.K.M. powered by another.ro

[nocturna]

vineri, 16 dec: THE BEYOND - Tunguska

Arta zgomotelor

L'arte dei rumori, L'art des bruits, The Art of Noises, dupa cum va suna mai bine, nu va infricosati, n-are absolut nici o legatura cu formatia vocal-instrumentala, Art of Noise, reprezinta un manifest f** semnat de Luigi Russolo si dedicat amicului sau, un compozitor talentat, de asemenea adept al f**, Francesco Balilla Pratella. Dar pana sa ajungem la Arta zgomotelor, pentru a evita aglomeratia la intrare si haosul in expuneri, este firesc si de bun simt sa localizam participantii la expozeu, in spatiu, timp, ocupatie si eventual pasiuni.

Luigi Russolo, nascut in 1885, din Italia, intr-o familie de artisti, nu s-a grabit sa urmeze conservatorul, ca fratii lui, ci a inclinat spre pictura. Pe la 24 de ani ia contact cu miscarea f**, moment in care incepe sa-si croseteze o multime de relatii in randul membrilor curentului . In perioada lui poantilista (acel procedeu uzitat in pictura ce presupune sa incepi cu pata de culoare, pentru ca mai apoi sa avansezi la puncte si liniute) fiind puternic influentat de Gaetano Previati si Umberto Boccioni.

In urmatorul an, baiatu' n-a prea pierdut vremea, dupa ce-l intalneste pe insusi fondatorul miscarii, Filippo Tommaso Marinetti, Russolo isi lasa semnatura pe manifestele f**, manifeste care functionau in cam toate domeniile artistice, literatura, arhitectura, sculptura, pictura, muzica, dans, teatru. Miscarea a rezistat pana cand Mussolini a obtinut suficienta putere incat sa-i reduca la tacere, dar asta deja ar putea face obiectul altei chestiuni.

Cultivat pe mai multe dimensiuni artistice, Russolo a trecut, din sfera picturii, la sunete, prin poezie. A dorit o revolutie in muzica, a vrut sa faca pentru sunete cam ce facea Tommaso Marinetti pentru poezie cu parole in liberta. (poezia devenea un colaj de substantive, o serie neintrerupta de imagini inedite)

In 1913 se intampla primul concert de Muzica f**, oferit de Marinetti si Russolo. Aranjamentele n-au decurs prea fericit, dezbaterile pro si contra s-au aprins, concertul terminandu-se cu o bataie crunta intre muzicieni si, ceea ce ar fi trebuit sa fie, auditoriu. Dar cum orice sut in dos este un pas inainte, ca urmare a confruntarii s-a nascut manifestul, precum si ideea de o arta noua. Tot atunci, Russolo isi scotea in lume primele sale instrumente.

El credea cu tarie ca zgomotul era sunetul pentru muzica noului secol, muzica moderna, si asta era fundamentul pe care-si sprijinea manifestul din 1913, L'arte dei rumori. In manifestul sau, Russolo propunea ca arta zgomotelor sa sparga structura sunetelor pure si conventionale. Paradoxal, poate, cauta perspectiva prin prisma exploatarii primitivului, incercand o intoarcere la radacinile sunetelor, redescoperirea lor in instrumentele moderne, si de asemenea, militand pentru folosirea sunetelor din natura (vant, apa, sunete produse de animale), a sunetelor mediului urban dezvoltat, tehnologizat, modern si a tuturor zgomotelor obtinute cu ajutorul corzilor vocale, exclus cantat sau vorbit. Desi omul nu avea practic nici un minim de pregatire atestata intr- ale acusticii, percutiei, muzicii sau tehnicii instrumentelor, fiind doar un amator entuziast, s-a apucat sa oranduiasca frumos sunetele din mediul inconjurator pe categorii si chiar sa construiasca instrumente. In manifestul sau, Russolo scria despre sase familii de zgomote pe care avea sa le dezvolte si aprofundeze cu ceea ce numea el, Orchestra f**. Aceasta categorisire cuprindea zgomotele fundamentale precum si asocieri si combinatii ale acestora. Russolo scria ca miscarile ritmice ale unui zgomot sunt infinite.

In intreprinderea lui artistica de a aduce zgomotele in muzica si muzica in zgomote, Russolo nu a fost tocmai singur, ci ajutat de un alt coleg pictor, Ugo Piatti. Impreuna au inceput sa experimenteze aplicarea unor tratamente ciudate pe varii instrumente, ca de exemplu inmuierea membranelor care formeaza tobele, in diverse substante chimice, pana la obtinerea unui rezultat satisfacator. Si cum asta era deja munca lejera, s-au apucat sa se auto-instruiasca in scopul realizarii instrumentelor. Primul instrument, construit anume pentru a intona zgomote, a fost botezat ?amorsa" si putea reproduce, intr-o serie de 10 tonalitati diferite, particularitatile unui motor la pornire. Acesta a fost punctul de plecare, de aici incolo au reusit sa mestereasca orchestre intreagi care sa reproduca trosnete, mugete, hohote, clocote, tunete, furtuni, vijelii, explozii, precum si multe alte fineturi de genul acesta. Toate aceste instrumente au fost adunate sub diverse denumiri. In 1913, Intonorumori, in 1922, Rumorarmonio si in 1931, Enharmonic Piano. Si pentru ca orchestrei ii sedea bine prestand, Russolo s-a apucat sa scrie si muzica, sa compuna piese, partituri pe masura instrumentelor, si chiar sa foloseasca aceasta ?orchestra a haosului" in combinatie cu instrumentele conventionale.

In preajma primul razboi mondial, Russolo s-a inrolat in randul motociclistilor, ca mai toti f**. Ghinion de nesansa, Russolo este grav ranit in razboi si nu prea mai ajunge sa fie recuperat totalmente. In 1921, dupa razboi, sustine un concert la Paris cu Intonorumori. Printre altii, la acel concert au asistat Ravel si Stravinsky, placut impresionati de desfasurarea de forte si zgomote. Urmare a concertului, in opera lui Ravel, L'Enfant et les sortil?ges, muza pentru corul de broaste si insecte a fost instrumentul "croncanitor" a lui Russolo. De asemenea, Stravinsky avea de gand sa foloseasca Intonorumori in Les Noces, dar a renuntat din cauza unor probleme tehnice. Alt compozitor care a considerat ca munca lui Russolo merita toata atentia si seriozitatea, a fost Edgar Varese, cel supranumit tatal muzicii electronice, si el un personaj absolut interesant si original, dar mai pe larg poate cu alta ocazie.

Mai incolo, Russolo a mai construit alte patru instrumente, Rumorarmonio, in genul unor instrumente cu clape, dar care foloseau caracteristici de la Intonorumori, un fel de ancestru pentru actualul sampler.

Enharmonic Piano, un soi de pian mecanizat, a fost ultimul instrument construit, pe care Russolo dorea sa-l vanda pentru a fi folosit in filmele mute, dar filmele sonore i-au luat-o inainte, dandu-i peste cap toate planurile in aceasta directie.

Ultimul an de viata l-a trait la Paris, in obscuritate, un simplu pensionar. S-a reintors la pictura, frustrat, descurajat, mahnit pentru tot timpul irosit in construirea instrumentelor, gasindu-si refugiu in yoga. Dupa moartea sa, majoritatea experimentelor, proiectelor, notitelor, studiilor sale realizate in domeniul muzicii au fost aruncate de fratele sau. Instrumentele au fost si ele distruse in totalitate intr-un incediu in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Au exista tentative nefinalizate, de a recrea aceste instrumente cu ajutorul celor cateva documente ce s-au mai gasit.

Manifestul despre zgomote a lui Russolo, istorie si studiu asupra sunetului, este primul exemplu de filozofie in industrial, in muzica experimentala si electronica, piatra fundamentala pentru muzica moderna.

Revenind la zilele noastre, dar ramanand in sfera muzicii experimentale, strainatatea este mai darnica in artisti care se preocupa de acest fenomen, dar lucruri se intampla si in ograda proprie. The Beyond este un proiect de ambient-industrial (one-man project) made in RO, care combina si imbina dark ambiental, industrial, medieval, noise, ethnics, tribal. Si este doar un exemplu ca si la noi, muzicienii incep sa experimenteze in materie de muzica, sa depaseasca bariere conventionale pentru a crea arta. Mai pe scurt: se poate!

Cu titlu informativ, aveti o legatura care duce la manifestul lui Russolo, tradus in engleza, http://www.ubu.com/papers/russolo.html si inca una care duce catre site-ul oficial, The Beyond, pentru cei cu adevarat curiosi, care vor sa afle despre mai multe amanunte, care doresc oarece materiale, sau care au o vorba de spus, buna, rea, fie ea si urare de sarbatori: http://www.thebeyond.home.ro/

[email protected]
_________________
A.K.M. powered by another.ro

[nocturna]

Sarbatori fericite?

Este ca deja te gandesti la sarmalele de Craciun? Si la carnati, friptane, caltabosi, cozonaci, prajituri si alte treburi d?astea grele? In plus, sunt sigur ca de abia astepti sa vezi ce cadouri primesti de la parinti si de la prieteni. E normal sa crezi si sa speri ca vor fi mai consistente decat cele de anul trecut. Oricum, o sa fie misto. Chefuri, party-uri si alte alea. Doar o data pe an e Craciunul.

Ei bine, in timp ce te gandesti la toate astea, imagineaza-ti ca pentru unii, sarbatori fericite inseamna sa poata dormi intr-un loc in care sa nu inghete apa in pahar. Sau daca asta nu se poate, macar sa aiba doua felii de parizer pe o bucata de paine. Sau o pereche de ciorapi?

Si daca te gandesti ca nu ii poti ajuta macar cu 50 de lei, adu-ti aminte cat ai planificat sa cheltuiesi anul asta de revelion doar pentru distractie.

Daca nu esti zgarcit si gasesti niste bani in buzunar, uite ce ai putea face cu ei: Pune-i intr-un plic si du-te cu ei pe 24 decembrie la ?Centrul de noapte si de zi pentru copii? din Strada Secuilor nr.9A, sector 4, Bucuresti. La orice ora pentru ca adapostul este deschis 24 din 24, 7 zile din 7.
Nu ar strica nici haine, mancare, jucarii sau orice altceva ce ar putea face niste zile mai bune unor copii cu varste intre 3 si 16 ani.

Se prea poate sa va ganditi ca nu stiti cum sa ajungeti acolo. M-am gandit si la sta: www.pmb.ro cautati ?harti? apoi ?harti interactive? apoi tastati SECUILOR si 9.
Si cand o sa ajungeti acolo, aveti in vedere ca adapostul este singura casa albastra de acolo.

PS: Daca va bucurati ca nu sunteti din Bucuresti si ati scapat, ei bine nu e asa: si la voi e aceeasi treaba. Asca ca duceti-va la un astfel de adapost si fecti cele de mai sus.


Iar daca vrei sa afli mai multe despre cum poti ajuta acesti copii, baga un mail la mine: [email protected]

PIESA DE AZI E DEDICATA CELOR PE CARE II DOARE IN c*r

VERMA LEPTOR ? Atat!
_________________
A.K.M. powered by another.ro

[nocturna]

marti, 20 dec: BUTTERFLIES IN MY STOMACH - Danny


Pentru ca acum vreo cativa ani am fost la primul concert "Baba Novac" (care pe atunci cantau si cu Mara), nu se putea sa nu anunt si ultimul concert (pe anul asta) de la "Butterflies in my stomach"

Deci: AZI, MARTI, 20 DECEMBRIE, ORA 19.00, CONCERT BUTTERFLIES IN MY STOMACH LA CLUB A
INTRARE LIBERA

"Butterflies in My Stomach", proiect nascut din ceea ce era odata Baba Novac. Componenta, Maca(voce), Meghi(pian), Bujor(bass), Filip (chitara) si Laurentze(tobe).

"Este cea mai puternica senzatie care i-a fost data fiintei umane sa o simta. Nu o poti premedita, nu te poti pregati sa o intampini pentru ca nu stii cand apare. E acel ceva care te face sa plutesti sau sa simti ca te
inghite pamantul, acea senzatie care te face claustrofob intr-un spatiu deschis, acel ceva care iti usuca gatul si iti face mainile sa tremure, picioarele sa nu te mai asculte si lumea toata sa se transforme intr-o piatra de moara asezata chiar pe pieptul tau...... timpul se opreste in loc si asteapta deznodamantul clipei pe care tocmai ai trait-o si nu stii ce sa faci cu ce ti-a lasat in suflet. Foarte sec, romanii numesc acesta senzatie, gol in stomac. Dar ea este mai aproape de ceea ce englezii numesc
"butterflies in my stomach".

Pentru lamurirea ascultatorului incercati www.butterflies-in-my-stomach.ro (limba engleza constituie un avantaj.
Ne dorim pentru tine, ascultatorule, sa fii foarte atent la semnalele stomacului tau (nu alea, grobianule!)) pentru ca noi credem ca fluturii din
stomac sunt cea mai tare dovada ca tu mai traiesti cu adevarat. Iubeste, implica-te, sufera si bucura-te de viata!?

Concerte: Art Jazz Club, Club Prometheus, Stufstock 2005.
Difuzari: Radio Guerilla, Radio Delta RFI, City FM.

Pe perioada verii trupa s-a retras in studio pentru inregistrari la un album care va aparea pe piata cat mai curand.

Formula de concert este:
Maca-voce
Meghi-pian si sampler
Filip - chitara
Bujor-bas
Laurentze - tobe
_________________
A.K.M. powered by another.ro

[nocturna]

miercuri, 21 dec: MessAges ? Ave Verum


MessAges inseamna de fapt doi oameni: Viorel si Florentina. Viorel se ocupa de chitara, percutie, programming, sunet si multe alte trebi iar Florentina de voce. Pe langa MessAges, amandoi sunt implicati in diverse intreprinderi. Viorel mai pune o muzica, mai face un sunet sau mai da cu chiatara in public pe la alte trupe iar Florentina, pe langa faptul ca baga voce la Ponticae si, ocazional, la Cri-Gri, este si cea care face vocile de la Top Rusinica la Cronica Carcotasilor (nu v-ati fi imaginat, a?).
Piesa de azi este un cover dupa Mozart, desi cred ca e evident de la primele acorduri?

Pentru orice comentarii intrebari, nedumeriri sau invitatii la bere pentru MessAges folositi [email protected] sau direct aici pe forum.
_________________
A.K.M. powered by another.ro

[Reclama]